|
Profesorul Emil Pop a fost o mare personalitate,
un savant de renume european şi un pedagog desăvârşit. S-a
născut în 13 aprilie 1897 în localitatea Bucerdea Vinoasă din
judeţul Alba, dintr-o familie de buni români, luptători neînfricaţi
pentru drepturile politice şi naţionale. Studiile secundare le-a
urmat la şcoala romano-catolică din Alba Iulia, primele clase de
liceu la Liceul Mailath din Alba Iulia iar ultimele la celebrul liceu românesc
"Andrei Şaguna"1 din Braşov. În 1915 împreună cu
prietenul său Lucian Blaga s-a înscris la Institutul Teologic din
Sibiu. Studiile universitare le-a urmat la Budapesta şi Cluj, iar în
anul 1923 obţine diploma de licenţă în ştiinţele
naturii la Universitatea Dacia Superioară din Cluj Napoca. În anul
1928 susţine teza de doctorat cu tema: "Analiza de polen în
turba Carpaţilor Orientali", având conducător ştiinţific
pe savantul Alexandru Borza.
Activitatea didactică a început-o în anul
1919 la Liceul "Mihai Viteazul" din oraşul Alba Iulia,
primul liceu românesc din Transilvania după Marea Unire, iar din
anul 1920 devine asistent-preparator şi din anul 1937 profesor
universitar titular la catedra de Fiziologia plantelor a Universităţii
Clujene, pregătind numeroase serii de studenţi în domeniul
botanicii generale şi al fiziologiei vegetale.
Academicianul Nicolae Boşcaiu, cu ocazia
unui veac de la naşterea savantului menţiona următoarele:
"Pe toţi ne impresiona prestigiul etic al personalităţii
sale, nimeni nu rămânea insensibil la gravitatea oraculară cu
care se avânta înaripat dar totuşi prudent, spre cele mai abstracte
tărâmuri ale ştiinţelor vieţii. Cadenţa
interioară a gândurilor şi adecvarea cuvintelor alese pentru
rostirea lor îi transformă adeseori expunerea în ipostazele unui
discurs care se avânta îndrăzneţ spre hotarul la care ştiinţa
se învecina cu filosofia".
Pe plan ştiinţific a desfăşurat
o bogată activitate, a fost membru a numeroase societăţi
ştiinţifice, redactor al unor publicaţii de prestigiu,
autor a unor lucrări ştiinţifice de renume internaţional.
Profesorul Emil Pop a reprezentat cu cinste şi demnitate ţara
noastră la numeroase manifestări ştiinţifice de renume
european. A devenit membru al Academiei Române în 1955 şi preşedintele
secţiei de ştiinţe biologice, membru al Academiei Internaţiionale
de istoria ştiinţelor de la Paris în 1963, al Academiei
Maghiare de Ştiinţe în1963, al Societăţii Unionale de
Botanică de la Leningrad, al Societăţii Zoologice Botanice
Finice "Vonoma" din Helsinki, al Societăţii Ştiinţifice
pentru cercetarea turbei şi a mlaştinilor, al Academiei germane
"Leopoldine" din Halle-Saale.
Lucrările sale, "Contribuţia la
istoria vegetaţiei cuaternale din Transilvania (1932), "Flora
pliocenică de la Borsec" (1936), "Cercetări privitoare
la pădurile diluviale din Transilvania" (1945), reprezintă
fundamentul cunoaşterii evoluţiei pădurilor româneşti.
Studiul său intitulat sugestiv "Pădurile şi destinul
nostru naţional", publicat în 1941 îşi păstrează
şi azi deplina sa actualitate, dezvăluind aspecte multilaterale
ale funcţionalităţii ecosistemelor noastre forestiere.
Inegalabil prin adâncimea cugetării, în care experienţa omului
de ştiinţă se îmbină cu o rară sensibilitate
spirituală, ca şi prin expresivitatea graiului românesc, va rămâne
nemuritorul "Elogiul Carpaţilor" rostit în 1973 în Aula
Academiei Române.
Academicianul Emil Pop nu a fost numai om de
ştiinţă ci patriot desăvârşit şi profund
umanist, a fost unul dintre studenţii români care a contribuit la
realizarea Marii Unirii de la Alba Iulia.
Anul 1918 îl prinde la Budapesta ca student la
facultatea de filosofie la secţia de ştiinţele naturii. În
amintirile sale ne redă cu uimitoare vitalitate evenimentele care
s-au petrecut la Budapesta în toamna anului 1918 şi în primul rând
activitatea studenţilor români. Studenţii români erau organizaţi
în societatea "Petru Maior" din care făcea parte şi
Emil Pop. La 22 octombrie 1918 studenţimea română din Budapesta
a redactat un apel către poporul român, prin care se cerea ruperea
oricăror legături cu asupritorii de până atunci şi
unirea celor de un neam cu ţara. Apelul a avut un mare ecou iar la îndemnul
lui Vasile Goldiş, studenţii au plecat în ţinuturile lor
pentru a face cunoscut acest apel, pregătind poporul pentru decizia
finală.
La Budapesta studentul Emil Pop, participă
la mai multe acţiuni revoluţionare printre care şi la o
adunare din 10 noiembrie de la Clubul metalurgiştilor când, s-a
constituit Sfatul Naţional Român din Budapesta şi s-a luat hotărârea
de Unire a Transilvaniei cu România. A mai stat câteva zile la
Budapesta, până a reuşit să se strecoare într-un vagon de
clasa a III-a, cu ajutorul unui soldat din Lupşa, Petru Comşa,
cu care s-a întors la Alba Iulia.
Cu mult patos şi discernământ prof.
Emil Pop ne descrie atmosfera din oraşul nostru: "Toată
suflarea oraşului pregătea marea adunare, se lucra zi şi
noapte. M-am convins la faţa locului că principalul organizator
a fost avocatul Ioan Pop, din Bucerdea Vinoasă, un bărbat înzestrat
cu o neobişnuită putere de muncă şi cu un remarcabil
spirit practic. Problemele militare de ordine şi securitate erau stăpânite
de energicul camandant al gărzii naţionale, căpitanul
Florean Medrea, calm şi chibzuit în luarea măsurilor şi
operativ în aplicarea lor"2.
Cu multă emoţie ne descrie pregătirile
ce se făceau în satele din Transilvania pentru marea adunare
"Satul meu Bucerdea Vinoasă se pregătea cu zel pentru marea
sărbătoare. În fiecare seară se strângeau feciorii şi
fetele în casa noastră unde sub conducerea învăţătorului
Ioan Giurca învăţau cântece patriotice. Se alegeau cele mai
frumoase costume naţionale. Fiecare comună urma să apară
cu tricolorul dus de un stegar ales. Stegarul comunei a fost Ştefan
Muncuş cel mai harnic om din sat. Problema era confecţionarea
steagului. Culoarea roşie şi albastră rămase în sat
de la vopsitul ouălor de paşti, dar nu se găsea culoare
galbenă. Stegarul comunei a spart 150 de ouă şi a ales gălbenuşurile.
Cu ele a colorat pânza din mijloc. Bucerdea Vinoaasă s-a prezentat
cu un steag falnic la adunare."3
Un alt eveniment care a fost consemnat în
memoriile sale a fost adunarea studenţilor din seara zilei de 30
noiembrie 1918 de la Alba Iulia. "Noi studenţii am ţinut
o adunare la şcoala - de lângă biserica ortodoxă i am ales
deputaţi cu drept de vot pe lângă cei desemnaţi din partea
societăţilor "România Jună" din Viena,
"Petru Maior" din Budapesta şi a celor de la seminariile
teologice. Printre cei 1228 de deputaţi au intrat în Sala Unirii
şi 29 de studenţi."4
Despre modul cum s-a desfăşurat Marea
Adunare Naţională de la Alba Iulia s-au scris mai multe lucrări
de referinţă documentate şi adevărate.
În încheiere vrem să menţionăm că
prof. Emil Pop a fost marcat toată viaţa de acest mare
eveniment, iar creaţia ştiinţifică pe care ne-a lăsat-o,
a contribuit la propulsarea geniului românesc în lume.
Prof.
Ioan
TruT
Note
1. Acad.
Nicolae Boşcaiu, "Savantul Emil Pop", în Tribuna nr. 1819,
mai 1997;
2.
Constantin Dumitrescu, "Din lunga timpului bătaie", Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 1978, pag. 39;
3. Ibidem,
pag. 40;
4. Ibidem, pag. 41.
|
