România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Academicianul Emil Pop

Profesorul Emil Pop a fost o mare personalitate, un savant de renume european şi un pedagog desăvârşit. S-a născut în 13 aprilie 1897 în localitatea Bucerdea Vinoasă din judeţul Alba, dintr-o familie de buni români, luptători neînfricaţi pentru drepturile politice şi naţionale. Studiile secundare le-a urmat la şcoala romano-catolică din Alba Iulia, primele clase de liceu la Liceul Mailath din Alba Iulia iar ultimele la celebrul liceu românesc "Andrei Şaguna"1 din Braşov. În 1915 împreună cu prietenul său Lucian Blaga s-a înscris la Institutul Teologic din Sibiu. Studiile universitare le-a urmat la Budapesta şi Cluj, iar în anul 1923 obţine diploma de licenţă în ştiinţele naturii la Universitatea Dacia Superioară din Cluj Napoca. În anul 1928 susţine teza de doctorat cu tema: "Analiza de polen în turba Carpaţilor Orientali", având conducător ştiinţific pe savantul Alexandru Borza.

Activitatea didactică a început-o în anul 1919 la Liceul "Mihai Viteazul" din oraşul Alba Iulia, primul liceu românesc din Transilvania după Marea Unire, iar din anul 1920 devine asistent-preparator şi din anul 1937 profesor universitar titular la catedra de Fiziologia plantelor a Universităţii Clujene, pregătind numeroase serii de studenţi în domeniul botanicii generale şi al fiziologiei vegetale.

Academicianul Nicolae Boşcaiu, cu ocazia unui veac de la naşterea savantului menţiona următoarele: "Pe toţi ne impresiona prestigiul etic al personalităţii sale, nimeni nu rămânea insensibil la gravitatea oraculară cu care se avânta înaripat dar totuşi prudent, spre cele mai abstracte tărâmuri ale ştiinţelor vieţii. Cadenţa interioară a gândurilor şi adecvarea cuvintelor alese pentru rostirea lor îi transformă adeseori expunerea în ipostazele unui discurs care se avânta îndrăzneţ spre hotarul la care ştiinţa se învecina cu filosofia".

Pe plan ştiinţific a desfăşurat o bogată activitate, a fost membru a numeroase societăţi ştiinţifice, redactor al unor publicaţii de prestigiu, autor a unor lucrări ştiinţifice de renume internaţional. Profesorul Emil Pop a reprezentat cu cinste şi demnitate ţara noastră la numeroase manifestări ştiinţifice de renume european. A devenit membru al Academiei Române în 1955 şi preşedintele secţiei de ştiinţe biologice, membru al Academiei Internaţiionale de istoria ştiinţelor de la Paris în 1963, al Academiei Maghiare de Ştiinţe în1963, al Societăţii Unionale de Botanică de la Leningrad, al Societăţii Zoologice Botanice Finice "Vonoma" din Helsinki, al Societăţii Ştiinţifice pentru cercetarea turbei şi a mlaştinilor, al Academiei germane "Leopoldine" din Halle-Saale.

Lucrările sale, "Contribuţia la istoria vegetaţiei cuaternale din Transilvania (1932), "Flora pliocenică de la Borsec" (1936), "Cercetări privitoare la pădurile diluviale din Transilvania" (1945), reprezintă fundamentul cunoaşterii evoluţiei pădurilor româneşti. Studiul său intitulat sugestiv "Pădurile şi destinul nostru naţional", publicat în 1941 îşi păstrează şi azi deplina sa actualitate, dezvăluind aspecte multilaterale ale funcţionalităţii ecosistemelor noastre forestiere. Inegalabil prin adâncimea cugetării, în care experienţa omului de ştiinţă se îmbină cu o rară sensibilitate spirituală, ca şi prin expresivitatea graiului românesc, va rămâne nemuritorul "Elogiul Carpaţilor" rostit în 1973 în Aula Academiei Române.

Academicianul Emil Pop nu a fost numai om de ştiinţă ci patriot desăvârşit şi profund umanist, a fost unul dintre studenţii români care a contribuit la realizarea Marii Unirii de la Alba Iulia.

Anul 1918 îl prinde la Budapesta ca student la facultatea de filosofie la secţia de ştiinţele naturii. În amintirile sale ne redă cu uimitoare vitalitate evenimentele care s-au petrecut la Budapesta în toamna anului 1918 şi în primul rând activitatea studenţilor români. Studenţii români erau organizaţi în societatea "Petru Maior" din care făcea parte şi Emil Pop. La 22 octombrie 1918 studenţimea română din Budapesta a redactat un apel către poporul român, prin care se cerea ruperea oricăror legături cu asupritorii de până atunci şi unirea celor de un neam cu ţara. Apelul a avut un mare ecou iar la îndemnul lui Vasile Goldiş, studenţii au plecat în ţinuturile lor pentru a face cunoscut acest apel, pregătind poporul pentru decizia finală.

La Budapesta studentul Emil Pop, participă la mai multe acţiuni revoluţionare printre care şi la o adunare din 10 noiembrie de la Clubul metalurgiştilor când, s-a constituit Sfatul Naţional Român din Budapesta şi s-a luat hotărârea de Unire a Transilvaniei cu România. A mai stat câteva zile la Budapesta, până a reuşit să se strecoare într-un vagon de clasa a III-a, cu ajutorul unui soldat din Lupşa, Petru Comşa, cu care s-a întors la Alba Iulia.

Cu mult patos şi discernământ prof. Emil Pop ne descrie atmosfera din oraşul nostru: "Toată suflarea oraşului pregătea marea adunare, se lucra zi şi noapte. M-am convins la faţa locului că principalul organizator a fost avocatul Ioan Pop, din Bucerdea Vinoasă, un bărbat înzestrat cu o neobişnuită putere de muncă şi cu un remarcabil spirit practic. Problemele militare de ordine şi securitate erau stăpânite de energicul camandant al gărzii naţionale, căpitanul Florean Medrea, calm şi chibzuit în luarea măsurilor şi operativ în aplicarea lor"2.

Cu multă emoţie ne descrie pregătirile ce se făceau în satele din Transilvania pentru marea adunare "Satul meu Bucerdea Vinoasă se pregătea cu zel pentru marea sărbătoare. În fiecare seară se strângeau feciorii şi fetele în casa noastră unde sub conducerea învăţătorului Ioan Giurca învăţau cântece patriotice. Se alegeau cele mai frumoase costume naţionale. Fiecare comună urma să apară cu tricolorul dus de un stegar ales. Stegarul comunei a fost Ştefan Muncuş cel mai harnic om din sat. Problema era confecţionarea steagului. Culoarea roşie şi albastră rămase în sat de la vopsitul ouălor de paşti, dar nu se găsea culoare galbenă. Stegarul comunei a spart 150 de ouă şi a ales gălbenuşurile. Cu ele a colorat pânza din mijloc. Bucerdea Vinoaasă s-a prezentat cu un steag falnic la adunare."3

Un alt eveniment care a fost consemnat în memoriile sale a fost adunarea studenţilor din seara zilei de 30 noiembrie 1918 de la Alba Iulia. "Noi studenţii am ţinut o adunare la şcoala - de lângă biserica ortodoxă i am ales deputaţi cu drept de vot pe lângă cei desemnaţi din partea societăţilor "România Jună" din Viena, "Petru Maior" din Budapesta şi a celor de la seminariile teologice. Printre cei 1228 de deputaţi au intrat în Sala Unirii şi 29 de studenţi."4

Despre modul cum s-a desfăşurat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia s-au scris mai multe lucrări de referinţă documentate şi adevărate.

În încheiere vrem să menţionăm că prof. Emil Pop a fost marcat toată viaţa de acest mare eveniment, iar creaţia ştiinţifică pe care ne-a lăsat-o, a contribuit la propulsarea geniului românesc în lume.

Prof. Ioan TruT

 

 

Note

1. Acad. Nicolae Boşcaiu, "Savantul Emil Pop", în Tribuna nr. 1819, mai 1997;

2. Constantin Dumitrescu, "Din lunga timpului bătaie", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978, pag. 39;

3. Ibidem, pag. 40;

4. Ibidem, pag. 41.