Mărturiile civilizaţiei dacice sunt mai bine
cunoscute de marele public, în zona Munţilor de la sud de Orăştie.
Dar chiar şi acestea sunt insuficient ştiute. Legendele despre
comorile dacilor au ajuns, în ultimii 200 de ani, la urechile multor
oameni şi ele au fost alimentate de descoperirile ocazionale de
asemenea comori. Însă adevăratele descoperiri spectaculoase nu
sunt neapărat monedele. Deşi nu poate fi contestată nici
valoarea materială şi nici cea istorică a acestui tip de
artefacte, alte tipuri de descoperiri pot şi chiar suscită un
interes mult sporit. Şi dau aici exemplul unei locuinţe, mistuită
de flăcări, în care arheologul regăseşte, la locul
lor, chiar dacă sunt distruse, toate obiectele care aparţinuseră
oamenilor care au locuit acolo. Ce aş mai putea spune despre
descoperirea unui mormânt de nobil sau chiar al unui prinţ sau rege?
Şi dacă dezvelirea unui sigur element din ansamblu
(aşezare omenească, necropolă sau cimitir) poate stârni atâta
interes, vă puteţi închipui ce poate însemna imaginea întregului
… Însă, pentru a scoate la iveală cât mai mult din informaţiile
pe care le poate oferi obiectul studiului, e nevoie de multă răbdare,
atenţie, meticulozitate, la care trebuie adăugată o bază
materială adecvată. Şi toate acestea trebuie dublate sau
chiar triplate de o pregătire asiduă. Şi aşa cum vă
închipuiţi, pentru a fi îndeplinite toate aceste condiţii,
este nevoie în egală măsură de dăruire şi de …
bani. Şi toate cele enumerate, cu bunăvoinţă, se găsesc,
însă chiar şi aşa pot interveni multe alte greutăţi
în munca celor care încearcă, cu obiectivitate, să desluşească
mesajul lăsat nouă de cei care au trăit înaintea noastră.
De
ce cetatea dacică de la Ardeu ?
Lăsând
pentru o altă ocazie micile sau mai marile probleme ale arheologiei
româneşti de astăzi, vom prezenta în rândurile care urmează
o cetate dacică. O cetate mai altfel decât cele care pot fi admirate
de public în Munţii Şurianu şi vom încerca să şi
explicăm importanţa monumentului şi, dacă se poate, să
răspundem la întrebările fireşti: unde ? ce ? de ce ? cum
? Vom încerca să creionăm numai imaginea cetăţii, urmând
ca de întinsa aşezare locuită de daci, precum şi de
descoperirile aparţinând altor epoci să ne ocupăm într-un
număr viitor.
De
ce la Ardeu ?
Dacă
din motive politice, militare şi religioase centrul puterii dacice
s-a dezvoltat la sud de Orăştie, nu înseamnă că alte
regiuni ale spaţiului locuit de daci nu au avut importanţă.
Distribuţia resurselor într-un areal întins,
necesitatea
exploatării şi, bineînţeles, a controlului acestora a dus
la apariţia unor fortificaţii care supravegheau principalele
drumuri de acces spre respectivele zone, în preajma lor înflorind aşezări.
Sunt bine cunoscute cetatea şi aşezarea de la Piatra Craivii,
amplasate în aşa fel încât Valea Ampoiului, una
din
căile principale de pătrundere spre inima Apusenilor, putea fi
controlată. Tot aşa trebuie înţeleasă amplasarea cetăţii
dacice de pe vârful Piatra Coziei, în marginea Munţilor Poiana Ruscăi.
Un
caz asemănător îl prezintă cetatea şi aşezarea
dacică de la Ardeu.
*
*
*
Urcând
de la Geoagiu de Jos spre Zlatna, drumul străbate mai multe sate aşezate
într-un ţinut pentru care adjectivul ,,pitoresc“ pare a fi prea sărac
în conţinut . Unul dintre ele se numeşte Ardeu. Este un sat
mic, de munte, străbătut aproape în întregime de drumul judeţean.
Până nu demult era cunoscut numai pentru piatra de calcar extrasă
din dealul ,,Cetăţuie“ şi … cam atât.
În
ultimii ani, însă, cercetările arheologice întreprinse de către
specialiştii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din
Deva, în colaborare cu Universitatea ,,1 Decembrie 1918“ din Alba
Iulia, au reuşit să dezvăluie parţial şi într-o
mică, foarte mică măsură unele dintre secretele pe
care Dealul ,,Cetăţuie“ le ascunde.
Situaţia
înainte de 2001
Satul
Ardeu apare în documente începând cu anul 1509, iar descoperirile de
materiale arheologice pe Dealul Cetăţuie şi în împrejurimi
sunt semnalate de la sfârşitul secolului al XIX-lea. G. Téglás,
care a vizitat dealul în acea perioadă, remarcase că se pot
vedea, la suprafaţa solului, ziduri de piatră, realizate în
tehnica în care sunt construite zidurile cetăţilor dacice din
Munţii Orăştiei. Cu toate acestea, primele cercetări
sistematice au demarat la începutul anilor ’70. În ciuda bogăţiei
în descoperiri, a fost începută exploatarea industrială a
pietrei de calcar, iniţial pentru var, mai apoi pentru a fi folosită
la infrastructura drumurilor. Astfel că cca 600 mp ai platoului
superior al dealului şi implicit al cetăţii au căzut
pradă acestei activităţi economice. Trebuie menţionat
că şi în momentul de faţă Direcţia Judeţeană
a Drumurilor intenţionează să exploateze material calcaros,
chiar cu riscul de a compromite întregul monument.
Ce
este, de fapt, la Ardeu ?
Nu
este nici pe departe vorba despre “carul cu boii de aur”, despre care
vorbesc legendele locului. Şi nici despre locuinţele “urieşilor”.
De fapt, datorită amplasării sale, astfel încât barează
accesul peste cele două “praguri” ale Ardeului, pe care le domină,
dealul a fost fortificat de către daci. Zidurile cetăţii
construite aici au fost durate într-o tehnică diferită de aceea
a monumentelor din zona capitalei. A fost folosită piatra locală,
fasonată sumar, completată cu o structură lemnoasă.
Astăzi, în secţiunile în care a fost surprins, zidul se mai păstrează
pe o înălţime de mai bine de 1,5 m, grosimea sa fiind de cca 2
m. În interiorul fortificaţiei, într-un perimetru de formă
aproximativ elipsoidală, cu o suprafaţă de cca 1884 mp, clădirea
cea mai importantă era, fără nici o îndoială,
“turnul locuinţă”.
Construcţia
a fost ridicată pe o înălţime care domină întreg
platoul cetăţii, în partea de NV. În acest moment, turnul a
fost cercetat într-o mică măsură însă, chiar şi
aşa, observaţiile din timpul săpăturilor permit
conturarea unei imagini, fie ea şi parţiale. Astfel, se poate
spune că stânca a fost îndreptată, în măsura în care a
fost posibil, după care a fost acoperită cu blocuri de calcar de
mici dimensiuni. Din ziduri s-a păstrat numai partea inferioară,
construită din piatră de calcar, nefasonată, ca şi
aceea folosită la construcţia zidurilor întregii fortificaţii.
Elevaţia era realizată din lemn.
Despre
cât de impunător era, în epocă, edificiul, ne oferă
indicii distanţa de 8 m dintre cele două ziduri paralele
surprinse. Înălţimea turnului nu poate fi estimată, însă
distanţa până la care au ajuns materialele din care a fost
construit (cca 16 m), în momentul în care s-a prăbuşit, poate
în urma unui incendiu, sugerează o înălţime apreciabilă.
În orice caz, trebuie să ne închipuim turnul ca având parter
şi un etaj. Etajul era, poate ca şi în alte cazuri, spaţiul
locuit. Acoperişul a fost, cel mai probabil, realizat din şindrilă.
Iar despre bogăţia celor care locuiau acolo, vorbeşte numărul
mare de obiecte, unele dintre ele realizate în atelierele romane care au
fost descoperite printre dărâmăturile clădirii.
Dacă
ceea ce am descris constituia, fără nici o îndoială,
locuinţa nobilului ce stăpânea cetatea, locuinţele celor
care îl slujeau arătau cu totul altfel. Adăpostite sub creasta
de calcar a dealului, locul în care au fost ridicate locuinţele a
fost îndreptat apoi, cel mai probabil, a fost podit cu scânduri din
lemn. Elevaţia era, foarte probabil, construită pe un schelet
din lemn, cu pereţi din împletitură de nuiele, lipită cu
lut. În timpul campaniei de săpături din anul 2002 au fost
cercetate două astfel de locuinţe, una dintre ele fiind deranjată
de intervenţii ulterioare. În cazul celeilalte, cercetată
şi ea parţial, inventarul a fost surprins fără să
fi fost deranjat din antichitate.
Mai
trebuie menţionat că dealul “Cetăţuie” a fost
locuit şi chiar fortificat şi în alte perioade. Astfel, datorită
materialului arheologic descoperit, putem afirma că platoul superior
şi terasele dealului “Cetăţuie” au fost locuite de purtătorii
culturii Coţofeni, în epoca bronzului, în prima epocă a
fierului, în perioada post romană (secolul IV) şi în evul
mediu.
Perspective
de viitor
Din
cele prezentate reiese, credem, că cercetarea cetăţii
dacice de la Ardeu se află doar la început. Şi trebuie menţionat
faptul că, pentru a putea avea o viziune coerentă asupra
locuirii acestui sit arheologic, în toate epocile istorice menţionate,
este necesară, într-o primă fază, sondarea tuturor
elementelor componente ale acestuia. Pe termen mediu şi lung,
posibilitatea reconstituirii măcar a unor părţi ar putea să
transforme monumentul într-o atracţie turistică.
Iosif
Vasile Ferencz
Cristina
BODO
|
|
