România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Ce-a mai rămas din Ion Lăncrănjan?

Un om viguros, cu braţe de fier, parcă prelungirea dalelor ce ţin în palme podul peste Mureş la Partoş, cu sprâncene stufoase cât o viţă de vie sau un snop de grâu din satul Oarda de Sus, unde s-a născut, la 13 august 1928. Zgârcit la vorbă precum fibra de marmură, într-o carieră, tăcut ca bolovanii sub arşiţa verii, ca o arsură când l-a călcat "pe picioare" sau în asprele bătălii pentru apărarea "cordovanilor" săi, Ion Lăncrănjan după ce termină şcoala de ucenici, din Braşov şi cea tehnică din Câmpina, perioadă în care scrie şi versuri, buchiseşte fiecare cuvânt, atent rostogolindu-l în pagină, se unge cu flăcările marii literaturi trecând prin Şcoala de literatură "Mihai Eminescu" din Bucureşti 1951, devenind redactor la mai multe reviste, ca:

 "Tânărul scriitor", "Luceafărul", "Creasta literară", "Viaţa românească", acoperind cu semnătura sa largi spaţii de cultură, uneori contracronometru, cu presa scurtă, însemnări diverse, reportaje cu interesante decupări dureroase ale realităţii; din care s-au născut, rând pe rând nuvele, povestiri, articole, eseuri, schiţe, romane, printre care: "Drumul câinelui, Suferinţa urmaşilor, Fiul secetei, Toamnă fierbinte, Eclipsa de soare, Fragmentarium, Vuietul, Ploaia de la miezul nopţii, Nevoia de adevăr, Cuvânt despre Transilvania. Vocaţia constructivă Lostriţa, Cum mor ţăranii, Coridorul puterii, Suburbiile vieţii, etc. Era o realitate care a început să deranjeze, cum "deranj" se cheamă şi falsa atitudine a unor critici literari, aşa-zişi de elită, care-au pornit, după revoluţia din 1989 - un front comun în defăimarea şi desfiinţarea operei lui Ion Lăncrănjan pe diverse motive: de "stufositate", "nerealizare artistică", "aservire". Aceste "replici" veneau dintr-o altă direcţie, cum de altfel, s-au năpustit şi asupra lui Eminescu, Stănescu, Goga, Blaga, Agârbiceanu, Coşbuc, etc. cu un ton absurd de "corectori" ai valorilor şi moştenirii literare. Atacau un transilvănean care s-a dovedit a fi nu o "simplă umplutură" ci creatorul unei lumi, al unei comunităţi, o ţară a "Cordovanilor", a unor "fii ai secetei", apucaţi, împinşi pe "drumul câinelui", al răzbunării şi pierzaniei. Şi, majoritatea revistelor literare, în care apăruse zeci de ani, nu i-au luat apărarea, ele căzând sub "foarfeca" unor astfel de demolatori, pe care-i simţim şi cărora nu le putem recunoaşte "principialitatea", "autocunoaşterea", ci îngânfarea, alunecarea pe dubioase principii. Am răsfoit romanele lui Lăncrănjan, acum, după 14 ani de la moartea sa, şi mi se pare atât de real totul, încât trebuie să-i recunoaştem valoarea, efortul înzecit de a lăsa literaturii un mare segment de timp cu multe rădăcini albaiuliene. De aici, după cartea de memorialistică "Bădia" - (2003) mi s-a întărit convingerea că anul 2005 va aduce în librării a doua carte despre Ion Lăncrănjan, care va cuprinde texte, amintiri, corespondenţă, fotografii (cine doreşte să apară, să-l contacteze pe scriitorul Ion Mărgineanu, telefon 811141, cât mai repede). A-l uita pe Ion Lăncrănjan înseamnă a ne falsifica propria biografie! Albaiulieni, depuneţi o floare, un gând bun, la tâmpla bustului prozatorului aflat pe "Aleea scriitorilor" în parcul M. Eminescu din Alba Iulia, oraşul de jos, lângă Casa de Cultură a Studenţilor. E un semn de preţuire.

Sâmbătă, 13 august 2005, ora 10, în faţa bustului scriitorului Ion Lăncrănjan, din parcul M. Eminescu din Alba Iulia s-au adunat reprezentanţii Fundaţiei: "Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României", ai ASTREI şi soc. Avram Iancu din Alba Iulia precum şi ziarista Anca Dinică, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Alba, dl. G. Rustoiu şi reprezentantul Primăriei Municipiului Alba Iulia.

Vicepreşedintele fundaţiei "Alba Iulia 1918..." Ec. Ioan Străjan scriitorul Ion Mărgineanu, dr. Ică Radu, prof. Ilie Furduiu, prof. dr. Gh. Anghel, prof. I. Mărginean, prof. Emil Jurcă, N. Munteanu, au luminat secvenţe ale portretului mereu în mişcare al lui Ion Lăncrănjan, felul în care a creat o lume a Cordovanilor, dar şi în "Cuvânt despre Transilvania" clipe ale unor întâlniri memorabile petrecute în librării, şcoli, instituţii culturale ce-au găzduit frumuseţea unui demers al iubirii de ţară.

Pe "Aleea Scriitorilor" din parc erau numai "ochi şi urechi" Eminescu, Coşbuc, Rebreanu, Agârbiceanu, Caragiale, Goga, Iorga, Blaga, o pleiadă a spiritului românesc.

Cu acest prilej scriitorul Ion Mărgineanu, a făcut apel la cunoscuţii lui Ion Lăncrănjan să contribue la volumul doi al cărţii "Bădia", cu corespondenţă, fotografii, imagini ale memoriei care să imortalizeze şi în felul acesta, chipul marelui prozator ardelean.

Deasemenea ec. Ioan Străjan a propus ca "Aleea Scriitorilor" din parcul M. Eminescu să treacă sub "oblăduirea" redacţiei revistei DACOROMANIA din cadrul fundaţiei "Alba Iulia 1918 ..."

Întrebare? În afară de cei 25 de participanţi, cine mai ştie ceva despre scriitorul, de pe meleagurile noastre - ION LĂNCRĂNJAN?

 

Ion MĂrgineanu