Sursele bibliografice referitoare la monedele dacice descoperite în decursul timpului pe teritoriul actualului judeţ Alba sunt în general destul de lacunare, nepermiţând estimarea certă a numărului real de piese găsite izolat sau în tezaure monetare. La toate acestea se adaugă şi faptul că o serie de tezaure s-au pierdut sau au luat calea muzeelor din Budapesta şi Viena în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, aşa încât nu se poate face o verificare a pieselor componente ale acestora.

Din studierea şi analizarea datelor existente despre emisiunile dacice, descoperite în spaţiul geografic la care ne referim, rezultă circulaţia aici a unei varietăţi de tipuri monetare, acoperind cronologic perioada cuprinsă între primele decenii ale secolului al III-lea a.Chr. şi cel de-al treilea deceniu al secolului I a.Chr. În stadiul actual al cercetării se cunosc 14 localităţi cu descoperiri de acest gen: Aiud (4 ex.), Alba Iulia (6 ex.), Căptălan (1 ex.), Cioara (Sălişte 1 ex.), Cugir (două tezaure), Craiva (2 ex.), Cetea (2 ex.), Decea (un tezaur), Doştat (1 ex.), Răhău (1 ex.), Sebeş (2 ex.), Şard (2 ex.), Teiuş (un tezaur), Zlatna (1 ex.). La acestea se adaugă o descoperire cu localitatea neprecizată din judeţul Alba. Descoperirile se concentrează în general în localităţi de pe valea Mureşului (Aiud, Alba Iulia, Decea, Teiuş, Căptălan), dar şi din apropierea cetăţilor dacice Cugir (Singidava) şi Piatra Craivii. Ele constau atât din tezaure, cât şi din piese izolate. Astfel, tezaurele provin de la:

1. Cugir - tezaur descoperit întâmplător în 1868, pe dealul "Cetate", alcătuit din cca 200 de piese, între ele imitaţii după tetradrahmele lui Filip al II-lea şi o imitaţie după o drahmă de tip Alexandru cel Mare - Filip al III-lea Arideul. Predominante sunt însă monedele de tip Aiud-Cugir şi Răduleşti-Hunedoara. Majoritatea pieselor au ajuns la Muzeul Naţional din Budapesta şi la Cabinetul Numismatic din Viena, iar altele în colecţia Muzeului gimnazial din Sebeş, a Muzeului de istorie din Cluj şi în diferite colecţii particulare.

2. Tot la Cugir s-a descoperit în 1955 în aceeaşi zonă un alt tezaur, alcătuit dintr-un mare număr de monede greco-macedonene şi dacice, care s-au împrăştiat printre localnici, cea mai mare parte fiind transformată în lingouri. Muzeul din Deva a achiziţionat 9 piese (8 tetradrahme Macedonia Prima şi o imitaţie din primele serii sau poate o emisiune postumă Filip al II-lea). I. Horaţiu Crişan a mai recuperat în 1977 de la localnici 5 exemplare: 4 tetradrahme Macedonia Prima şi o tetradrahmă de tip Răduleşti-Hunedoara.

3. Decea - în 1954 s-a descoperit un tezaur de monede geto-dacice, din care 15 piese de tip Răduleşti-Hunedoara, care au ajuns la Muzeul de Istorie din Cluj.

4. Teiuş - un tezaur descoperit la începutul sec. al XIX-lea, din care se păstrează la Muzeul din Budapesta 16 imitaţii de tip Huşi-Vovrieşti.

Cât priveşte piesele izolate, acestea au fost descoperite la: Aiud (4 tetradrahme de tip Aiud-Cugir, găsite înainte de 1935 şi predate Institutului de Studii Clasice din Cluj, şi o monedă dacică, probabil de tip Criciova), Alba Iulia (2 monede de tip Aninoasa, păstrate în colecţiile Koblitz şi Windisch-Grätz, şi o monedă de tip Vârteju-Bucureşti aflată la Muzeul din Arad, 2 tetradrahme de tip Răduleşti-Hunedoara şi o drahmă de tip Alexandru cel Mare - Filip al III-lea Arideul), Căptălan (o piesă de argint, imitaţie din primele serii sau Filip al II-lea postumă, păstrată la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj), Cetea (2 monede de tip Filip al II-lea), Cioara-Sălişte (o monedă de tip Adâncata, păstrată la Muzeul de Istorie din Cluj), Doştat (monede de tip Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare), Piatra Craivii (o tetradrahmă de tip Aiud-Cugir, găsită cu ocazia săpăturilor efectuate în 1963 în cetatea dacică), Răhău (imitaţii de tip Filip al II-lea), Şard (2 imitaţii de tip Filip al II-lea), Sebeş (o tetradrahmă descoperită în anul 1962, păstrată la Muzeul Brukenthal din Sibiu, de tip Filip al II-lea sau postumă, şi o alta descoperită pe strada Cântarului, de acelaşi gen, în posesia Muzeului din Sebeş) şi Zlatna (1 exemplar de tip Filip al II-lea).

Din cele prezentate rezultă varietatea tipurilor monetare dacice care au circulat pe teritoriul judeţului Alba. Astfel, menţionăm prezenţa aici a câtorva emisiuni de tip Filip al II-lea postume sau imitaţii din primele serii, foarte apropiate de originalele greco-macedonene. Ele au fost emise probabil, după cum susţinea prof. Constantin Preda, de traco-geţii din regiunea balcano-dunăreană încă de la sfârşitul secolului al IV-lea şi până în primele două-trei decenii ale secolului al III-lea a.Chr. şi s-au răspândit în Dacia pe calea schimburilor intertribale. Piesele de acest gen provin de la Sebeş (2 ex.), din tezaurul de la Cugir descoperit în 1955 (1 ex.), de la Căptălan (1 ex.), Cetea (2 ex.), Doştat (1 ex.), Răhău (1 ex.), Şard (2 ex.) şi Zlatna (1ex.), deşi informaţiile despre ele sunt foarte vagi.

Din perioada cuprinsă între mijlocul secolului al III-lea a.Chr. şi mijlocul secolului al II-lea a.Chr. (prima fază principală de dezvoltare a monetăriei geto-dacice) se cunosc trei descoperiri în judeţul Alba. Este cazul tezaurului de la Teiuş (cu monede de tip Huşi-Vovrieşti), a tetradrahmei de tip Criciova de la Aiud şi a unei monede de tip Huşi-Vovrieşti de la Alba Iulia.

Monedele de tip Huşi-Vovrieşti, specifice zonei podişului central-moldovenesc, au fost aduse de unele grupuri de celto-bastarni în Transilvania, foarte probabil prin pasurile Carpaţilor răsăriteni.

Pisele de tip Criciova au fost emise în Banat şi au ajuns, prin intermediul schimburilor, şi în spaţiul intramontan. Trebuie menţionat faptul că cele două tipuri de monede dacice menţionate (Huşi-Vovrieşti şi Criciova) apar pe teritoriul judeţului Alba ca descoperiri izolate faţă de aria lor principală de răspândire.

O altă serie de monede se datează în cea de a doua fază principală de dezvoltare a monetăriei geto-dacice, care se înscrie cronologic în intervalul cuprins între jumătatea secolului al II-lea a.Chr. şi primele două-trei decenii ale secolului I a.Chr. Sunt reprezentate în cadrul acestor descoperiri atât unele tipuri monetare specifice zonei de la sud de Carpaţi, cât şi tipuri specifice spaţiului intramontan. Astfel, de la Cioara (Sălişte) provine o piesă de tip Adâncata - Mânăstirea, tip monetar care succede în timp piesele de tip Prundu-Jiblea, din care derivă stilistic. Astfel de monede, datate în perioada cuprinsă între mijlocul secolului al II-lea a.Chr. şi primele două-trei decenii ale celei de a doua jumătăţi a aceluiaşi secol, sunt răspândite mai ales în zona dintre Dunăre şi Carpaţi, în estul Olteniei şi vestul Munteniei.

Tipul Aninoasa-Dobreşti, caracteristic Olteniei, emis în a doua jumătate a secolului al II-lea a.Chr., este întâlnit în zona Albei prin două piese descoperite la Alba Iulia.

Tipul Vârteju-Bucureşti, localizat în principal în zona centrală a Munteniei, datat în ultimele 2-3 decade ale secolului al II-lea şi primele două ale secolului I a.Chr., este reprezentat printr-un exemplar descoperit la Alba Iulia.

Piesele de tip Adâncata-Mânăstirea, Aninoasa-Dobreşti, Vârteju-Bucureşti reflectă relaţiile de schimb existente între triburile din Dacia intracarpatică şi cele de la sud de Carpaţi.

Monedele de tip Alexandru cel Mare - Filip al III-lea Arideul, emise în sudul Dunării, au pătruns în Oltenia şi în centrul Munteniei, dar în număr redus şi în spaţiul intracarpatic. La noi în judeţ se cunosc două piese de acest gen: un exemplar în tezaurul de la Cugir, descoperit în 1868 (o drahmă) şi un alt exemplar la Alba Iulia. Piesele de acest tip datează de la mijlocul sec. al II-lea a.Chr., unele dintre ele circulând şi la începutul sec. I a.Chr.

Etapa târzie a monetăriei geto-dacice este reprezentată în Dacia intramontană, după cum se ştie, prin patru tipuri monetare: Aiud-Cugir, Răduleşti-Hunedoara, Toc-Chereluş şi Petelea, tipuri care continuă din punct de vedere stilistic unele emisiuni monetare din epoca precedentă (Banat, Cladovo-Saschiz, Crişeni-Berchieş), dar sunt influenţate şi de tetradrahmele Macedonia Prima şi Thasos. În judeţul Alba întâlnim doar tipurile Aiud-Cugir şi Răduleşti-Hunedoara, spre deosebire de judeţul Hunedoara unde sunt prezente toate aceste tipuri monetare.

Piese izolate de tip Aiud-Cugir provin din descoperirile făcute la Aiud (patru tetradrahme), Piatra Craivii (o tetradrahmă găsită în 1963 în săpături arheologice) şi judeţul Alba (o piesă, fără precizarea locului de descoperire). De la Alba Iulia provin două piese de tip Răduleşti-Hunedoara.

Tezaurul de la Cugir, descoperit în anul 1868, pe dealul "Cetate", conţine monede de tip Aiud-Cugir şi Răduleşti-Hunedoara, iar în cel găsit în anul 1955 se află şi o tetradrahmă de tip Răduleşti-Hunedoara, păstrată acum în colecţia Muzeului albaiulian. De asemenea, tezaurul de la Decea are în cuprinsul său 15 piese de tip Răduleşti-Hunedoara.

Monedele de tip Aiud-Cugir şi cele de tip Răduleşti-Hunedoara se datează aproximativ în ultimele trei decenii ale secolului al II-lea a.Chr. şi la începutul secolului I a.Chr. Ele sunt emise cu un grad foarte avansat de stilizare. Masa principală a descoperirilor se concentrează pe cursul mijlociu şi superior al Mureşului şi al afluenţilor acestuia. Foarte probabil ele au aparţinut neamului dacic al ratacensilor, pomenit de geograful grec Ptolemeu şi localizat de Vasile Pârvan pe platoul transilvănean dintre Someş şi Târnave. Constantin Preda opina că, după felul cum se grupează descoperirile monetare, localizarea acestui neam dacic trebuie plasată în zona Hunedoarei şi Albei, în bazinul mijlociu al Mureşului în principal, acolo unde în ultimele două secole dinaintea cuceririi romane se va constitui cel mai important centru politic şi economic al lumii geto-dacice. Nu-i putem exclude însă nici pe dacii din tribul apulilor, ca autori ai acestor monede, atestaţi de izvoarele istorice în partea centrală a Transilvaniei şi având sediul în cetatea de la Piatra Craivii.

Considerăm, în încheiere, că materialul prezentat completează datele referitoare la circulaţia monetară din Dacia preromană şi de pe teritoriul judeţului Alba în antichitate

Viorica Suciu

Bibliografie

Constantin Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973.

Constantin Preda, Istoria monedei în Dacia preromană, Bucureşti, 1998.

Viorica Pavel, Câteva consideraţii asupra circulaţiei monedelor geto-dacice pe teritoriul judeţului Alba, în Apulum XXVII-XXX, 1990-1993, p.163-171.

Bucur Mitrea, Penetrazione commerciale e circolazione monetaria nella Dacia prima della conquista, în ED, X, 1945, p. 3-154.

Repertoriul arheologic al judeţului Alba, în BMA, II, Alba Iulia 1995.

Viorica Suciu, Monede dacice din colecţia Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, în Apulum, XL, 2003, p. 139-154.