Sursele bibliografice referitoare la monedele dacice descoperite în
decursul timpului pe teritoriul actualului judeţ Alba sunt în
general destul de lacunare, nepermiţând estimarea certă a numărului
real de piese găsite izolat sau în tezaure monetare. La toate
acestea se adaugă şi faptul că o serie de tezaure s-au
pierdut sau au luat calea muzeelor din Budapesta şi Viena în secolul
al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, aşa încât nu
se poate face o verificare a pieselor componente ale acestora.
Din studierea şi analizarea datelor existente despre emisiunile dacice,
descoperite în spaţiul geografic la care ne referim, rezultă
circulaţia aici a unei varietăţi de tipuri monetare,
acoperind cronologic perioada cuprinsă între primele decenii ale
secolului al III-lea a.Chr. şi cel de-al treilea deceniu al secolului
I a.Chr. În stadiul actual al cercetării se cunosc 14 localităţi
cu descoperiri de acest gen: Aiud (4 ex.), Alba Iulia (6 ex.), Căptălan
(1 ex.), Cioara (Sălişte 1 ex.), Cugir (două tezaure),
Craiva (2 ex.), Cetea (2 ex.), Decea (un tezaur), Doştat (1 ex.), Răhău
(1 ex.), Sebeş (2 ex.), Şard (2 ex.), Teiuş (un tezaur),
Zlatna (1 ex.). La acestea se adaugă o descoperire cu localitatea
neprecizată din judeţul Alba. Descoperirile se concentrează
în general în localităţi de pe valea Mureşului (Aiud,
Alba Iulia, Decea, Teiuş, Căptălan), dar şi din
apropierea cetăţilor dacice Cugir (Singidava) şi Piatra
Craivii. Ele constau atât din tezaure, cât şi din piese izolate.
Astfel, tezaurele provin de la:
1. Cugir - tezaur descoperit întâmplător în 1868, pe dealul
"Cetate", alcătuit din cca 200 de piese, între ele imitaţii
după tetradrahmele lui Filip al II-lea şi o imitaţie după
o drahmă de tip Alexandru cel Mare - Filip al III-lea Arideul.
Predominante sunt însă monedele de tip Aiud-Cugir şi Răduleşti-Hunedoara.
Majoritatea pieselor au ajuns la Muzeul Naţional din Budapesta şi
la Cabinetul Numismatic din Viena, iar altele în colecţia Muzeului
gimnazial din Sebeş, a Muzeului de istorie din Cluj şi în
diferite colecţii particulare.
2. Tot la Cugir s-a descoperit în 1955 în aceeaşi zonă un alt
tezaur, alcătuit dintr-un mare număr de monede greco-macedonene
şi dacice, care s-au împrăştiat printre localnici, cea mai
mare parte fiind transformată în lingouri. Muzeul din Deva a achiziţionat
9 piese (8 tetradrahme Macedonia Prima şi o imitaţie din primele
serii sau poate o emisiune postumă Filip al II-lea). I. Horaţiu
Crişan a mai recuperat în 1977 de la localnici 5 exemplare: 4
tetradrahme Macedonia Prima şi o tetradrahmă de tip Răduleşti-Hunedoara.
3. Decea - în 1954 s-a descoperit un tezaur de monede geto-dacice, din care
15 piese de tip Răduleşti-Hunedoara, care au ajuns la Muzeul de
Istorie din Cluj.
4. Teiuş - un tezaur descoperit la începutul sec. al XIX-lea, din care
se păstrează la Muzeul din Budapesta 16 imitaţii de tip Huşi-Vovrieşti.
Cât priveşte piesele izolate, acestea au fost descoperite la: Aiud (4
tetradrahme de tip Aiud-Cugir, găsite înainte de 1935 şi
predate Institutului de Studii Clasice din Cluj, şi o monedă
dacică, probabil de tip Criciova), Alba Iulia (2 monede de tip
Aninoasa, păstrate în colecţiile Koblitz şi Windisch-Grätz,
şi o monedă de tip Vârteju-Bucureşti aflată la Muzeul
din Arad, 2 tetradrahme de tip Răduleşti-Hunedoara şi o
drahmă de tip Alexandru cel Mare - Filip al III-lea Arideul), Căptălan
(o piesă de argint, imitaţie din primele serii sau Filip al
II-lea postumă, păstrată la Muzeul de Istorie a
Transilvaniei din Cluj), Cetea (2 monede de tip Filip al II-lea), Cioara-Sălişte
(o monedă de tip Adâncata, păstrată la Muzeul de Istorie
din Cluj), Doştat (monede de tip Filip al II-lea şi Alexandru
cel Mare), Piatra Craivii (o tetradrahmă de tip Aiud-Cugir, găsită
cu ocazia săpăturilor efectuate în 1963 în cetatea dacică),
Răhău (imitaţii de tip Filip al II-lea), Şard (2 imitaţii
de tip Filip al II-lea), Sebeş (o tetradrahmă descoperită
în anul 1962, păstrată la Muzeul Brukenthal din Sibiu, de tip
Filip al II-lea sau postumă, şi o alta descoperită pe
strada Cântarului, de acelaşi gen, în posesia Muzeului din Sebeş)
şi Zlatna (1 exemplar de tip Filip al II-lea).
Din cele prezentate rezultă varietatea tipurilor monetare dacice care
au circulat pe teritoriul judeţului Alba. Astfel, menţionăm
prezenţa aici a câtorva emisiuni de tip Filip al II-lea postume sau
imitaţii din primele serii, foarte apropiate de originalele
greco-macedonene. Ele au fost emise probabil, după cum susţinea
prof. Constantin Preda, de traco-geţii din regiunea balcano-dunăreană
încă de la sfârşitul secolului al IV-lea şi până în
primele două-trei decenii ale secolului al III-lea a.Chr. şi
s-au răspândit în Dacia pe calea schimburilor intertribale. Piesele
de acest gen provin de la Sebeş (2 ex.), din tezaurul de la Cugir
descoperit în 1955 (1 ex.), de la Căptălan (1 ex.), Cetea (2
ex.), Doştat (1 ex.), Răhău (1 ex.), Şard (2 ex.)
şi Zlatna (1ex.), deşi informaţiile despre ele sunt foarte
vagi.
Din perioada cuprinsă între mijlocul secolului al III-lea a.Chr.
şi mijlocul secolului al II-lea a.Chr. (prima fază principală
de dezvoltare a monetăriei geto-dacice) se cunosc trei descoperiri în
judeţul Alba. Este cazul tezaurului de la Teiuş (cu monede de
tip Huşi-Vovrieşti), a tetradrahmei de tip Criciova de la Aiud
şi a unei monede de tip Huşi-Vovrieşti de la Alba Iulia.
Monedele de tip Huşi-Vovrieşti, specifice zonei podişului
central-moldovenesc, au fost aduse de unele grupuri de celto-bastarni în
Transilvania, foarte probabil prin pasurile Carpaţilor răsăriteni.
Pisele de tip Criciova au fost emise în Banat şi au ajuns, prin
intermediul schimburilor, şi în spaţiul intramontan. Trebuie
menţionat faptul că cele două tipuri de monede dacice menţionate
(Huşi-Vovrieşti şi Criciova) apar pe teritoriul judeţului
Alba ca descoperiri izolate faţă de aria lor principală de
răspândire.
O altă serie de monede se datează în cea de a doua fază
principală de dezvoltare a monetăriei geto-dacice, care se înscrie
cronologic în intervalul cuprins între jumătatea secolului al
II-lea a.Chr. şi primele două-trei decenii ale secolului I a.Chr.
Sunt reprezentate în cadrul acestor descoperiri atât unele tipuri
monetare specifice zonei de la sud de Carpaţi, cât şi tipuri
specifice spaţiului intramontan. Astfel, de la Cioara (Sălişte)
provine o piesă de tip Adâncata - Mânăstirea, tip monetar care
succede în timp piesele de tip Prundu-Jiblea, din care derivă
stilistic. Astfel de monede, datate în perioada cuprinsă între
mijlocul secolului al II-lea a.Chr. şi primele două-trei decenii
ale celei de a doua jumătăţi a aceluiaşi secol, sunt răspândite
mai ales în zona dintre Dunăre şi Carpaţi, în estul
Olteniei şi vestul Munteniei.
Tipul Aninoasa-Dobreşti, caracteristic Olteniei, emis în a doua jumătate
a secolului al II-lea a.Chr., este întâlnit în zona Albei prin două
piese descoperite la Alba Iulia.
Tipul Vârteju-Bucureşti, localizat în principal în zona centrală
a Munteniei, datat în ultimele 2-3 decade ale secolului al II-lea şi
primele două ale secolului I a.Chr., este reprezentat printr-un
exemplar descoperit la Alba Iulia.
Piesele de tip Adâncata-Mânăstirea, Aninoasa-Dobreşti, Vârteju-Bucureşti
reflectă relaţiile de schimb existente între triburile din
Dacia intracarpatică şi cele de la sud de Carpaţi.
Monedele de tip Alexandru cel Mare - Filip al III-lea Arideul, emise în
sudul Dunării, au pătruns în Oltenia şi în centrul
Munteniei, dar în număr redus şi în spaţiul
intracarpatic. La noi în judeţ se cunosc două piese de acest
gen: un exemplar în tezaurul de la Cugir, descoperit în 1868 (o drahmă)
şi un alt exemplar la Alba Iulia. Piesele de acest tip datează
de la mijlocul sec. al II-lea a.Chr., unele dintre ele circulând şi
la începutul sec. I a.Chr.
Etapa târzie a monetăriei geto-dacice este reprezentată în Dacia
intramontană, după cum se ştie, prin patru tipuri monetare:
Aiud-Cugir, Răduleşti-Hunedoara, Toc-Chereluş şi
Petelea, tipuri care continuă din punct de vedere stilistic unele
emisiuni monetare din epoca precedentă (Banat, Cladovo-Saschiz, Crişeni-Berchieş),
dar sunt influenţate şi de tetradrahmele Macedonia Prima şi
Thasos. În judeţul Alba întâlnim doar tipurile Aiud-Cugir şi
Răduleşti-Hunedoara, spre deosebire de judeţul Hunedoara
unde sunt prezente toate aceste tipuri monetare.
Piese izolate de tip Aiud-Cugir provin din descoperirile făcute la Aiud
(patru tetradrahme), Piatra Craivii (o tetradrahmă găsită
în 1963 în săpături arheologice) şi judeţul Alba (o
piesă, fără precizarea locului de descoperire). De la Alba
Iulia provin două piese de tip Răduleşti-Hunedoara.
Tezaurul de la Cugir, descoperit în anul 1868, pe dealul
"Cetate", conţine monede de tip Aiud-Cugir şi Răduleşti-Hunedoara,
iar în cel găsit în anul 1955 se află şi o tetradrahmă
de tip Răduleşti-Hunedoara, păstrată acum în colecţia
Muzeului albaiulian. De asemenea, tezaurul de la Decea are în cuprinsul său
15 piese de tip Răduleşti-Hunedoara.
Monedele de tip Aiud-Cugir şi cele de tip Răduleşti-Hunedoara
se datează aproximativ în ultimele trei decenii ale secolului al
II-lea a.Chr. şi la începutul secolului I a.Chr. Ele sunt emise cu
un grad foarte avansat de stilizare. Masa principală a descoperirilor
se concentrează pe cursul mijlociu şi superior al Mureşului
şi al afluenţilor acestuia. Foarte probabil ele au aparţinut
neamului dacic al ratacensilor, pomenit de geograful grec Ptolemeu şi
localizat de Vasile Pârvan pe platoul transilvănean dintre Someş
şi Târnave. Constantin Preda opina că, după felul cum se
grupează descoperirile monetare, localizarea acestui neam dacic
trebuie plasată în zona Hunedoarei şi Albei, în bazinul
mijlociu al Mureşului în principal, acolo unde în ultimele două
secole dinaintea cuceririi romane se va constitui cel mai important centru
politic şi economic al lumii geto-dacice. Nu-i putem exclude însă
nici pe dacii din tribul apulilor, ca autori ai acestor monede, atestaţi
de izvoarele istorice în partea centrală a Transilvaniei şi având
sediul în cetatea de la Piatra Craivii.
Considerăm, în încheiere, că materialul prezentat completează
datele referitoare la circulaţia monetară din Dacia preromană
şi de pe teritoriul judeţului Alba în antichitate
Viorica
Suciu
Bibliografie
Constantin
Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973.
Constantin
Preda, Istoria monedei în Dacia preromană, Bucureşti,
1998.
Viorica
Pavel, Câteva consideraţii asupra circulaţiei monedelor
geto-dacice pe teritoriul judeţului Alba, în Apulum XXVII-XXX,
1990-1993, p.163-171.
Bucur
Mitrea, Penetrazione commerciale e circolazione monetaria nella Dacia
prima della conquista, în ED, X, 1945, p. 3-154.
Repertoriul
arheologic al judeţului Alba, în BMA, II, Alba Iulia 1995.
Viorica Suciu, Monede dacice din colecţia
Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, în Apulum, XL,
2003, p. 139-154.
|
|