România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

CLOŞCA LUCIAN BĂLUŢĂ

(24 iunie 1926 – 7 iunie 2005)

Unul dintre membri fondatori ai Fundaţiei "Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României" precum şi a revistei Dacoromania, a fost şi cunoscutul arheolog, Cloşca L. Băluţă.

S-a născut la Alba Iulia, în familia lui Andrei (grădinar, angajat în cadrul armatei după primul război mondial) şi al Rafilei (participantă directă la Marea Unire de la 1918). Mari români şi patrioţi înflăcăraţi, aceştia şi-au botezat fiii Horea, Cloşca şi Crişan, cărora le-au urmat Lucia şi Andreiu (scris cu "u" final pentru a nu-i putea fi maghiarizat numele).

A urmat cursurile Liceului de băieţi "Mihai Viteazul" din Alba Iulia (promoţia 1945) şi cele ale Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Cluj, secţia fizico-chimice.

 

După absolvire a lucrat în laboratorul interjudeţean de igienă din Alba Iulia (1949-1954), apoi ca profesor la şcoala mixtă de 7 ani din Oarda de Sus (1954-1955) şi la şcoala mixtă de 7 ani din Ciugud (1955-1956).

În perioada 1956-1991(anul pensionării) a fost angajatul Muzeului Unirii din Alba Iulia, unde a ocupat, pe rând, funcţiile de îndrumător, restaurator, muzeograf şi muzeograf principal.

Din 1961 a început activitatea de cercetare în domeniul arheologiei clasice dacice şi romane, participând la numeroase şantiere arheologice la Partoş, Piatra Craivei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Sarmizegetusa Regia, etc.

Pasionat tot mai mult de lumea romană şi artefactele ei, a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, specializarea istorie veche(1968).

Şi-a pregătit doctoratul sub îndrumarea acad. Constantin Daicoviciu, iar după decesul acestuia, sub conducerea prof. dr. doc. Ioan I. Russu. Titlul de doctor în istorie i-a fost acordat în 1983, în cadrul Academiei Române, filiala Cluj Napoca, după susţinerea tezei întitulată: "Lucernele romane din Dacia intracarpatică".

De-a lungul timpului a publicat peste 100 de studii, monografii, repertorii în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, a fost ales membru activ în şapte asociaţii cu profil istorie-arheologie din vestul Europei, a participat la 27 de congrese internaţionale şi a susţinut conferinţe cu diferite teme privind Dacia Romană şi arheologia românească la Universităţile din Berlin, Freiburg, Madrid, Lausanne, Basel, Pavia,etc.

După pensionare a publicat două sinteze importante: Inscripţiile Daciei Romane, vol. III/6, Dacia Superior, Apulum-Instrumentum domesticum, Editura Academiei, Bucureşti, 1999, volum lansat oficial de către prof. dr. Vasile Moga la Universitatea din Alba Iulia(decembrie, 1999) şi la Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice, Deva (mai, 2000) şi Lămpile antice de la Alba Iulia(Apulum), I, Lămpile epigrafice, volum propus pentru premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române.

În ianuarie anul acesta, la propunerea prof. univ. dr. Dumitru Protase, biografia sa a intrat în dicţionarele The Contemporary Who's Who of Professionals ale Institutului Biografic American. Ca o încununare a strădaniei sale de o viaţă, patru luni mai târziu, C. L. Băluţă a fost numit de către acest Institut, membru de onoare in Comitetul Ştiinţific al Consilierilor săi şi i-a fost decernată o diplomă care atestă titlu (anexa 1). Ultima recunoaştere internaţională a meritelor celui care a fost un exemplu de onoare şi integritate morală, a venit cu doar câteva săptămâni în urmă - nominalizarea de către Institutul Biografic American la prestigiosul titlu "Omul Anului-2005" (anexa 2).

Din nefericire, bucuria acestui mare triumf i-a fost răpită de boala nemiloasă care l-a ţintuit la pat, într-o cumplită suferinţă, timp de 7 luni.

Am mers pas lângă pas, mâna în mână, până când, în dimineaţa zilei de 7 iunie, răsuflarea sa caldă mi-a mângâiat obrazul pentru ultima dată.

Pios omagiu, drag părinte, prieten, mentor!

 

 Sit tibi terra levis

Claudia Băluţă