România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Populaţia Regiunii Cernăuţi prin prisma rezultatelor recensământului din anul 2001

Continuare din revista Dacoromania nr. 18/2004

 CAPITOLUL III. Populaţia românofonă din Regiunea Cernăuţi

 3.1. Populaţia românească din Regiunea Cernăuţi

Până la căderea regimului comunist din Patria istorica, încă în condiţiile statului totalitar sovietic, în mai 1989, la Cernăuţi, sunt reluate tradiţile Societăţii pentru cultură şi literatură în Bucovina, înfiinţate în 1862 - în baza cărora a fost constituită şi înregistrată Societatea pentru cultură românească (pe atunci moldo-română) „Mihai Eminescu’* (preşedinte-fondator: membru de onoare al Academiei Române, Prof. Dr. Grigore Bostan1, preşedinţi în exerciţiu - Ilie Zegrea, Alexandrina Cernov, Arcadie Opaiţ, Mircea Lutic)2. Abia peste un an apare organul Societăţii - Ziarul ,.Plai Românesc” (Redactor - poetul Vasile Tărăţeanu, azi - redactor la „Arcaşul”).

În 1990 sunt înfiinţate societăţile româneşti: Societatea cultural-bisericească „Mitropolitul „Silvestru” (Preşedinte - părintele Mihai Ivasiuc), Asociaţia ştiinţifico-pedagogică Republicană „Aron Pumnul”3 (Preşedinte - doctor docent Aurel Constantinovici), Societatea foştilor deportaţi „Golgota” (Preşedinte - arhivistul Petre Grior), Societatea doamnelor române creştine şi democrate (Preşedintă d-na Victoria Ivasiuc), Alianţa Creştin-Democrată a Românilor din Ucraina (Preşedinte - medicul Constantin Olaru)4.

Pe parcurs s-au fondat: Clubul cultural sportiv „Dragoş-Vodă” (Preşedinte de onoare - Dr. Ion Popescu. Director administrativ - Mihai Dârda, Preşedinte în exerciţiu - Aurica Bojescu, Secretar responsabil - Petru Posteucă), Editura „Alexandru cel Bun” (Director - acad. Dr. Alexandrina Cernov), Liga tineretului „Junimea” (Preşedinte de onoare - Dr. Ion Popescu, Preşedinte-fondator - Liviu Rusu, Preşedinte în exerciţiu - Dumitru Mintencu, din februarie 2004 - Vitalie Zâgrea), Fundaţia „Casa Limbii Române” (Director - Vasile Tărâţeanu), Uniunea Scriitorilor (Preşedinte Ilie Zegrea), Centrul Bucovinean Independent de Cercetări Actuale (Preşedinte de onoare - Dr Ion Popescu, Preşedinte în exerciţiu -Aurica Bojescu).

În 2004 este înregistrată oficial Uniunea Societăţilor Româneşti din regiunea Cernăuţi „Pentru integrarea europeană” (Preşedinte de onoare - Dr. Ion Popescu, secretar executiv - Aurica Bojescu).

Au apărut publicaţiile - „Arcaşul” (redactor - Vasile Tărâţeanu), ziarul republican „Concordia” şi revista pentru copii „Făgurel” (redactor: Simion Gociu), revistele ştiinţifice „Glasul Bucovinei” (redactor: Dr, Alexandrina Cernov) şi „Ţara fagilor” (redactor: Dumitru Covalciuc), ziarele „Junimea” (redactor: Liviu Rusu) şi „Lumea-Cbit”5 (redactor: Constantin Covalciuc) etc.

În 2002 devine independent fostul ziar al autorităţilor, „primul şi cel mai rezistent în timp” ziar din Ucraina - „Zorile Bucovinei” (redactor: Nicolae Toma). Tot atunci (2002). administraţia regională fondează ziarul „Svoboda slova’” cu o „ediţie românească” - „Libertatea Cuvântului” (redactorul ediţiei romaneşti: Romeo Crăciun), însă cu schimbarea guvernatorului din toamna anului 2003 şi acest ziar devine independent6.

În 2003 a văzut lumina tiparului şi „revista lunară de cultură, opinie şi divertisment „Familia” (Preşedinte de onoare: Rizzo Franco, redactor-şef - Vasile Bâcu)7.

La 7 iunie 1992 are loc Primului Congres al Românilor Moldoveni din Regiunea Cernăuţi, în cadrul căruia a fost adoptat „Programul de dezvoltare naţional-eulturală al românilor” (alcătuit în conformitate cu legislaţia ucraineană şi internaţională de către doctorandul (la acel moment) Ion Popescu şi redactat de preşedinta la acel timp a societăţii „Mihai Eminescu”, Conferenţiarul universitar, dr. Alexandrina Cernov (azi director la editura „Alexandru cel Bun”), şi care printre altele prevedea: „acordarea statutului de limbă oficială limbii române în localităţile populate de români...”, „asigurarea editării unor reviste ştiinţifice şi literare în limba română”, „editarea de anale ştiinţifice şi monografii în diferite domenii în limba română”, „inaugurarea unui centru de cercetări ştiinţifice de românologie”, „pregătirea cadrelor de specialişti în România, Republica Moldova şi în alte ţări”, „inaugurarea unei biblioteci româneşti”, „asigurarea pentru generaţia tânără a studiilor medii de specialitate şi superioare în limba română”, „deschiderea unei Universităţi româneşti”, „studierea limbii şi literaturii române în toate şcolile din localităţile româneşti, precum şi in cele cu populaţie mixtă”, „deschiderea a noi clase şi şcoli pentru români”, „asigurarea şcolilor româneşti cu manuale şi trecerea lor la programele pentru gimnaziile şi liceele din România...”, „ redeschiderea teatrului şi filarmonicii româneşti la Cernăuţi”, „organizarea unor festivaluri de muzică populară, uşoară şi clasică românească”, “garantarea reprezentării în Parlament şi în organele executive centrale şi locale” etc.

Aceste revendicări, cu unele completări, au fost susţinute şi de cele 3 congrese ale intelectualităţii (1999, 2000, 2001).

În perioada 1994-2002 românii bucovineni prin persoana Dr.Ion Popescu au fost prezenţi în Parlamentai Ucrainei, în 1994-1998 - în Adunarea Parlamentară de colaborare economică din bazinul Mării Negre, iar în 1996-2002 - în AP a Consiliului Europei.

În 1998-2002 românii au avut 25 de deputaţi în Consiliul regional Cernăuţi”, după 2002 – 16, însă, doar Vasile Tărâţeanu, Simion Gociu şi Aurica Bojescu continuă să reprezinte destoinic interesele românilor din zonă în Consiliul regional Cernăuţi (ceilalţi deputaţi de origine română reprezintă diferite partide sau administraţia de stat).

ACDR-ul face parte din Uniunea Federativă a Minorităţilor din Europa, iar preşedintele ei - Constantin Olaru este membru al Consiliului consultativ al liderilor societăţilor etnice de pe lângă Preşedintele Ucrainei.

În regiunea Cernăuţi ultimul recensământ a înregistrat 181.780 de românofoni (114.555 de persoane s-au declarat români şi 67.225 - moldoveni) sau 19,78Î din populaţia regiunii (în 1989 - 19,67Î) - cu 3.056 persoane sau cu 1,65Î mai puţin decât în 1989.

Românii locuiau compact în suburbiile oraşului Cernăuţi (Horecea Urbană, Horecea Mănăstirii, Caliceanca, Clocucica, Roşa, Roşa Stânca, Ţeţina şi Mănăstirişte) şi în 105 de localităţi ale regiunii9.

Într-un studiu, consacrat situaţiei ucrainenilor din România, candidatul în ştiinţe istorice Gheorghii Zabolotnyi semnala în mai 2004 că în regiunea Cernăuţi cei 185 mii de reprezentanţi ai populaţiei românofone aveau „14 societăţi naţional-culturale, 87 de şcoli cu predare în limba română, 18 şcoli mixte, 28 instituţii preşcolare, grupe româneşti la liceul pedagogic şi liceul de cultură, catedră de filologie română10 şi clasică la Universitatea Naţională „Yuiri Fedkovyci”11, 13 organe de presă (inclusiv 2 cu statut republican), zilnic sunt transmise emisiuni radiofonice (15 minute)12 şi săptămânal emisiuni televizate (2 ore şi 10 minute) în limba română; în localităţile cu populaţie compactă românofonă funcţionează 74 instituţii de club, 80 de biblioteci circa 70 de colective artistice naţionale de amatori; anual se desfăşoară festivaluri folclorice; îşi desfăşoară activitatea 106 parohii ortodoxe româneşti13 aflate în subordonarea eparhiei (Mitropoliei Bucovinei şi Cernâuţului - n.n.) a Bisericii Ortodoxe Ucraine”14.

În afară de numărul de şcoli, se pare, că cercetătorul reflecta un tablou obiectiv.

Noi vom adăuga 42 teatre de amatori, 63 colective de dansuri populare, 82 tarafuri de muzicanţi şi 114 de coruri, iar în cele 80 de biblioteci era un fond de cărte de peste 200.000 exemplare15.

În satele cu populaţie majoritară românească toate bisericile ortodoxe şi protestante au oficiat şi continuă să oficieze în limba română16.

În anul 2000 românii din regiune aveau 86 de scoli româneşti (22 mii elevi) şi 6 mixte (1,8 mii elevi)17, în 2001 - 87 de şcoli cu predarea în limba română şi 5 mixte - 4 ucraineano-române şi l (la Mămăliga) ucraineano-ruso-română cu un contingent de peste 23 mii de elevi.

Conform datelor oficiale ale secţiei regionale de învăţământ, în anul şcolar 2001-2002 în regiunea Cernăuţi din cele 62 de şcoli primare (treapta I) cu 3.372 de elevi - 15 şcoli (24,2Î) cu 496 elevi (14,7Î) erau cu predare în limba română, din 120 de şcoli medii incomplete (treapta I-II) cu 16.227 elevi - 22 scoli (18,33Î) şi 3.253 (20,05Î) elevi erau cu predare în limba română, iar din 267 şcoli medii generale (treapta I-III) cu 111.228 elevi - 46 (17,23Î) de şcoli cu 17.923 elevi (16,11Î) procesul de instruire era în limba lui Eminescu.

Din totalul de 449 de şcoli naţionale şi 130.887 de elevi în anul 2002 funcţionau în limba ucraineană 305 de şcoli cu 93.200 elevi, 83 de şcoli (18,49Î) cu 21.672 elevi (16,56Î) erau cu predare în limba română18, în limba rusă funcţionau 1 şcoală primară cu 4 elevi (la Fântâna Albă raionul Hliboca) şi 1 de treapta I-III cu 227 elevi (la Belůsovca raionul Secureni).

Se crea senzaţia că situaţia nu era deloc alarmantă. Dar să revenim la cifre.

Procentul elevilor instruiţi integral în limba română în anul 2002 era ceva mai mic (16,56Î) decât procentul populaţiei românofone din regiune (19,8Î).

În regiune mai funcţionau câteva şcoli mixte ucraineano-româneşti: 2 de treapta I-II cu 274 elevi şi 6 de treapta I-III cu 2.660 elevi, iar în satul Mămăliga (raionul Noua Suliţa) funcţiona o şcoală ueraineano-ruso-românească cu 517 elevi. Existau şi câteva şcoli mixte ucraineano-rusesti 1 cu 221 elevi de treapta I şi 5 cu 2.541 elevi de treapta I-III.

Conform aceleeaşi surse în regiunea Cernăuţi în primăvara anului 2002 funcţionau 6.204 clase cu 132.450 elevi, inclusiv: 4.973 de clase cu 106.048 elevi cu instruire în limba ucraineană, 1.177 clase (23,67Î) şi 23.584 de elevi (22,24Î) cu instruire în limba română şi 54 de clase şi 1.255 elevi cu instruirea în limba ucraineană. Este de remarcat faptul, că toţi copii handicapaţi -1.563 elevi erau instruiţi doar în limba ucraineană19.

Putem trage concluzia, că imediat după recensământul din decembrie 2001, la momentul lipsirii românilor de mandatul din Rada Supremă a Ucrainei procentul elevilor care erau instruiţi sau studiau în limba română era mai mare decât cota populaţiei românofone din totalul populaţiei regiunii Cernăuţi.

Aceasta ne dădea o speranţă că cota noastră era mai mare decât cea din 1989, dearece încă în 19 localităţi cu populaţie românofonă (în care chiar şi în biserică la sfârşitul perioadei sovietice se mai oficia, iar în multe din ele se mai oficiază şi azi, în limba română) existau doar şcoli ucrainene iar limba maternă nici nu este studiată (Colincăuţi-Hotin - în 1989: 4.672 sau declarat moldoveni şi 21 români, Şişcăuţi-Secureni - 1.064 moldoveni şi 5 români, Cotileu-Noua Suliţa - 1.454 moldoveni şi 4 români, Valea-Cosminului - Hliboca - 907 moldoveni şi 138 români, Ceahor-Hliboca - 1,095 moldoveni şi 221 români ş.a,m.d).

Situaţia a evoluat, însă, în altă direcţie - în 2004 şcoala românească din Camenca raionul Hliboca deja dispăruse. Şcolile cu predare în limba română din Forosna şi Boian din raionul Noua Suliţa, şcoala din Băhrineşti, raionul Hliboca, precum şi liceul românesc din oraşul Noua Suliţa se transformaseră în şcoli mixte. Pe cale de dispariţie era şi şcoala românească din Corovia20.

După cum am putut constata pe parcursul cercetărilor din teren, mai predispuşi să se asimileze prin şcoală sunt, totuşi, cei din localităţile în care populaţia se declară a fi „moldovenii”.

Spre deosebire de Transcarpatia, procesului de asimilare prin şcoală în regiunea Cernăuţi, erau supuşi şi cei ce se considerau români.

De exemplu, în raionul Hliboca în satul Corceşti din 1.538 de persoane în 1989 1.385 s-au declarat români, 13 -moldoveni şi numai 102 ucraineni, în satul Tureatca - din 1.748 de locuitori 1.591 s-au declarat români, 7 - moldoveni şi 140 ucraineni etc. — biserica este românească, iar şcoala - ucraineană, iar limba română nici nu este studiată; în satul Volcineţii Vechi în 1989 din 1.972 de persone 879 s-au declarat români, 2 moldoveni, iar 1.060 - ucraineni, în Stârcea din 1.156 de locuitori 500 s-au declarat români, 2 - moldoveni, iar 631 - ucraineni, Gârbovăţ - din 933 de locuitori - 282 s-au declarat români, 7 - moldoveni, 634 - ucraineni, chiar în centrul raional Hliboca (raion cu populaţie majoritar românească) românii întrunesc 1.698 de persoane (încă 183 se declarase ca fiind moldoveni) din totalul de 9.532 de persoane etc- în toate aceste localităţi deja şi scoală şi biserica funcţionează doar în limba ucraineană, iar limba română azi aici nici nu se mai studiază.

Este de remarcat că la începutul puterii sovietice (în anii 40) în regiune funcţionau 11421 şcoli cu predarea în limba română, iar la un moment dat, imediat după război, - chiar 12422.

Să analizăm datele privind numărul populaţiei şi componenţa naţională.

 

3.2. Situaţia etnodemografică din regiunia Cernăuţi prin prisma recensământului din 2001

 

Rezultatele primului recensământ ucrainean a semnalat două tendinţe obiective: creşterea numărului ucrainenilor şi revenirea a mai multor persoane la denumirea firească de români.

COMPONENŢA ETNICA A REGIUNII CERNĂUŢI23 IN 2001 IN COMPARAŢIE CU ANUL 1989

Tabelul 33

După cum am putut observa din tabelul 33, în regiunea Cernăuţi s-au menţinut tendinţele observate şi la nivelul Ucrainei - numărul locuitorilor autohtoni - a ucrainenilor şi a românilor era în creştere - cu 22.961 persoane sau cu 3,5Î la ucraineni şi cu 14.234 sau cu 14,2Î la români. Numărul ruşilor, bieloruşilor şi evreilor şi polonilor era în scădere, respectiv: cu 15.026 sau cu 91,2Î la evrei, care erau predispusi să emigreze; cu 25.185 persoane sau cu 39,9Î la ruşi şi 1.381 persoane sau cu 48,2Î la bieloruşi, care erau supuşi atât emigrărilor, cât şi asimilării; cu 1.333 sau cu 28,4Î la poloni, care, în special, erau predispusi mai mult asimilării decât emigrării.

Conform tendinţei semnalate încă în 1979, era în scădere şi numărul persoanelor ce s-au declarat moldoveni - cu 17.294 sau cu 20,5Î. Însă aceasta cifră ne pare, totuşi, exagerată. Fiind o populaţie autohtonă şi locuind la vatra strămoşească, moldovenii erau predispuşi să plece doar la câştig, nu să emigreze definitiv. Aici sunt de remarcat trei momente: o parte din persoanele, care în 1989 s-au declarat moldoveni (mai ales în Bucovina şi Ţinutul Herţei) au revenit la denumirea firească de români: natalitatea scăzută, mai ales în ultimii 4-5 ani, când un procent considerabil al moldovenilor au plecat la câştig, mai ales în Italia (mai ales, femeile), Portugalia, Spania, Belgia, Franţa şi Germania (mai ales, bărbaţii); şi, nu în ultimul rând, asimilarea. Toate aceste momente vor fi analizate şi pe parcursul analizei situaţiei din raioanele Noua Suliţa, Hliboca, Herţa, Hotin, Secureni şi or. Cernăuţi, unde un număr considerabil de români în 1989 s-au declarat moldoveni

În afară de datele semnalate în tabelul 33, la 5 decembrie 2001 în regiunea Cernăuţi au mai fost atestaţi 395 nemţi (în 1989 erau 264), 333 azeri (în 1989 - 165), 279 armeni (212), 273 bulgari (302), 210 tătari din Kazani (286) şi 2 tătari din Crimeea (3), 181 georgieni (155), 102 letoni (95), 97 ţigani (59)24, 80 unguri (90), 73 mordvini (118), 72 greci (73), 70 lituaneni (75), 67 arabi (5), 60 mariiţi (38), 57 uzbeci (119), 56 kazahi (93), 56 ciuvaşi (109), 51 găgăuzi (51), 33 coreeni (37), 32 cehi (54), 27 osetini (47), 23 udmurţi (47), 22 başkiri (30), 18 sârbi (2), 17 lezghini (4), 13 komi (27), 12 italieni (12), 11 americani (0), 9 slovaci (21), 8 kabardini (5), 8 francezi (3), 7 bureaţi (7), 7 kareli (9), 7 finlandezi (11), 5 afgani (0), 5 komi-permeaki (7), 5 turci (1), 4 avari (8), 4 altaeţi (0), 4 perşi (0), 4 iakuţi (5), 3 abhazi (5), 3 albanezi (2), 3 balkari (1), 3 kirghizi (18), 3 şorţi (3), 2 cubanezi (0), 2 kumîki (0), 2 nanaiţi (0), 2 reprezentanţi ai popoarellor din India şi Pachistan (0), l austriac (3): l adâgheu (0), l englez (0), l veps (6), l olandez (0), l darghin (8), l inguş (3): l spaniol (0), l karakalpak (1), l karaceaevet (6), l udin (0), l hakas (0), l hantî (2), l croat (1), l japonez (0).

Este de remarcat că 1.120 persoane sau 0,1Î din totalul popolaţiei nu au indicat naţionalitatea.

Recensământul din 2001 deja nu a mai atestat prezenţa a reprezentanţilor a 8 etnii: ceceni (în 1989 erau atestate 9 persoane), mansi (2), nogaiţi (2), tatî (2), aguli (1), cerkeşî (1), evenchi (1) şi asirieni

În perioada dintre cele două recensăminte a crescut cu 6,8Î cota populaţiei urbane de etnie ucraineană, care constituia 80,5Î din populaţia urbană totală. Populaţia ucraineană rurală a crescut cu 1Î şi constituia 71,3Î din populaţia rurală a regiunii. De remarcat, că în 2001 43Î din ucrainenii regiunii locuiau la oraşe si 57Î - la sate (în 1989 -respectiv 42Î şi 58Î). Această creştere se datora nu numai creşterii sporului natural, dar, cum vom vedea ceva mai jos, şi datorită proceselor de ucrainizare a unei părţi a populaţiei.

Aproape toţi evreii (95,5Î), majoritatea ruşilor (84,1Î) şi polonilor (56,6Î) locuiau la oraşe, între persoanele ce s-au declarat români doar 21,4Î locuiau în oraşe (majoritatea lor la Cernăuţi, Herţa şi Storojineţ), iar între moldoveni - 11,4Î (majoritatea la Noua Suliţa şi Cernăuţi).

În conformitate cu recensământul din 2001 doar raionul Noua Suliţă era considerat ca fiind raion majoritar moldovenesc (57,5Î s-au declarat moldoveni), iar Herţa - românesc (91,5Î s-au declarat români).

În raionul Hliboca, în care majoritatea relativă în 1989 o deţineau românii (42,7Î) şi care împreună cu moldovenii (14,2Î) deţineau majoritatea populaţie româneşti - 56,9Î, faţă de ucraineni (40,3Î), în 2001 majoritatea relativă formală o deţineau deja ucrainenii (46,8Î), insă populaţia românească — românii (45,3Î) şi moldovenii (6,1Î) definea încă majoritatea reală - 51,4Î. În 2001 doar 32.772 (28.890 români şi 3.882 moldoveni) persoane sau 48,5Î din populaţia raionului au recunoscut în calitate de limbă maternă limba lui Eminescu. Situaţia în raionul Hliboca merită o analiză deosebită deoarece anume în acest raion, alături de or. Cernăuţi, a fost înregistrată cea mai mare scădere a numărului persoanelor aparţinând etniei române.

Este de remarcat, că persoanele care în 2001 s-au declarat români locuiau, în special, în partea bucovineană şi în Ţinutul Hertei: pe Valea Şiretului în raioanele Storojineţ (30,6Î din numărul total al românilor din regiune) şi Hliboca (28,7Î), precum şi în raionul Herţa (25,8Î).

Majoritatea celor ce se considerau moldoveni locuiau în partea basarabeană a raionului Noua Suliţa - 74,9Î din toate persoanele ce s-au declarat moldoveni în regiune.

În or. Cemăuţi locuiau majoritatea ruşilor (70,6Î), a evreilor (90,6Î). Majoritatea polonilor locuiau în raionul Storojineţ (43,3Î) şi în or.Cemăuţi (41,8Î).

Situaţia lingvistică la 5 decembrie 2001, la nivelul oficial putea fi prezentată în felul următor:

SITUAŢIA LINGVISTICA DIN REGIUNEA CERNĂUŢI la 5 decembrie 2001

Tabelul 34

În 2001 a crescut cota persoanelor care au declarat în calitate de limbă maternă limba etniei sale - cu 5,6Î mai mult decât în 1989 şi reprezenta 96,1Î din populaţia regiunii.

În acelaşi timp 694,5 mii de persoane sau 75,6Î au recunoscut în calitate de limbă maternă limba ucraineană (în 1989 limba ucraineana în calitate de limbă maternă au recunoscut-o doar 70,8Î).

Limba rusă a fost recunoscută în calitate de limbă maternă de către 48,4 mii persoane sau 5,3Î; în 1989 cota lor era de 10,5Î.

Cota recunoaşterii în calitate de limbă maternă a tuturor celorlalte limbi (inclusiv a limbii romane) a crescut cu 0,4Î şi a atins în 2001 cifra de 19,1Î.

Se cere de menţionat, că limba maternă coincide cu limba etniei la majoritatea ucrainenilor (98,5Î), românilor (91,9Î), a persoanelor declarate moldoveni (91,6Î) şi ruşi (91,5Î). Şi-au păstrat limba maternă majoritatea azerilor, armenilor, ungurilor şi ţiganilor25.

Celelalte naţionalităţi în calitate de limbă maternă recunoşteau deja ucraineana sau rusa. Aşa, 47,8Î din poloni au declarat în calitate de limbă maternă limba ucraineană, 55Î de evrei şi 50,2Î de bieloruşi - limba rusă. Un procent considerabil de neemţi, ciuvaşi, tătari, greci şi reprezentanţi ai altor naţionalităţi recunosc în calitate de limbă maternă limba ucraineană sau rusă. Aceasta confirmă tendinţele de asimilare lingvistică26 (de slavizare - de ucrainizare şi, mai puţin, de rusificare).

Cel mai înal nivel de asimilare lingvistică se observă în localităţile urbane. De exemplu, în oraşul Cernăuţi 35Î din persoanele declarate moldoveni şi 28,1Î din români au recunoscut în calitate de limbă maternă ucraineana sau rusa.

Pentru a întregi tabloul ne-ar interesa şi nivelul competenţei lingvistice referitor la cunoaşterea limbii de stat (ucraineana) şi limbii de comunicare interetnică neformală (rusa).

COMPETENTA LINGVISTICA ÎN DEPENDENŢA DE ZONĂ

Tabelul 35

După cum putem observa din Tabelul 35 în 2001 813.297 de persoane sau 88,5Î din populaţia totală a regiunii posedau liber limba ucraineană.

Este de remarcat, că în 1989 liber, limba ucraineană posedau doar 731,4 mii sau 77,7Î din populaţia regiunii. Putem, deci, constata, că competenţa lingvistică a populaţiei a evoluat în 12 ani în favoarea limbii ucrainene (cu 10,8Î) şi la 5 decmbrie 2001 funcţionarea limbii ucrainene în calitate de principalul mijloc de comunicare era utilizată de către 678,5 mii de ucraineni, care declarase limba lui T. Şevcenko in calitate de L1, 9,2 mii de ucraineni care în calitate de L1 au declarat altă limbă, însă în calitate de limbă de conversaţie utilizau şi ucraineana, 15,9 mii persoane aparţinând altor etnii, care au recunoscut în calitate de limbă maternă limba ucraineană, şi 109,7 mii persoane aparţinând altor naţionalităţi, care în calitate de L1 utilizează alături de altă limbă şi limba ucraineană.

Pe raioane utilizarea limbii ucrainene în calitate de L1 şi principala sursă de comunicare poate fi prezentată în felul următor:

1. Raionul Zastavna - 99,9Î;

2. Raionul Putila - 99,9Î;

3. Raionul Vijniţa - 99,8Î:

4 Raionul Chiţmani - 99,8Î;

5. Raionul Chelmeneţ - 99,6ÎÎ;

6. Raionul Hotin - 98,9Î;

7. Raionul Secureni - 97,5Î;

8. Raionul Hliboca - 78,7Î;

9. Raionul Storojineţ - 77,7Î;

10. Raionul Noua Suliţa - 58,2Î;

11. Raionul Herţa - 38,2Î.

În oraşul Cernăuţi limba ucraineană era cunoscută şi utilizată de către 227,3 mii persoane sau 96Î (în 1989 – 77,8Î). iar în Novodnestrovsk - 95,3Î

Limba rusă în 2001 era posedată liber de către 405,8 mii persoane sau 44,2Î din populaţia totală (în 1989 - respectiv 604,5 mii persoane şi 64,3Î).

S-a constat că 56,3Î din populaţia urbană sau 207,4 mii persoane utilizau frecvent în calitate de L1 şi limba rusă (în 1989 - respectiv- 315,1 mii sau 80Î). Încă 198,4 mii persoane (inclusiv şi majoritatea populaţiei românofone) sau 36Î din populaţia rurală deasemenea utilizau în calitate de limbă de conversaţie şi limba rusă (în 1989 respectiv - 289,4 mii persoane sau 53Î).

Majoritatea persoanelor care posedau limba rusă locuiau în oraşul Cernăuţi - 144,6 mii persoane sau 61.1Î din populaţia oraşului (acelaşi procent era valabil şi pentru oraşul Novodnestrovsc). Doar majoritatea locuitorilor din raioanele rurale majoritar românofone Noua Suliţa (52,5Î) şi Herţa (51,4Î) posedau liber limba rusă. Cel mai scăzut nivel de posedare a limbii ruse a fost fixat în raioanele majoritar ucrainofone Chiţmani (26,2Î) şi Zastavna (29,9Î) din imediata apropiere de Galiţia

Recensământul din 2001 a fixat posedarea şi utilizarea liberă, alături de L1, a următoarelor limbi: limba română - 20,1 mii persoane (12,2 rnii au declarat că în afară de limba maternă mai posedă şi limba română şi 7,9 mii - „moldoveneasca”), limba engleză - 9,6 mii, limba germană - 4,2 mii, polona - 2,1 mii şi franceza - 1,4 mii.

S-a mai semnalat că circa 464 mii persoane nu posedau altă limbă decât limba maternă (majoritatea absolută o constituiau ucrainenii).

Dat fiind acestor fapte s-a putut constata, că în perioada dintre ultimul recensământ sovietic (1989) şi primul recensământ ucrainean (2001) în regiunea Cernăuţi au fost fixate schimbări în componenţa etno-natională şi competenţa lingvistică a populaţiei, în primul rând a început să se observe procesul firesc de revenire la rădăcinile etnice. S-a observat şi o tendinţă de ucrainizare a populaţiei.

Ne-ar interesa, desigur, rezultatele recensământului din 2001 şi prin prisma analizei evoluţiei situaţiei populaţiei românofone din regiune, care după vechea tradiţie sovietică era divizată, în continuare, în români şi moldoveni.

 

3.3. Componenţa etnică şi lingvistică în unităţile administrativ-teritoriale ale regiunii Cernăuţi în 2001

 

Pentru a nu cădea prada subiectivismului, de la bun început ne vom adresa doar datelor oficiale privind componenţa etnică a regiunii Cernăuţi prin prisma divizării teritorial-administrativă a regiunii (2 municipii Cernăuţi şi Novodnestrovsk; şi 11 raioane rurale). Să ne adresăm cifrelor.

COMPONENTA ETNICĂ A REGIUNII CERNĂUŢI IN 2001

Tabelul 36

După cum am putut observa din tabelul 36, populaţia românofonă este divizată în „români” şi moldoveni”. Putem totuşi constata că la 5 decembrie 2001 în regiunea Cernăuţi, în mod oficial au fost atestate 184.836 persoane aparţinând la etnia româna sau 19,8Î din populaţia regiunii. De remarcat, că numărul lor scăzuse cu 1,65Î. Creşterea cotei cu 0,1Î faţă de 1989 poate fi lămurită prin scăderea numărului populaţiei regiunii (mai ales prin emigrarea evreilor şi parţial a ruşilor).

Totuşi, dacă am lua în consideraţiei faptul că populaţia românofonă este o populate autohtonă sedentară şi nu este predispusă să emigreze în masă, alături de nivelul destul de înalt al natalităţii, aceasta cifră ne pare destul de mică în comparaţie cu estimările ONG-urilor româneşti (peste 200 de mii).

Un interes deosebit a trezit repartizarea populaţiei după limba maternă.

SITUAŢIA LINGVISTICĂ DIN REGIUNEA CERNĂUŢI la 5 decembrie 2001

Tabelul 37  

După cum putem observa, la limba maternă au revenit ucrainenii. Românii, care în 1989 declarau în calitate de limbă maternă „limba moldovenească” în marea lor majoritate au „revenit” la denumirea firească a limbii materne - „limba română”, însă mulţi dintre copii celor ce declarau în calitate de L1 limba ucraineană s-au ucrainizat. O parte din moldoveni în calitate de limbă maternă au declarat „limba moldovenească”, iar alta - româna.

Deoarece organele oficiale încă nu a pus la dispoziţie rezultatele recensământul din 2001 prin prisma componenţei etnice pe localităţi, pentru a observa zonele, care necesită un studiu mai aprofundat, ne vom adresa componenţei naţionale a regiunii raportate la componenţa unităţilor teritorial-administrative; a municipiilor şi a raioanelor rurale.

 

COMPONENŢA ETNICĂ A ORAŞULUI CERNĂUŢI ÎN 2001

(cele mai importante etnii)

Tabelul 38

 

  După cum am putut observa din tabelul 38, populaţia oraşului Cernăuţi în ultimii 12 ani a scăzut cu 21.684 persoane sau cu 8,4Î.

Au părăsit in masă oraşul, emigrând, evreii - 14.363 persoane sau 91,6Î.

Au emigrat parţial şi s-au asimilat ruşii, care în 2001 au fost atestaţi cu 19.132 persoane sau cu 41,7Î, şi bieloruşii - respectiv cu 754 persoane sau 43,7Î.

S-au asimilat parţial polonii., care au fost atestaţi cu 797 persoane sau 36,15Î mai puţini decât în 1989, persoanele ce s-au declarat moldoveni - au fost atestaţi cu 2.532 sau cu 39,81Î mai puţini decât în 1989, şi românii - cu 2.464 sau 18,99Î.

A crescut doar numărul ucrainenilor - de la 171.925 la 189.021 - cu 17.095 sau cu 9,9Î (în special datorită stabilirii în oraş a unor săteni, studenţilor din alte regiuni şi asimilării unor persoane aparţinând altor etnii).

 

SITUAŢIA LINGVISTICA DIN ORAŞUL CERNĂUŢI la 5 decembrie 2001

Tabelul 39  

După cum am putut observa din tabelul 39, oraşul Cernăuţi se transformă treptat într-un oraş ucrainofon, în care se utilizează şi limba rusă, limba română fiind folosită doar de circa 10 mii de persoane.

Alături de cei 180.742 de ucraineni care au recunoscut în calitate de L1 limba ucraineană, ucraineana a mai fost recunoscută în calitate L1 de către 6.723 persone care de altă etnie, în afară de aceasta 7.392 de ucraineni care în calitate de L1 au recunoscut altă limbă, posedau liber ucraineana, ucraineana liber posedau încă 32.410 persoane de alte etnii care în calitate de L1 au recunoscut altă limbă, decât cea ucraineană. În total limba ucraineană era cunoscută liber de către 227.267 persoane sau 96,0Î din populaţia oraşului Cernăuţi.

Limba ruşă era cunoscută de către 144,552 persoane sau 61,1Î

Alături de cei 24.696 de ruşi care au recunoscut-o în calitate de L1, limba rusă era utilizată în calitate de L1 de către 11.454 de persoane aparţinând altor etnii, încă 1.517 de ruşi care au declarat în calitate de L1, altă limbă posedau liber limba rusă.

Cu o analiză mai profundă a situaţiei vom reveni mai târziu.

În continuare vom prezenta situaţia din zonele şi raioanele în care populaţia majoritară este cea ucraineană, iar situaţia lingvistică poate fi caracterizată ca fiind endoglosă ucrainofonă (cu mici excepţii la oraşe, unde este utilizată şi limba rusă), apoi vom trece în raioanele Hotin şi Secureni, în care au fost atestate câte o localitate moldovenească (Colincăuţi şi, respectiv, Şişcăuţi), urmând raionele mixte româno-ucrainene Storojineţ şi Hliboca, încheind acest subcapitol cu prezentarea situţiei din raionele românofone Noua Suliţa şi Herţa.

 

COMPONENŢA ETNICA A ORAŞULUI NOVODNESTROVSK ÎN 2001

Tabelul 40

 

SITUAŢIA LINGVISTICA DIN ORAŞUL NOVODNESTROVSK

Tabelul 41  

După cum am putut observa din tabelele 40 şi 41, în oraşul Novodnestrovsk în 2001 au fost atestate doar 128 persoane aparţinând etniei române (98 moldoveni şi 30 români), dintre care doar 55 au recunoscut în calitate de L1 limba etniei (44 moldoveni şi 11 români). Numărul populaţiei româneşti a scăzut în comparaţiei cu anul 1989 cu 69 persoane sau cu 35Î. iar cea a populaţiei românofone - cu 47 persoane sau cu 46,5Î.

Se observă o tendinţă de creştere doar în rândurile populaţiei ucrainene (934 persoane). Celelalte etnii sunt predispuse să emigreze sau să se asimileze în favoarea rusificării (438 persoane) sau ucrainizării (179).

Este de remarcat, că oraşul Novodnestrovsk este un oraş nou, care a apărut ca rezultat a construcţiei hidrocentralei de pe Nistru pe teritoriul raionului Secureni la frontiera cu Republica Moldova şi toată populaţia s-a stabilit aici de curând, venind aici, în special, în calitate de forţă de muncă.

Populaţia românească şi romănofonă din oraş nu a întreprins nici o acţiune pentru a institutionaliza vre-o filială a vre­unei ONG româneşti din regiune. Limba română nu este studiată şi nu este utilizată decât doar la nivelul câtorva familii.

La recensământul următor numărul romanilor din Novodnestrovsk va scădea şi mai considerabil.

 

COMPONENTA ETNICĂ A RAIONULUI PUTILA ÎN 2001

Tabelul 42

După cum am putut observa din tabelul 42, în 2001 în raionul Putila mai locuiau încă 39 reprezentanţi ai etniei româneşti (20 moldoveni şi 19 români) - cu 36 sau 48Î mai puţini decât au fost atestaţi la ultimul recensământ sovietic din 1989. În oraşul Putila în 2001 locuiau 4 moldoveni şi 5 romani - în total 9 persoane apartenente la etnia română (în 1989 în localitate mai erau atestate încă 24 persoane - 13 români şi 11 moldoveni).

După cum am putut remarca, în zona montana a huţănimii, unde românii erau în minoritate (dar o minoritate destul de importantă) încă de la momentul ocupaţiei habsburgiee din 1774, la sfârşitul sistemului sovietic ei constituiau deja o minoritate neînsemnată (0,3Î), iar la 10 ani de independenţă statală a Ucrainei au scăzut la 0,2Î semnalând tendinţa de a dispare aproape definitiv la următorul recensământ din 2011. Pentru a confirma această tendinţă ne vom adresa datelor privind competenţa lingvistică.

 

SITUAŢIA LINGVISTICĂ DIN RAIONUL PUTILA ÎN 2001

Tabelul 43

 

In afară de datele din tabelul 43, putem semnala că în raionul Putila în 2001 doar 7 din ucrainenii din raion au recunoscut alta decât ucraineana, limbă maternă. În schimb 43 persoane aparţinând altor etnii au recunoscut în calitate de limbă maternă ucraineana, iar cifra celor ce în calitate de L1 au recunoscut limba ucraineană a atins cifra de 25.218 persoane sau 99,5Î din populaţia raionului. În afara de aceasta încă toţi cei 7 ucraineni care au recunoscut în calitate de limba maternă limba altei etnii posedau liber ucraineana, încă 106 reprezentanţi ai altor etnii utilizau liber limba de stat, iar cifra totală a persoanelor care cunoşteau liber ucraineana atingea cifra de 25.331 persoane sau 99,9Î şi doar 21 de persoane nu o posedau liber.

Limba rusă a fost recunoscută în calitate de limbă maternă de către 79 ruşi şi 15 persoane aparţinând altor etnii. Limba rusă era posedată liber şi de către 16 ruşi care au recunoscut în calitate de L1 ucraineană, încă 31.345 de persoane din raion posedau liber limba rusă, iar suma totală a celor ce posedau liber limba rusă atingea cifra de 11.455 persoane sau 45,2Î din populaţia raionului.

Din cele 39 persoane aparţinând etniei române doar 26 mai posedau limba lui Eminescu, 12 recunoşteau în calitate de limba maternă limba etniei dominante - ucraineana şi 1 persoană limba rusă. O persoană care s-a declarat ucrainean a recunoscut în calitate de limbă maternă „limba moldovenească”.

Putem constata, că în raionul Putila - unicul raion din Ucraina în care huţanii deţin majoritatea absolută, populaţia românească este reprezentată doar de 39 persoane sau 0,15Î, iar cea romanofonă - de 27 persoane sau 0,11Î.

Este de remarcat că toţi cei 7 poloni şi cei 4 evrei atestaţi la 5 decembrie 2001 în raion nu mai posedau limba etniei sale, iar în calitate de limbă maternă declarau ucraineană. Cele relatate mai sus ne permit să constatăm că în raiaionul Putila în 12 ani de la ultimul recensământ sovietic a fost înregistrată o creştere cu 103,1Î a populaţiei, iar între etniile locuitoare a crescut doar numărul ucrainenilor (huţanilor) - cu 103,9Î; iar raionul a devenit deja o zonă a ucrainizării complete.

Referitor la „urmele româneşti’” din raionul Putila vom reveni în alt capitol.

 

COMPONENŢA ETNICĂ A RAIONULUI ZASTAVNA ÎN 2001

Tabelul 44

 

SITUAŢIA LINGVISTICA DIN RAIONUL ZASTAVNA IN 2001

Tabelul 45

 

După cum am putut observa din tabelul 44, în 2001 în raionul Zastavna mai locuiau încă 93 reprezentanţi ai etniei româneşti (55 moldoveni şi 38 români) - cu 138 sau 59,7Î mai puţini decât au fost atestaţi la ultimul recensământ sovietic din 1989. Pe fundalul scăderii în 12 ani a numărului populaţiei raionului cu 3,2Î cea mai mică scădere au cunoscut-o ucrainenii - doar cu 2,5Î, restituind parţial nivelul scăzut al sporului natural prin asimilarea etnolingvistică a persoanelor aparţinând altor etnii.

 

(Urmare în numărul următor)            Dr. Ion Popescu