România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Academicianul Stefan Meteş

Important istoric al neamului românesc şi a credinţei străbune - ortodoxia –

Academicianul Ştefan Meteş s-a născut în data de 27 decembrie 1886 (stil vechi) din părinţi ţărani cu nume de sfinţi: Paraschiva şi Dumitru.

Localitatea unde s-a născut poartă denumirea de Geomal şi face parte din com. Stremţ din jud. Alba.

Satul a fost atestat documentar din anul 1282, însă întreaga zonă, prezintă urme preistorice şi aşezări dacice, dinaintea cuceririi romane (Stremţ, Teiuş, Galda de Jos, Geoagiul de Sus, Gârbova de Sus şi mai ales Cetea etc.) menţionate la finele sec. 19-lea de renumitul arheolog Adalbert Czerni.

Înainte de a ajunge în Geomal drumul traversează o pădure ca-n poveşti, după care apare satul dăltuit în istorie, la fel ca şi multe altele, aşezate la poalele dealurilor Munţilor Apuseni care curg spre câmpia şi luncile Mureşului.

Proverbul "Codru-i frate cu românul" în cazul Geomalului se confirmă cu prisosinţă. Pădurea din marginea satului în decursul istoriei a fost pavăza păstrării curate a identităţii românilor şi a credinţei străbune din această localitate.

Geomalul după afirmaţiile ec. Cristian Florin Bota este satul cu cele mai multe "uliţi" dintre satele jud. Alba, determinate de cursurile pâraielor care străbat localitatea.

La recensământul interbelic din anul 1930 populaţia Geomalului era de 932 suflete din care 931 erau români, la care se mai adaugă o familie de bulgari, iar din punct de vedere religios, din cei 932 de locuitori 923 au fost credincioşi ortodocşi la care s-au adăugat o familie gr. catolică şi alta de baptişti în contrast cu alte localităţi din zonă aşezate pe căi de comunicaţii mai importante în calea "vrăşmăşiilor".

În lucrarea, "Ştefan Meteş la 85 de ani", Avram Andrei arată că "Istoricul s-a născut la Geomal, într-un sat ardelean în care tradiţia şi trecutul se perpetua şi se împletea cu asprimea prezentului copilăriei sale, în aceeaşi albie spirituală a sufletului ţărănesc în care au dospit şi primele sale convingeri despre viaţa înainte ca dragostea de carte şi şcoală să-l smulgă fizic şi nu sufleteşte din universul satului părintesc".

După terminarea cursurilor şcolii primare din sat, Ştefan Meteş a trecut pe lângă Şcolile Blajului ajungând la Braşov unde a urmat Liceul "Andrei Şaguna" în perioada 1901-1909.

În continuare între anii 1909-1912 a frecventat Institutul Teologic de la Arad, Sibiu şi Caransebeş după care a trecut  munţii, iar la Bucureşti a studiat istoria între anii 1912-1914 avându-l profesor pe marele istoric Nicolae Iorga şi pe prof. Dimitrie Onciul.

Începând cu această perioadă Ştefan Meteş a fost remarcat de către personalităţile vremii pentru activitatea de cercetare ştiinţifică şi culturală  desfăşurată şi mai ales după prezentarea şi publicarea unor lucrări, studii şi articole apreciate de specialişti şi care reprezintă începutul operelor sale.

După absolvire, în perioada 1914-1916 a fost învăţător la Şcoala Primară din Geomal, iar în perioada 1916-1922 a funcţionat ca învăţător şi preot paroh în satul Boholt din jud. Hunedoara. În această perioadă Ştefan Meteş a reuşit şi a editat la Tipografia Diecezană de la Arad în anul 1918, importanta lucrare privind credinţa străbună "Istoria Bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria" - până la 1698 - (cu XI+411 pag.) care s-a epuizat imediat, iar reeditarea lucrării s-a efectuat la Sibiu abia în anul 1935.

La data de 1 decembrie 1918 Ştefan Meteş, împreună cu consătenii satului Geomal au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, eveniment epocal, cel mai important din viaţa românilor din Transilvania pe care l-a descris astfel:

"Amintirile mă copleşesc şi o emoţie adâncă îmi stăpâneşte fiinţa întreagă. Văd cum se scurg pe toate drumurile românii în haine de sărbătoare şi cum fiecare în parte şi toţi împreună, străbătuţi de măreţia ceasului şi iluminaţi de minunata viziune a unui glorios viitor românesc, înaintau hotărâţi să se declare liberi şi uniţi pe vecie cu România mamă, ocrotitoare şi susţinătoare de-a lungul veacurilor a fraţilor robiţi. Văd pe şoseaua Teiuş - Alba Iulia, cum se strecoară înfrântă şi demoralizată, armata lui Mackensen, spre a ajunge la frontiera ungurească. Astfel, de o parte a şoselei mergeam noi românii, a căror dreptate triumfa deplin, după o îndelungată şi grea suferinţă, iar de cealaltă parte ostaşii germani, striviţi de trufia şi propriile lor păcate…

Ce era în Alba Iulia? O formidabilă forţă de energii descătuşate, o imensă revărsare de viaţă nouă, clocotitoare, ce-şi afirma furtunos hotărârea de a fi stăpână pe pământul zămislirii ei şi de a se uni pe veci cu Ţara Mamă, împlinindu-se astfel marea poruncă de dreptate a vremii şi sfârşindu-se atunci epopeea durerilor noastre seculare…

Nemărginită bucurie străbătea inimile românilor veniţi din toate unghiurile pământului românesc, ce până atunci fusese călcâiul nemilos al prigonitorilor seculari.

Povesteau şi dansau împreună, transfiguraţi de fericire, bănăţeni, maramureşeni, năsăudeni, parcă toată viaţa lor o trăiseră în acelaşi sat, vecini cu casa, şi într-un singur gând în într-o singură sfântă simţire au proclamat: Unirea pe veci şi imediat cu ţara mamă.

Tot ce trecea peste acestea - în calculele intelectualilor conducători, - poporul le considera secundare. Marea zi a eliberării o văzuseră, contopirea pentru totdeauna cu fraţii eliberatori o rostiseră sus şi tare cei peste o sută de mii de români în culmea fericirii pământeşti.

Am văzut şi auzit zeci şi sute plângând de bucurie şi declarând ca dreptul Simion: "Acum slobozeşte pe robul tău Stăpâne, că ochii mei văzură mântuirea neamului meu, aşa de oropsit până ieri".

Conducătorii intelectual-politici erau înconjuraţi de popor cu dragostea lui caracteristică şi sinceră. Cuvântări avântate lămureau măreţia zilei, iar elanul mulţimii răsplătea pe toţi oratorii cu aplauze frenetice şi aproape interminabile. Din gura zecilor de mii se înălţau în văzduhul rece al iernii strigătul puternic şi cald de "Trăiască România", "Trăiască armata română".

Zi mare de sărbătoare a fost 1 decembrie 1918, cum neamul nostru din Transilvania n-a cunoscut alta în dezvoltarea sa istorică. […]"

(Curentul, anul XI, nr. 3.893, p. 7)

 

Academicianul Stefan Metes

După marea Unirea a tuturor românilor de la 1 Decembrie 1918, a fost ales deputat în Parlamentul României în perioada anilor 1919-1922 unde s-a remarcat prin intervenţiile efectuate privind îmbunătăţirea situaţiei materiale a minerilor din Munţii Apuseni.

În anul 1919 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, care i-a premiat o serie de lucrări istorice.

În perioada anilor şcolari 1921-1922 Ştefan Meteş a studiat şi la Universitatea din Paris. Prin bunăvoinţa d-lui dir. al Arhivelor Naţionale Cluj, prof. Ioan Drăgan dispunem de copia carnetului studentului Ştefan Meteş, No 3136.

După făurirea României Mari, în anul 1920 s-a înfiinţat la Cluj pentru întreaga Transilvanie, instituţia românească "Arhivele Statului" care fiind la  începutul activităţii sale nu dispunea de personal calificat şi nici de spaţiile necesare.

În această situaţie deosebit de grea, prof. Ştefan Meteş a acceptat la data de 1 X 1922 directoratul acestei instituţii atât de importante mai ales pentru românii din Transilvania, fiind considerat pe bună dreptate "părintele" Arhivelor Statului ale Transilvaniei de la Cluj, unde a funcţionat în calitate de director până la pensionarea sa în anul 1947. După pensionare a mai funcţionat un an şi şase luni, voluntar, până la numirea noului director.

În întreaga perioadă între anii 1922-1947 acad. Ştefan Meteş a desfăşurat o activitate deosebit de vastă şi importantă, iar datorită rezultatelor obţinute a fost apreciat o personalitate importantă în cultura şi istoria neamului românesc.

După demisia guvernului naţional ţărănist la data de 4 apr. 1931, prezidat de G.G. Mironescu, s-a constituit un guvern de tehnicieni la data de 18 apr. 1931 sub preşedinţia istoricului Nicolae Iorga.

În această situaţie prin Înaltul Decret Regal Nr. 1394/24 aprilie 1931 Ştefan Meteş a fost numit în funcţiunea de prefect al jud. Târnava Mică, iar la scurt timp a fost promovat prin Înaltul Decret Regal 2083 / 17 VI 1931 în funcţia de Subsecretar de Stat de pe lângă Departamentul Internelor.

În acelaşi timp, Nicolae Iorga în calitate de prim ministru a susţinut şi propus în funcţia de prefect al jud. Alba pe un alt fost student, în persoana prof. Ştefan Manciulea din satul Straja - Alba, care însă a refuzat importanta funcţie. Ca urmare, Nicolae Iorga s-a supărat pe prof. Ştefan Manciulea iar la Universitatea de vară de la Văleni de Munte, din anul respectiv, nu a mai fost invitat.

După căderea guvernului "Iorga" prof. Ş. Manciulea a fost invitat în continuare la Văleni, unde istoricul Nicolae Iorga, a recunoscut greşala şi a apreciat pozitiv poziţia acestuia.

Începând cu data de 14 Ianuarie 1942 Ştefan Meteş a fost detaşat la Ministerul Instrucţiunii Cultelor şi al Artelor fiind însărcinat cu organizarea Bibliotecilor, Arhivelor şi a Muzeelor Statului Român.

Pentru activitatea şi rezultatele obţinute, prin decretul regelui Carol al II-lea No25810 i s-a acordat titlul de Membru al Ordinului Coroana României în Gradul de Comandor.

Marele istoric Nicolae Iorga sprijinea cu multă dăruire pe, tinerii istorici români ardeleni, printre care şi pe prof. Ştefan Meteş de pe meleagurile Albei, care a scos în evidenţă meritul şi relaţia cu marele istoric: "Nu pot să nu mărturisesc cu acest prilej, cât de mult m-a ajutat profesorul şi apoi, colaboratorul şi prietenul Nicolae Iorga orientându-mă; atât direct - prin sfaturile pe care mi le-a dat cât şi indirect - prin exemplul personal, de stăruitoare şi migăloasă scrutare a documentelor de arhivă, ca principal izvor pentru scrierea oricărei istorii. Poate am moştenit ceva şi din entuziasmul său nepotolit.

Pe Nicolae Iorga l-am stimat şi preţuit fără de margini, tot aşa cum el la rându-i m-a onorat cu stima şi preţuirea sa; ceea ce m-a şi făcut să-i  dedic ultimul meu volum astfel: "Memoriei profesorului meu, Nicolae Iorga, totdeauna în slujba poporului român şi a umanităţii".

Istoricul  şi omul de mare cultură acad. Ştefan Meteş, a fost apreciat de personalităţile timpului iar printre colaboratori s-au aflat: Onisifor Ghibu, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, David Prodan, Constantin Giurescu, Simion Mândrescu, Octavian Goga, Ion Raţiu, Ion Agârbiceanu, Andrei şi Zaharia Bârsan, Nicolae Delerescu, Dimitrie Pompei, Ilie Minea, Sever Zolta, George Murnu, Nicolae Drăgan, Gh. Giuglea, Gh. Şofronie, Gh. Bogdan Duică, Ion Negruţiu, Fl. Ştefănescu Goangă, Gh. Moroianu, Aurelian Sacerdoţeanu etc.

După anul 1950 a urmat o perioadă deosebit de grea pentru acad. Ştefan Meteş şi familia sa.

La data de 6 mai 1950 a fost arestat şi reţinut până la data de 6 iulie 1955 (cinci ani şi două luni) când a fost eliberat fără nici o condamnare.

Ştefan Meteş a avut aceeaşi soartă cu a celor mulţi arestaţi, pentru singurul motiv că au fost buni români aşa cum a fost cazul acad. Onisifor Ghibu, prof. Silviu Dragomir, prof. Ştefan Manciulea, prof. Ioan Lupaş, de pe meleagurile noastre, la care s-au adăugat o serie de dascăli şi preoţi.

În urma acestei situaţii o parte din lucrările sale au fost cenzurate iar personalitatea sa nu a mai apărut nici în Dicţionarul Enciclopedic Român din anul 1964.

Despre viaţa şi activitatea istoricului, arhivistului şi a omului de cultură Ştefan Meteş au scris însemnate personalităţi româneşti iar reabilitarea a culminat în anul 1972, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani când a fost sărbătorit "după merite" cu o importantă "Sesiune închinată istoricului Ştefan Meteş", care a avut loc la data de 25 ian. 1972 la sediul Arhivelor Naţionale din Cluj unde a fost onorat şi elogiat de înalte personalităţi printre care: acad. C. Daicoviciu, prof. univ. dr. doc. Ştefan Pascu, Gh. Titileanu, dir. Gen. a Arhivelor Statului, acad. Mircea Păcuraru, conf. Univ. dr. Pompiliu Teodor, prof. M. Oprea, prof. I. Rusu, prof. D. Ivănescu etc.

Cu această ocazie deosebită i s-a conferit Ordinul "Meritul Ştiinţific cl. I acordat de către preşedintele Consiliului de Stat prin decret N013/18 I 1972.

În întreaga şi îndelungata sa activitate, cu perioade deosebit de grele în viaţa sa, a fost sprijinit de distinsa sa soţie Sofie care a meritat toate consideraţiile.

Din bibliografia operei academicianului Ştefan Meteş (1912-1976) întocmită de prof. Al. Matei am selecţionat pentru cei interesaţi pe două categorii, principalele lucrări, astfel:

 

LUCRĂRI PRIVIND ISTORIA BISERICEASCĂ

Episcopia de VAD şi legăturile ei cu Moldova, în "Revista ortodoxă", Bucureşti (1912-1912), nr. 1-8.

Cronica popii Vasilie din Scheiul Braşovului, c. 1650 (cu note şi lămuriri), în "Drum drept", Văleni de Munte I/(1913).

Şerban Vodă Cantacuzino şi biserica românească din Ardeal, Studiu istoric Văleni de Munte (1915) 54 p. (Din trecutul legăturilor Ţării Româneşti cu Ardealul).

Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Ardeal şi Ungaria, (vol. I până la 1700) Arad/1918.

Cap. I - Viaţa creştină în Dacia.

Cap. II - Biserica românească până la aşezarea ungurilor.

Cap. III - Biserica românilor din Ardeal până în veacul al XVI-lea.

Cap. IV - Episcopiile româneşti din Ardeal. Protestantismul şi  biserica românească din Ardeal.

Cap. V - Relaţiile bisericii româneşti din Ardeal cu Ţările române.

Cap. VI - Literatură religioasă românească din Ardeal până în veacul al XVIII-lea.

Cap. VII - Mihai Viteazul şi biserica românească din Ardeal.

Cap. VIII - Biserica românească până la  mitropolitul Sava Brancovici.

Cap. IX - Biserica românească din Maramureş, "părţile ungureşti" şi din Banat.

Cap. X - Viaţa şi faptele mitropolitului Sava Brancovici.

Cap. XI - Biserica românească din Ardeal până la unirea cu Roma.

Cap. XII - Relaţiile bisericii româneşti din Ardeal cu Ţările române în veacul al XVII-lea.

Cap. XIII - Literatura bisericească românească din Ardeal în veacul al XVII-lea.

Cap. XIV - Situaţia preoţimii româneşti din Ardeal şi Ungaria până la Unirea cu Roma.

Raport despre împreunarea bisericilor ortodoxe române din regatul român (1919).

Biserica ortodoxă română din Transilvania în cei din urmă zece ani (1918-1928) în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.

Din istoria artei religioase române "Zugravii bisericilor române"

Viaţa bisericească a românilor din Ţara Oltului (1930).

Viaţa bisericii ortodoxe române din Transilvania în cei din urmă douăzeci de ani (1919-1939).

Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria (1936)

Câteva icoane ale zugravilor bănăţeni: Nedelcu şi Sava Popovici (1937)

Vizitaţiunile canonice în trecutul bisericii româneşti din Transilvania (1938)

Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria, vol. I, ediţia a II-a

Din relaţiile noastre cu Rusia, Fraţii David şi Teodor Corbea din Braşov în slujba poporului român, ca luptători contra unirii cu Roma ca diplomaţi şi scriitori (1960).

Zugravii şi icoanele pe hârtie (xilogravuri-stampe) şi sticlă din Transilvania (1964).

Şcolile de muzică şi cântare bisericească din Iaşi (1558) şi Bucureşti (1711-1823) şi românii din Transilvania, în "Mitropolia Ardealului" (1965).

Câteva ştiri despre "versurile morţii" (1965)

Viaţa bisericească a românilor din Scaunul Sălişte (Sibiu - 1963).

Osemintele călugărului Ioan Capistran în mănăstirea  olteană Bistriţa (1923).

Relaţiile mitropolitului Andrei Şaguna cu românii din Principatele Române (1923).

Politica religioasă a României faţă de catolicismul unguresc (1924).

O româncă din Ţara Românească (Stanca, fiica postelnicului Preda) răscumpără o tipografie şi repară o biserică calvină din Cluj în sec. XVIII-lea (1924).

În chestia Concordatului. Vorbirea pr..... ca raportor, în Analele Asoc. "Andrei Şaguna" (Sibiu, 1925).

Relaţiile bisericii româneşti ortodoxe din Ardeal cu Principatele române în veacul al XVIII-lea (1925).

Relaţiile Mitropolitului Andrei Şaguna cu românii din Principatele Române (1925).

Însemnătatea bisericii româneşti ortodoxe în viaţa neamului nostru (1926).

Câteva observaţii critice asupra bisericii româneşti în cei din urmă zece ani (1918-1928).

Relaţiile bisericii româneşti ortodoxe din Ardeal cu Principatele Române în veacul al XVIII-lea (1928).

Biserica ortodoxă română din Transilvania în cei din urmă zece ani (1918-1928) în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş (1918-1928) vol. II (1929).

Din istoria artei religioase române. Zugravii bisericilor române (1929).

Viaţa bisericească a românilor din Ţara Oltului (1930).

Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria (până în anul 1698, ediţia a II-a).

Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria (1936).

Câteva icoane ale zugravilor bănăţeni; Nedelcu şi Sava Petrovici (1937).

Vizitaţiunile canonice în trecutul bisericii româneşti din Transilvania (1938).

Câteva contribuţii la istoria unirii românilor cu Roma (1939).

Viaţa bisericii ortodoxe române din Transilvania în cei din urmă douăzeci de ani (1919-1939).

Atitudinea preoţilor români din ţinutul Haţegului faţă de unirea cu Roma (1699-1700) - 1947.

Atitudinea românilor din Scaunul Mureşului faţă de unirea cu Roma,1699 (1948).

Românii din judeţul Cojocna (Cluj) faţă de unirea cu Roma, 1699 (1948).

Românii din ţinutul Haţeg contra unirii cu Roma din 1698 (1948).

Zugravii bisericilor româneşti din veacul al XVI-XIX - lea (1948).

Câteva însemnări despre zugravii bisericilor româneşti în veacul al XVI şi XIX (199).

Episcopia Geoagiului de Sus (1557-1957) Comemorarea de 400 ani, în Mitropolia Ardealului (1957).

Din relaţiile noaste cu Rusia. Fraţii David şi Teodor Corbea din Braşov în slujba poporului român ca luptători contra unirii cu Roma, ca diplomaţi şi scriitori (1960).

Românii din Ţara Bârsei a Făgăraşului şi din Treiscaune Secuimea, şi unirea cu Roma (1963).

Zugravii şi icoanele pe hârtie (xilogravuri - stampe) şi sticlă din Transilvania (1964).

Şcolile de muzică şi cântare bisericească din Iaşi (1558) şi Bucureşti (1711-1823) şi românii din  Transilvania, în "Mitropolia Ardealului" (1965).

Câteva ştiri despre "versurile morţi" (1965).

Viaţa bisericească a românilor din scaunul Sălişte - Sibiu (1969).

Contribuţii la istoria bisericii româneşti transilvane în veacul al XVIII-lea (1971).

Episcopul Dionisie Novacovici (în anii 1761-1767) în Mitropolia Ardealului (973).

Importanţa bisericii ortodoxe în dezvoltarea istorică a neamului nostru (manuscris).

Rolul românilor în susţinerea ortodoxiei din Răsărit, în trecut şi prezent (manuscris).

Câteva observaţii critice asupra bisericii româneşti în cei din urmă zece ani 1918-1928 (1928).

Relaţiile bisericii româneşti ortodoxe din Ardeal cu principatele Române, în veacul al XVIII-lea.

 

LUCRĂRI PRIVIND ISTORIA NEAMULUI ROMÂNESC

Relaţiile comerciale ale Ţări Româneşti cu Ardealul până în veacul al XVIII-lea (1921).

Viaţa agrară economică din Ardeal şi Ungaria. Documente contemporane. Vol. I, 1508-1829.

Istoria neamului românesc, vol. I până la întemeierea Principatelor Române (1922).

Păstori ardeleni în Principatele Române.

Moşiile Domnilor şi boierilor din Ţările române, în Ardeal şi Ungaria (1925).

Ardealul şi idealul pentru unitatea naţională )1927).

Eminescu şi românii din Transilvania.

Lege pentru organizarea bibliotecilor şi muzeelor publice comunale.

Domni din Principatele Române pribegi în Transilvania.

Cum persecutau ungurii elementul românesc din oraşele ardelene (1935).

Din istoria dreptului românesc din Transilvania (1935)

Satele româneşti de pe teritoriul cetăţilor regal-fiscale din Transilvania în veacul XV-XVIII.

Situaţia economică a românilor din Ţara Făgăraşului (1933).

Arhivele istorice româneşti din Budapesta (1937).

Suferinţele românilor din Ţara Făgăraşului (1937).

Din relaţiile şi corespondenţa poetului Gheorghe Sion cu contemporanii săi.

Populaţia maghiară din Transilvania (1940).

Din suferinţele românilor din Transilvania (1941).

Contribuţii noi la istoria românilor din Ţara Făgăraşului în veacul al VII-lea. Situaţia românilor din domeniul Porumbacului de Jos (1680).

Din trecutul satelor şi munţilor cetăţii Hunedoara în anii 1681, 1727 şi 1829 (1943).

Importanţa păstorilor transilvani în viaţa naţională (1944).

Draguş un sat din Ţara Oltului-Făgăraş (1945).

Cercetări şi sentinţe judecătoreşti privitoare la românii din ţinuturile Cetăţii de Piatră (Chioara)în sec. XVIII-lea.

Emigrări româneşti din Transilvania în sec. XIII-XX (Cercetări de demografie istorică, 1971).

Valoarea conscripţiilor şi urbariilor pentru istoria românilor din Transilvania (1971).

Despre făuritorii şi scriitorii de istorie (1971).

Însemnătatea literaturii cronicilor (conferinţă manuscris).

Românii din Ungaria (manuscris).

Contribuţii noi privitoare la Voievozii români din Ardeal şi "părţile ungureşti" în veacul al XVI+XVII-lea (manuscris).

Alba Iulia în istoria neamului.

Ceva despre stăpânirea turcească în Ungaria şi traiul ungurilor pe teritoriul ocupat (1526-1697).

Din trecutul românesc al judeţului Satu Mare.

Trecutul românilor din Ţara Oaşului,.

Un document al trecutului şi poate al viitorului apropiat despre problema secuilor.

Populaţia maghiară din Transilvania.

Contribuţia românilor emigraţi din Banat la progresul poporului român.

Contribuţiile românilor ardeleni la unitatea naţională politică.

 

Având în vedere valoarea acestor lucrări bazate pe adevărul istoric stabilit în urma cercetării documentelor existente în calitatea sa de arhivist de renume, ar fi bine şi normal ca aceste lucrări să se găsească în toate bibliotecile din Transilvania, dar mai ales în cele ale instituţiilor de învăţământ superior şi secundar, la protopopiate, etc.

Lucrările importante ar trebui să stea şi în atenţia factorilor de decizie în vederea reeditării lor iar celelalte lucrări care lipsesc din biblioteci să fie completate prin xeroxarea dela alte instituţii care dispun de acestea.

Temele lucrărilor acestui mare istoric transilvănean pot fi continuate, la fel ca şi cele ale academicienilor Onisifor Ghibu, Silviu Dragomie, etc. având în vedere documentele existente în arhivele unor instituţii de specialitate rămase necercetate (majoritatea acestora necesită traducerea lor din limba maghiară, latină şiu germană) şi mai ales existenţei în zona noastră a patru facultăţi de teologie (pe lângă cele de istorie) la: Arad, Sibiu, Cluj Şi Alba. În acest sens avem posibilitatea de a exemplifica pozitiv preocupările şi eforturile Arhimandritului Emanuil Rus de la Mănăstirea Bixad, care a reeditat "Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal" în două volume, ale lui Silviu Dragomir, după care şi-a luat teza de doctorat cu tema "Silviu Dragomir şi raporturile româno-slave".

În acest an, la data de 28,09,2005 într-o frumoasă zi de duminică, din "vara mică" de pe aceste meleaguri, pitorescul sat românesc Geomal, îmbrăcat în straie de sărbătoare, a fost pentru o zi capitala cultural-istorică a jud. Alba, prin manifestările desfăşurate pentru prima oară în amintirea istoricului, academicianului Ştefan Meteş. Iniţiativa acestei acţiuni şi organizarea manifestărilor religioase şi cultural-istorice în memoria acad. Ştefan Meteş s-a datorat comunităţii locale, cadrelor didactice şi elevilor de la "Şcoala Generală I-IV - sat Geomal, consilierilor şi primarul com. Stremţ, Sârbu Ioan.

La dezvelirea şi sfinţirea plăcii comemorative de pe clădirea şcolii, care în viitor va purta numele de "Ştefan Meteş", a participat întreg alaiul care în continuare s-a deplasat la casa unde s-a născut cel sărbătorit, unde deasemenea s-a dezvelit o placă comemorativă.

Invitaţi de onoare au fost: preşedintele Consiliului Judeţean Alba, ing. Ion Dumitrel, care onorează cu plăcere astfel de acţiuni, delegaţia oraşului Zaventem din Belgia înfrăţit cu localitatea Stremţ, d-nul dir. al Arhivelor Naţionale din Cluj, prof. dr. Ioan Drăgan, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia, pr. Iosif Zoica precum şi cadre didactice de la Stemţ, Geoagiu şi Cetea.

Din partea Fundaţiei noastre şi a colegiului de redacţie al revistei DACOROMANIA, a participat o delegaţie formată din scriitorul Ion Mărgineanu, prof. Ilie Furduiu, d-nul Nicolae Munteanu şi ec. Ioan Străjan.

Având în vedere importanţa operei şi personalitatea academicianului Ştefan Meteş, Fundaţia "Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi întegritatea României", va organiza în anul 2006, împreună cu Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia un simpozion cu această temă. În acelaşi timp vom sprijini şi participa la acţiuni similare care se vor desfăşura în continuare în oraşul şi judeţul nostru.

 

ec. Ioan STRĂJAN