România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

File din istoria localităţii Bucerdea Vinoasă (jud. Alba)

Statornicia şi vrednicia nepieritoare a oamenilor

Harnici truditori ai pământului de care sunt strânşi legaţi de când se ştiu, bucerzenii n-au părăsit niciodată ţarina lor sfântă. În decursul istoriei ei, au făcut dovada unor înalte virtuţi patriotice şi de buni gospodari, de luptători pentru apărarea gliei străbune, a libertăţii şi independenţei, a limbii şi fiinţei naţionale româneşti. Ori de câte ori a fost nevoie, ei n-au pregetat să pună mâna pe armă, pe secure, coasă, tot aşa de bine cum ştiu să lucreze ţarina.

Sunt numeroase poveştile şi legendele transmise oral, din generaţie în generaţie, ca şi documentele valoroase care atestă bărbăţia şi curajul bucerzenilor, faima lor de oameni dârzi şi hotărâţi în lupta cu adversităţile vremurilor. Numeroase izvoare documentare îi înfăţişează ca fiind bărbaţi înalţi, chipeşi, cu admirabile calităţi fizice şi de cumsecădenie. Aşa se explică că mulţi dintre ei au fost aleşi în trupele de elită şi au făcut serviciul militar în unităţi de gardă, atât din armata austro-ungară, cât şi din armata română după Marea Unire din 1918 de la Alba Iulia.

Monumentul inchinat eroilor localitatii Bucerdea Vinoasa

Românii din Bucerdea Vinoasă au luat parte activă la răscoala din 1784 condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, fiind organizaţi într-o tabără. Pe teritoriul localităţii au avut loc lupte sângeroase la care a luat parte însuşi ficiorul lui Horea, cum atestă documentele vremii. Drept represalii, trupele ungare au dat foc satului Bucerdea Vinoasă, au măcelărit femeile, copiii şi bătrânii care nu se aflau în tabără.

Marile evenimente ale anului 1848, luptele pentru libertate naţională şi socială care au cuprins întreaga Transilvanie nu au ocolit Bucerdea Vinoasă, situată la răscruce de drumuri, aproape de Alba Iulia şi de Cricău unde se găsea un important punct de legătură şi de informare asupra desfăşurării acţiunilor de luptă. Furia autorităţilor asupra bucerzenilor era cu atât mai mare cu cât această aşezare era locuită aproape în exclusivitate numai de români.

Corul Bisericii Ortodoxe imbracat in costum popular - Bucerdea Vinoasa

Este important de reamintit că din punct de vedere organizatoric, bucerzenii erau constituiţi şi, au luptat în cadrul unei “Gărzi naţionale”, formaţiune pe care o vom întâlni şi mai târziu, în special în perioada evenimentelor din anul 1918. După ce au înfrânt duşmanul din comuna lor, bucerzenii au dat ajutor sătenilor români din localităţile învecinate, Ighiu şi Cricău. Ei au făcut parte din garda lui Axente Sever ce îşi organizase tabăra în localitatea Cricău. Mulţi bucerzeni printre care este menţionat şi tribunul Nicolae Nistor, au luat parte la luptă ajungând până la Zlatna şi Turda. Cu prilejul protestelor memorandiştilor care au avut loc la Cluj, locuitorii din Bucerdea Vinoasă le adresează acestora o emoţionantă scrisoare de solidaritate şi sprijin. Scrisoarea document este semnată de Vasile Căliman şi loan Pop lui Chirilă care au făcut parte din delegaţia ce au dus documentul la Cluj. În document se menţionează: “Aprobăm toţi paşii care i-aţi făcut în cauza noastră naţională... Vă rugăm ca nu numai să nu slăbiţi, ci încă cu puteri înmulţite, cu curajul îndoit, cu zel şi energie demne de cauza noastră, răzămaţi pe adevăr şi dreptate, staţi tari şi neclintiţi, îmbărbătaţi-vă. Noi toţi cu Domniile voastre suntem... Să luptăm cu toţii pentru legea şi limba noastră românească, pentru frăţietate, egalitate şi dreptate tuturor popoarelor... pentru înflorirea şi prosperitatea patriei. Spre apărarea şi câştigarea drepturilor noastre vă dăm cea mai deplină încredere şi împuternicire”.

Excursionistii in drum spre Cetatea Dacica Piatra Craivii

O altă pagină glorioasă a istoriei Bucerzii Vinoase este scrisă cu multă simţire şi crez patriotic de către bucerzeni în timpul pregătirii şi desfăşurării Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. În condiţiile destrămării imperiului austro-ungar, ale dezordinii şi incapacităţii organelor locale ale puterii de stat ungureşti de a menţine ordinea, a neînţelegerii cerinţelor vremii de către puterea revoluţionară instalată la Budapesta, care nu vroia să conceapă autodeterminarea Ardealului şi unirea sa cu patria mamă România, în toate aşezările au fost create Consilii Naţionale ca organe ale puterii locale care au preluat şi realizat conducerea efectivă şi rezolvarea treburilor locale ca organe ale puterii naţionale româneşti

Întrucât în legătură cu constituirea gărzilor naţionale româneşti, unii istorici străini susţin puncte de vedere eronate, doresc să spun că aceste organe erau subordonate Consiliilor Naţionale şi misiunea lor era de a asigura ordinea, securitatea populaţiei şi paza drumurilor. Ele trebuiau să contracareze acţiunile forţelor ostile aflate în slujba guvernului de la Budapesta. Este neîndoielnic meritul gărzilor naţionale că au asigurat în bune condiţii ordinea pe toată durata afluirii celor peste 100.000 de participanţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia precum şi defluirea acestora spre localităţile din care au venit.

Muzeul etnografic si religios al localitatii Bucerdea Vinoasa

În Bucerdea Vinoasă a fost constituit un Consiliu Naţional care a preluat şi exercitat în mod practic puterea locală, a pregătit şi condus participarea reprezentanţilor satului la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Evocând în amintirile sale atmosfera de mare bucurie şi entuziasm ce pusese stăpânire pe minţile şi sufletele bucerzenilor, academicianul Emil Pop relatează: “O sinceră şi generală însufleţire îi înduplecă pe toţi să se regăsească pentru ziua cea mare. Îmi amintesc şi acum cu emoţie de grija generală de a se prezenta cu toţii cât mai sărbătoreşte. În fiecare seară se strângeau flăcăi şi fete, chiar într-o încăpere din casa noastră, unde, sub conducerea învăţătorului loan Giurca, repetau şi învăţau cântece patriotice. Se alegeau şi se pregăteau cele mai frumoase costume naţionale care urmau să fie îmbrăcate”. Fiul satului, Emil Pop, îşi mai aminteşte că pentru vopsirea pânzei steagului au fost folosite vopsele roşii şi albastre rămase de la gospodinele din sat de la vopsitul ouălor de Paşti, dar negăsind vopsea galbenă nici în Ighiu, au fost folosite gălbenuşele de la 150 de ouă şi astfel Bucerdea Vinoasă s-a prezentat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918 cu un falnic steag tricolor.

Odaie taraneasca - interior din Muzeul Etnografic, Bucerdea Vinoasa

O confirmare oficială şi, în acelaşi timp, o recunoaştere a meritelor Gărzii Naţionale din Bucerdea Vinoasă o constituie Decretul Regal nr. 2422 din 27 iulie 1940 prin care se conferă medalia “Ferdinand l” cu spade pe pajură unui număr de şapte foşti membrii ai acestei gărzi: plotonierului Ioan Giurgiu şi soldaţilor Nicolae Miclea, Cosma Miclea, Laurean Borza, Traian l. Truţia, Emilian Truţa şi Traian D. Borza. Remarc cu admiraţie truda şi neodihna preotului paroh Nicolae Bolea de a înălţa un monument al eroilor bucerzeni care au căzut vitejeşte la datorie în Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

General de divizie (r), Florean TRUŢA