România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Luptători de pe meleagurile hunedorene pentru realizarea unităţii naţionale româneşti

FRACISC HOSSU LONGIN (1847-1935), avocat în Deva. S-a născut în comuna Zam, jud. Hunedoara dintr-o familie de funcţionari. A urmat şcoala primară în Deva, iar liceul la Beiuş şi Orăştie. A urmat apoi facultatea de drept a Universităţii din Pesta, deşi avea mari greutăţi financiare fiind orfan de ambii părinţi. După absolvirea facultăţii s-a stabilit la Deva, unde şi-a deschis un birou avocaţial şi unde va desfăşura  o vastă activitate de apărare, ca avocat, a numeroşi români acuzaţi de autorităţile austro-ungare de aşa-zise delicte politice antistatale.

S-a căsătorit cu Elena, fiica renumitului om politic George Pop de Băseşti. Francisc Hossu Longin a desfăşurat o vastă activitate pe tărâm politic, social-cultural şi naţional, devenind una dintre personalităţile marcante ale românilor în perioada 1880-1918.

A participat la Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, din 1881, fiind ales secretar şi apoi membru în comitet. A înfiinţat un club electoral român în Deva şi a fost cel care a iniţiat mari demonstraţii de protest împotriva legilor de maghiarizare a învăţământului, legi votate de parlamentul din Budapesta în anii 1879, 1883 şi 1907. A fost unul dintre apărătorii memorandiştilor în procesul acestora din mai 1894. Între  anii 1895 şi 1899 a fost director al Despărţământului Deva al ASTREI, desfăşurând o vastă activitate pe teren cultural şi economic alături de românii hunedoreni, obţinând rezultate deosebite.

Om de o aleasă cultură, a fost un statornic colaborator la diferite ziare şi reviste româneşti. În casa sa din Deva a primit numeroşi oaspeţi de seamă, personalităţi ale culturii româneşti, precum George Bariţiu, Nicolae Densuşianu, de care l-a legat o lungă şi statornică prietenie, Nicolae Iorga, dr. Ioan Mihu, dr. Aurel Vlad. şi alţii.

Ca o recunoaştere a rodnicei şi îndelungatei sale activităţi, la 7 noiembrie 1918 a fost ales membru în Consiliul Naţional Român din Deva şi delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Aici a fost ales ca membru în Marele Sfat Naţional al Transilvaniei. După moartea socrului său, Gheorghe Pop de Băseşti, în 1919, s-a stabilit la Băseşti şi s-a retras din viaţa politică. A decedat în 1935 la Băseşti unde este şi înmormântat.

În decursul activităţii sale din toate domeniile, dar mai ales în timpul evenimentelor din toamna anului 1918, a colaborat strâns cu alte personalităţi locale, de asemenea luptători pentru cauza naţională - Petru Groza (1884-1958) avocat în Deva; Valer Petca (1868-1928) director financiar în Deva; dr. Ioan Dobra (1875-1928) protopop ortodox în Deva, preşedinte al Consiliului Naţional Român din Deva; Augustin Nicoară (1858-1924) director de bancă în Deva, născut în Deva şi înmormântat tot aici. Pe crucea sa sunt scrise următoarele:

"Avut-ai în viaţă un singur vis - A neamului întregire - Şi acum în cel paradis - Te rogi pentru a lui mărire".

Pe lângă aceştia a avut şi alţi colaboratori şi participanţi la 1 Decembrie din Deva şi satele din jur, preoţi, ţărani, meseriaşi etc.

Dr. Simion Dragomir avocat din Ilia. S-a  născut în Ohaba, jud. Alba, din părinţi ţărani. A urmat liceul la Blaj şi facultatea de drept la Budapesta. S-a stabilit ca avocat la Ilia, în anul 1913, unde a desfăşurat o amplă activitate pe tărâm naţional. În toamna anului 1918 a contribuit la înfiinţarea consiliilor şi a gărzilor naţionale române în satele din jurul Iliei.

Simion Dragomir a fost membru al Adunării Eparhiale a Mitropoliei Sibiului, fiind stăpânit de alese sentimente de dragoste faţă de ţară şi întreţinând legături strânse cu mai mulţi reprezentanţi ai intelectualităţii române progresiste din Ardeal şi de peste Carpaţi.

Împreună cu soţia, Reghina, s-a preocupat de educarea în spirit creştin a copiilor Alexandru şi Silviu, trezindu-le şi menţinându-le vii sentimentele de dragoste faţă de neam şi de ataşament faţă de credinţa strămoşească.

Silviu Dragomir a ajuns unul dintre  istoricii importanţi din istoriografia bisericească românească. Lucrarea " Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII", care a apărut în două volume cu aproape 950 pagini, deosebit de importantă pentru românii ardeleni, a fost dedicată tatălui său Simion iar pe filele  volumelor trimise acestuia el scrie: "Memoriei scumpe a tatălui meu Simion, care m-a învăţat să-mi iubesc BISERICA şi NEAMUL ROMÂNESC, mai presus de toate".

Dr. Simion Dragomir a decedat la Sibiu, unde este înmormântat. A colaborat strâns cu alte personalităţi locale:

- dr. Ştefan Rozvan (1874-1949) avocat în Ilia, cu contribuţii la constituirea C.N.R. din Ilia. A fost apoi în 1929 prefect de Hunedoara când a avut loc şi greva minerilor de la Lupeni.

- Iosif Morariu (1863-1948) protopop în Dobra

- Lazăr Vraciu (1870-1964) director de bancă în Dobra.

Printre colaboratori au fost şi alţii preoţi, învăţători, meseriaşi, şărani.

Dr. Aurel Vlad (1873-1953) avocat în Orăştie. S-a născut în Orăştie, fiind fiul  juristului Alexandru Claudiu Vlad şi al Aureliei, născută Bariţiu. A urmat şcoala primară şi liceul la Orăştie şi facultatea de drept la Budapesta. A fost un adept al activismului politic al românilor în cadrul P.N.R., iar în anul 1903 a fost ales deputat de Dobra în parlamentul Ungariei. A fost unul din fruntaşii mişcării naţionale a românilor din zonă dar şi din Transilvania, fiind ales ca membru al Consiliului Naţional Român Central şi al Marelui Sfat Naţional de la Alba Iulia. A fost ales apoi şi în Consiliul Dirigent la resortul finanţe. În perioada interbelică a fost în multe legislaturi, ales deputat sau senator în Parlamentul României, ocupând o vreme şi funcţia de prefect al jud. Hunedoara. A murit în penitenciarul comunist din Sighet, la 4 iulie 1953.

A colaborat pe plan local la lupta politică a românilor, dar şi la evenimentele din 1918 cu multe personalităţi locale precum:

- dr. Ioan Mihu (1854-1927) proprietar în Vinerea dar stabilit în Orăştie, cu vastă activitate pe linie culturală, economică şi politică. A contribuit la înfiinţarea băncii "Ardeleana", s-a implicat în lupta naţională, participând la M.A.N. de la Alba Iulia;

- dr. Aurel Muntean (1859-1934) avocat în Orăştie;

- Ioan Vulcu (1869-1952) comerciant în Orăştie;

- dr. Ioan Marghita (1874-1929) avocat în Geoagiu;

- dr. Constantin Sotir (1880-1949), primar în Orăştie, din toamna lui 1919;

- dr. Augustin Deac (1879-1960), avocat în Orăştie;

- Vasile Domşa (1860-1932) protopop ortodox în Orăştie;

- Ioan Popovici (1861-1919) protopop ortodox în Geoagiu şi mulţi alţii.

Hunedoreni, buni patrioţi, au fost şi dr. Silviu Dragomir, istoric născut la Gurasade, profesor la Sibiu; dr. Amos Frâncu, născut la Baia de Criş şi alţii.

Prof. Barna Dumitru