România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

UNIREA - emblema unui trainic legământ

Există un sentiment al Albei Iulii, care vine, parcă, de dincolo de timp, legat de un teritoriu binecuvântat de Dumnezeu, rezemat pe curgerea domoală a Mureşului, pe rădăcinile de piatră, păduri şi izvoare ale Munţilor Apuseni şi mai ales pe faptul că localitatea noastră a devenit una dintre cele mai importante centre ale provinciei dacice atât politic, militar, cultural cât şi administrativ, chiar dacă ea a răspuns la numele de Apoulonul dacic, Apulumul roman, Bălgradul începuturilor feudale, Alba Carolina, care, de altfel, formează nucleul permanenţei materiale, religioase şi spirituale, ce trebuiesc cunoscute în lumina adevărului istoric, a surselor şi încercărilor contemporane, cu atât mai mult cu cât nu ne putem aventura în ipoteze, concluzii lipsite de fond.

Lumea trebuie să ştie că teritoriul actual al municipiului Alba Iulia a trecut prin războaie, ciumă, jafuri, incendieri, ridicări de instituţii de cult, popoare migratoare, a fost reşedinţa unor voievozi, regi principi, mitropolii, dar şi a primului stat român unificat sub sceptrul neînfricatului Mihai Viteazul, ce şi-a fixat capitala chiar aici, încercând şi realizarea unităţii spirituale a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor, în special prin religie, construind o nouă Mitropolie, dotarea acesteia cu moşii, bani, cărţi, capelă pentru călugări şi clădiri aferente. Ceea ce a urmat se ştie, Alba Iulia a trecut prin grele încercări de deznaţionalizare, prin acel act de trădare a ortodoxismului, şi trecerea unei părţi a preoţimii româneşti ardelene cu credincioşi la cultul greco-catolic, ce avea s-o marcheze pentru totdeauna, dar ea nu şi-a pierdut măreţia şi importanţa, dimpotrivă a devenit albia catalizatoare a românimii pentru Unirea cea mare cu Ţara, ce avea să se înfăptuiască la 1 decembrie 1918, ca arc peste un timp măreţ al luptei, solidarităţii şi acţiunii tuturor fiilor adevăraţi, că se chemau preoţi, dascăli, politicieni, cadre militare, ţărani, scriitori. Conjugarea acestor eforturi a făcut din Alba Iulia capitala unirii românilor de pretutindeni, emblema unui jurământ trainic de-a lăsa Unirea mereu generaţiilor ce vor urma ca sentimentul cel mai curat. În acest spirit trebuiesc omagiaţi cei 87 de ani ce au trecut  de atunci, şi care au stat la baza proclamării Zilei Naţionale a României de azi, ce ne adună pe acelaşi Platou al Romanilor, în jurul măreţei statui a Viteazului Mihai, în Sala Unirii să-i jurăm că-i vom fi fiii ei credincioşi de care are nevoie, însăşi sufletul ei rostogolit în lume ca un mesaj al bucuriei, responsabilităţii  şi luminii. Veniţi, aşadar, să ne prindem în marea ei HORĂ a UNIRII - 2005!

FOTO

primar ing. Mircea HAVA