România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

Barbu Ştefãnescu Delavrancea

    Academicianul DORIN PAVEL

    părintele hidroenergeticii moderne

    Dorin Pavel confirmă într-o scrisoare datată în anul 1970 şi adresată tatălui meu - prieten din copilărie, că: "Este adevărat că mi s-a oferit pe vremuri o catedră la Zürich unde eram cunoscut din anul 1922, când la un concurs am fost singurul laureat al premiului "Studio Labori" cu diplomă, medalie şi 500 franci de aur", pentru lucrarea "Reglarea mecanică a turbinelor de apă - evaluare şi analiză critică", (publicată în limba germană).

    După ce a făcut parte timp de trei ani din corpul didactic al Politehnicii elveţiene, îndemnat de dorinţa irezistibilă de a fi util patriei sale, a revenit în România, dar "optica păguboasă a Românilor" nu i-a îngăduit intrarea între dascălii Şcolii Politehnice bucureştene decât în anul 1935 - prin concurs, astfel că timp de 10 ani a profesat la Şcoala Aeronautică Română şi la Institutul Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti.

    După ce predase în cei 10 ani de provizorat cursuri de hidraulică, maşini hidraulice, aerodinamică şi aviaţie, începând din anul 1935 până în anul 1970 a fost titularul următoarelor cursuri la Politehnica din Bucureşti: Căderi de apă şi Maşini hidraulice la Facultatea de Construcţii; Hidraulică, Maşini şi Centrale hidroelectrice la Facultatea de Electromecanică; Maşini hidraulice la Facultatea de Mecanică; Hidroenergetică, Maşini hidraulice, Staţii de pompare, Reţele de transport hidraulic la facultatea de Energetică, completăndu-şi expunerile ex catedră cu tipărirea a 22 de manuale şi cursuri, peste 150 publicaţii în domeniile: mecanica fluidelor, hidraulică, maşini hidraulice şi hidroenergetică, totalizând peste 11,000 de pagini cu numeroase figuri şi planşe. În plus nenumărate articole de difuzare a aspectelor tehnico-ştiinţifice din domeniile preocupărilor sale în reviste şi ziare şi prin conferinţe publice sau la radio-televiziune.

    Activitatea teoretică a susţinut-o practic prin dezvoltarea Laboratorului academicianului Vâlcovici, prin iniţierea unui Laborator de hidraulică - ulterior extins în cadrul Academiei Române de către academicianul D. Dumitrescu, apoi prin participarea în teren pe şantiere atât cu studenţii cât şi cu specialiştii care au realizat în decursul deceniilor punerea în operă a proiectelor de amenajare hidroenergetică a cursurilor de ape pe teritoriul României.

    Profesorul dr. doc. ing. Dorin Pavel a reprezentat ştiinţă şi tehnica românească nu numai la reuniuni şi congrese în ţară dar şi peste hotarele ei - la Berlin, Washington, Belgrad, Stockholm, Moscova, Ljiubliana, iar unele din rezultatele cercetărilor sale au fost citate de specilişti din Elveţia, Austria, Germania, Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria etc.

    Pentru el activitatea didactică era "o necesitate vitală, o mare pasiune (...) mă născusem doar într-o familie de dascăli (...). Toată viaţa am vorbit liber evitând să recurg la soluţia comodă a citirii cursului sau a conspectelor, atâta vreme cât studenţilor le-am pretins la examene răspunsuri din memorie". Profesorul Pavel a ştiut să trezească la discipolii săi dragostea pentru profesiunea de hidroenergetician armonizând ingenios cursurile, seminariile şi lucrările de laborator cu proiectarea şi cu munca efectivă pe şantier, socotind tendinţa unor profesori de a se consacra exclusiv expunerii teoretice ca pe un prejudiciu adus muncii de cercetare şi practicii propriu zise. A trudit aproape 40 de ani pe şantiere şi peste 50 de ani la catedră, fiind mândru de contribuţia sa la formarea specialiştilor pe care îi considera "o adevărată elită a inginerilor, cercetătorilor şi profesorilor din învăţământul tehnic superior".

    În întreg cursul vieţii sale a desfăşurat o activitate uriaşă, neobosit chiar şi în timpul duminicilor şi vacanţelor, elaborând schemele a 567 uzine hidroenergetice pe toate râurile ţării, cu date tehnice şi economice, apoi contribuind la realizarea în teren a proiectelor de valorificare a potenţialului energetic intern, cum sunt: sistemul de lacuri al capitalei, uzina Dobreşti, salbele de hidrocentrale de pe Bârzava, Bistriţa, Sadu, Argeş, Lotru, Sebeş, Someş, Olt, Siret, Râul Mare, Drăgan, Porţile de fier ale Dunării, în plus şi soluţii la componenta hidraulică a Centralelor termoelectrice de la Doiceşti, Sân Georgiu de Pădure, Paroşeni, Luduş, Craiova, Deva şi în sfârşit la sistemul de irigaţii din lunca Siretului, Jijiei, etc.

    Concomitent în anumite perioade a făcut parte din corpul tehnic al nenumăratelor societăţi şi instituţii: SAR Electrica, U.C. Bucureşti, I.S..H., în Ministerele Energiei Electrice, Economiei Forestiere, Construcţiilor de Maşini, Metalurgiei, Comitetul de Stat al Apelor, Institutul de Energetică al Academiei Române, Comisia Româno-Iugoslavă Porţile de Fier, Comisia Româno-Bulgară Islaz, Comisia Energetică CAER. A fost membru şi a îndeplinit funcţii în Institutul Român de Energie, Cercul Hidro şi Aerotehnic, Societatea Politehnică, AGIR, ASIT, Societatea Română de Fizică şi încă altele.

    A fost onorat cu titluri distincţii şi recompense: membru al Academiei de Ştiinţe din România 1934, profesor emerit 1964, premiul de Stat în 1950 şi 1952, Ordinul Muncii 1960 şi 1970, Ordinul Steaua României 1966, Ordinul Steaua Iugoslaviei, toate pentru merite didactice şi contribuţii tehnico-ştiinţifice.

    Sinteza viziunii profesionale a inginerului hidroenergetician Dorin Pavel poate fi considerată lucrarea sa tipărită în anul 1933 "Plan general d'amenegement des ferces hydrauliques en Romanie", lucrare complexă care cuprinde aproape toate viitoarele amenajări hidrotehnice ale apelor ţării. Munca a fost crezul de-o viaţă al lui Dorin Pavel, ţel ce i-a permis să-şi finalizeze strădania pe mai multe planuri, să facă faţă diverselor cerinţe ale unei prodigioase cariere ştiinţifice susţinut şi de o sănătate de sportiv convins, turist pasionat, înotător şi schior cu un organism echilibrat psihofizic, de invidiat.

    Dascălul şi omul Dorin Pavel a fost iubit şi admirat atât de elevii săi cât şi de colegi. Citez doar câteva aprecieri:

    - "Într-adevăr inginerul şi profesorul Dorin Pavel a fost un descătuşat, un entuziast şi un dăruit până la ultima fibră a fiinţei sale profesiunii de hidrotehnician, pe care a îndrăgit-o încă de pe băncile Politehnicii". (Prof. R. Prişcu).

    - "Dorin Pavel formează alături de Dionisie Ghermani şi Cristea Mateescu trepiedul pe care se ridică cu mândrie Şcoala de hidraulică românească" (Acad. D. Dumitrescu).

    - "Vorbind despre profesorul, inginerul, savantul Dorin Pavel nu putem să nu scoatem în evidenţă, pe lângă talentul, intuiţia tehnică, spiritul analitic şi novator, activitatea sa pedagogică, tehnică şi ştiinţifică, aportul său nepreţuit la dezvoltarea hidrotehnicii româneşti şi înaltele sale calităţi morale de om, entuziasmul şi dăruirea sa neprecupeţită, tenacitatea şi imensa sa putere de muncă, probitatea tehnică, modestia care îl fac să fie un permanent exemplu în ochii tuturor colaboratorilor săi". (prof. Fl. Iorgulescu).

    - ing. Mihaela N. Cornea, studentă fiind, a spus despre profesorul lor "Ne-a insuflat dragostea pentru meseria aleasă, subliniindu-i de fiecare dată frumuseţea-i deosebită".

    Profesorul Dorin Pavel, care şi-a încheiat trecerea prin această lume la data de 6 iulie 1979 la Bucureşti şi a fost înmormântat alături de părinţi şi strămoşi în satul lor de obârşie, Lancrămul ardelean. A fost prin excelenţă un priceput tehnician dar şi un mare dascăl, un îndrăgostit de natură, un patriot nedesminţit dar şi un fin artist, un poet al apelor, nu numai arhitect al lor.

    Încheindu-şi cartea memorialistică "Arhitectura apelor" el a dorit ca aceasta să apară cititorului ca Simfonia Neterminată a lui Schubert, un apus frumos şi trist. Suntem mai de grabă tentaţi să o considerăm ca o apoteoză a operei acestui reprezentant de seamă al culturii,tehnicii şi neobositei strădanii de mai bine a poporului nostru.

    În memoria lui Dorin Pavel la Sebeş în incinta Regiei Autonome de Electricitate s-a ridicat un bust executat de sculptorul Constantin Popovici, iar o stradă din Sebeş şi Grupul Şcolar Industrial din Alba Iulia îi poartă numele. Ca un omagiu postum, cu prilejul aniversării a 750 de ani de atestare documentară a oraşului Sebeş Alba 1245-1995, i s-a conferit titlul de "Cetăţean de onoare" al urbei natale.

    Dr. Radu Cărpinişianu