România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

PROIECT

LEGE

privind românitatea şi legăturile românilor de pretutindeni cu România

     Art. 1. Existenţa unui număr apreciabil de români şi originari din România în întreaga lume, după dovezile ştiinţifice de astăzi de circa 35 de milioane , obligă Statul Român la recunoaşterea şi susţinerea legăturilor între toţi românii şi acordarea de sprijin moral şi material în vederea asigurării promovării şi dezvoltării unităţi lingvistice, etnice, religioase, culturale, artistice şi de alte naturi.

     Art. 2. În acest scop este recunoscută Uniunea Mondială a Românilor (UMR), organizaţie cu sediul în Bucureşti şi sucursale în întreaga lume, care înglobează români de pretutindeni, loiali statelor din care fac parte şi care îşi recunosc originea românească şi vocaţia spirituală a neamului din care fac parte.

     Art. 3. In conformitate cu Statutul propriu, UMR elaborează şi aplică o strategie unitară privind relaţiile dintre români, oriunde se află ei în lume, şi ţară, şi dintre tară şi asociaţiile lor, în vederea păstrării fiinţei etnice, limbii, tradiţiilor, istoriei, credinţei, culturii, creaţiei literare, artistice, ştiinţifice, parte integrantă a aceleiaşi spiritualităţi româneşti.

     Art. 4. Ca organizaţie neguvernamentală, prin reprezentanţii ei din întrega lume, UMR participă la dezbaterile de interes comun şi la formularea necesităţilor materiale în vederea obţinerii sprijinului din partea României, creându-se facilităţi românilor de pretutindeni la intrarea în ţară şi la activităţile de investiţii în economia naţională.

     Art. 5. In vederea înfăptuirii obiectivelor statutare, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni pune la dispoziţia UMR, pentru acţiuni comune, şi care astfel redevine lăcaşul de cultură pentru care a fost creat, imobilul situat în Bucureşti , str. Schitu Măgureanu nr. l, construit de Liga Culturală între anii 1926-1928. Sala aflată la parterul clădirii (fostul teatru "Nicolae lorga"), rămâne în folosinţa Teatrului "Lucia Sturdza Bulandra", cu condiţia întreţinerii şi păstrării în stare de funcţionare atâta timp cât această instituţie va fiinţa, fiind totodată asigurat accesul UMR pentru desfăşurarea manifestărilor proprii.

     Art. 6. în prevederea asigurării unităţii de acţiune în sprijinul românilor de pretutindeni, Centrul Internaţional "Eudoxiu Hurmuzachi" de la Crevedia trece în administrarea acestei UMR

     Art. 7. UMR beneficiază de sprijin material acordat prin Bugetul de Stat pentru susţinerea acţiunilor în conformitate cu Statutul ei ca persoană juridică, ce îşi desfăşoară activitatea în România, cu implicaţii în susţinerea românităţii în lume, pe baza înţelegerilor reciproce atât diplomatice, cât şi de colaborare ale organizaţiei cu Societăţile similare din alte ţări.

     Art. 8. Forumul suprem de decizie al UMR este Congresul Spiritualităţii Românilor de Pretutindeni, care se întruneşte anual la Alba Iulia - Capitala Românilor de Pretutindeni - unde din anul 2006 va funcţiona un sediu adecvat prin grija autorităţilor judeţene, menit a promova şi susţine organizatoric întreaga activitate reciprocă între români.

     Art. 9. Congresul este condus de reprezentanţii românilor de pretutindeni şi îşi asigură prezenţa în viaţa ţării prin legăturile directe cu Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul României, Biserica Ortodoxă Română, Academia Română, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, alte instituţii şi organizaţii .

     Art. 10. În Bugetul de Stat se prevede anual în scopul dezvoltării acestei activităţi suma de 5.000.000 lei (RON) din care 500.000 lei (RON) pentru organizarea Congresului.

     Art. 11. În vederea implementării interesului Statului Român în problemele românilor de pretutindeni se constituie Federaţia pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni, ca departament al Parlamentului, condus de un Preşedinte echivalent cu un Secretar de Stat, cu o structură şi fonduri de la Bugetul de Stat de 1.200.000 RON anual a cărui activitate este reglementată prin Norme proprii care devin anexă la această lege.

     Art. 12. Întreaga activitate privind problemele românilor de pretutindeni este încurajată în mod echivalent cu al francofoniei, astfel încât cele 35 de milioane de români aflaţi în lume să beneficieze de acelaşi interes al Statului Român, să fie socotiţi români, cu dreptul de a alege şi de a fi aleşi, de a contribui la ridicarea de ansamblu a României între ţările lumii, iar drepturile şi interesele lor să fie reprezentate şi rezolvate.

 

EXPUNERE DE MOTIVE

     În lume există aproape 35 de milioane de români şi originari din România. Pe lângă aceştia se află un important număr de cunoscători ai limbii române şi ai României, având un rol important în promovarea vieţii sociale şi a culturii româneşti în alte state.

     Ultimele date statistice evaluează populaţia României la l martie 2003 la 22.150.000. Ceilalţi, de peste 12 milioane, sunt constituiţi istoric din acelaşi trunchi comun, odată cu formarea neamului românesc, de jur împrejurul României ("ţară înconjurată de români"- Nicolae Iorga), în proporţie de două treimi, adică ceea ce se numesc comunităţi istorice, restul fiind "emigraţia", "diaspora", astăzi căpătând denumirea de comunităţi ale românilor de pretutindeni. Şi migraţia românilor a fost firească nu numai în interiorul ţărilor româneşti, dar şi în afara lor, cunoscându-se numeroşi confraţi care au pribegit sau şi-au stabilit viaţa, din diverse motive, politice, sociale, economice, culturale, de familie sau judiciare în alte locuri. O primă emigraţie istorică importantă a avut loc în Rusia, odată cu înfrângerea de la Stănileşti a lui Dimitrie Cantemir.

     Fenomenul este consemnat din vremea Revoluţiilor de la 1848 şi a devenit puternic încă de la sfârşitul veacului al XIX-lea.

     Ţările Româneşti, mai ales voievozii lor luminaţi, şi-au asumat dintotdeauna obligaţia de a avea "în grijă" pe cei de acelaşi neam aflaţi în afara hotarelor, sprijinindu-se de ei la vreme de nevoie, iar odată cu Principatele Unite, şi, mai apoi, cu crearea României, interesul ţării a fost permanent în recunoaşterea şi susţinerea tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei.

     Legile nescrise anterioare s-au păstrat şi s-au impus mai apoi ca jaloane legislative în documentele juridice ale ţării, un prim moment hotărâtor fiind prevederile legislative şi implicit materiale pentru crearea şi funcţionarea celor peste 100 de şcoli româneşti şi aşezăminte religioase şi culturale în întreaga zonă balcanică, menite să păstreze şi să dezvolte conştiinţa naţională şi spiritualitatea românească.

     Cele dintâi "roade" spirituale ale acestor înfăptuiri au fost demonstrate cu prilejul jubileului organizat de Carol I la 1906, la care au fost prezenţi şi reprezentanţi ai românilor din comunităţile istorice.

     De altfel, în statutele ASTREI, Societăţii de cultură macedo-române, Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea era prevăzut în articole distincte sprijinul ce se acordă românilor din Transilvania, Balcani sau din alte zone, iar prin înscrierea lor juridică acestea devin documente oficiale care atestă şi grija naţională pentru "întreaga suflare românească" oriunde s-ar afla ea. Recunoaşterea lor prin legi speciale a consfinţit această problemă de interes statal după Marea Unire de la 1918.

     Cea dintâi Lege privind sprijinirea credinţei strămoşeşti la românii de pretutindeni a fost promulgată în 1932, la propunerea lui Nicolae Iorga, după vizita făcută la românii din America, în 1930.

     Abia după 1990 avea însă să se pună problema interesului fată de românii aflaţi în număr considerabil în afara graniţelor ţării, devenind necesară legislaţia referitoare la ei, în conformitate cu prevederile Constituţiei României.

     La sugestia Ligii Culturale Române şi a Congresului Spiritualităţii, Guvernul României a emis o hotărâre privind organizarea şi funcţionarea Consiliului pentru Problemele Românilor din Străinătate, care avea "ca scop multiplicarea şi consolidarea legăturilor statului român cu românii şi, respectiv, aromânii din afara graniţelor ţării."

     Legea nr.150, din 15 iulie 1998, prevede acordarea "de sprijin Comunităţilor româneşti de pretutindeni", constituindu-se, pe baza unui segment existent în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, un Departament pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni şi Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi".

     A urmat un Proiect legislativ pentru modificarea Legii nr. 150/1998, un altul reprezentând iniţierea unei Legi speciale privind "sprijinul acordat românilor de pretutindeni", bazat pe prevederile art. 7 din Constituţia României, precum şi altele sugerate de formaţiunile politice şi organizaţiile neguvernamentale preocupate de problemele românilor de pretutindeni.

     Întrucât o treime dintre români se află în afara graniţelor, iar din 1990 tot mai importantă a devenit stabilirea legăturilor reciproce dintre toţi românii care privesc deopotrivă atât interesul Ţării Mamă faţă de ei, cât şi obligaţiile filiale cu care toţi aceştia întâmpină grija firească a României, acest flux şi reflux este necesar să se normalizeze ca o chestiune specifică realităţilor mondiale contemporane şi, mai ales, în sprijinul aderării şi integrării României în Uniunea Europeană.

     Paşii făcuţi până în prezent în legătură cu această armonizare sunt pregătitori şi este momentul decisiv al unei strategii clare, pe baza căreia să se acţioneze cu fermitate, în vederea unităţii românilor de pretutindeni în susţinerea României, a intereselor şi dezvoltării ei.

     Singura încercare de promovare a concepţiei privind românitatea şi lansarea strategiei pe baza căreia să se înfăptuiască acest deziderat s-a manifestat prin crearea Congresului Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni care a reuşit să convoace, mai întâi în Staţiunea Băile Herculane, apoi la Alba Iulia, unde are loc în 2005 a IX-a ediţie, un număr de 4.000 de reprezentanţi ai românilor de pretutindeni (din 38 de ţări şi 100 de organizaţii, societăţi, instituţii, presă, posturi de radio şi televiziune etc.), distinse personalităţi ale vieţii sociale şi culturale, rezultatele fiind apreciate între români.

     Rezoluţiile şi proiectele Congresului au fost înaintate oficialităţilor, dar până în prezent nu au avut nici un efect practic. Se prevedea: Instituţionalizarea unei forme organizatorice, menită să contribuie la întărirea legăturilor dintre cei 35 de milioane de români, atragerea celor din afara tării la viaţa politică, inclusiv participarea şi exercitarea dreptului de a alege şi a fi ales, de a ocupa funcţii oficiale în Stat, şi implicarea în viaţa economică, socială, spirituală, creându-se astfel premisele unor relaţii adevărate între toţi românii aflaţi pe toate continentele.

     Congresul Spiritualităţii Româneşti a fost organizat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, creată în 1890 şi revigorată după 1989, având la bază Statutele elaborate de Nicolae lorga, preşedintele ei vreme de trei decenii, singura organizaţie neguvernamentală care se bucură de încredere în rândurile românilor din lume, creatoare a Podurilor de Flori de la Prut, realizatoare a peste 40 de monumente în comunităţile româneşti din Europa, a altor manifestări, îndeosebi în Basarabia, Bucovina, Banatul Sârbesc, Valea Timocului şi în alte zone.

     Liga Culturală, ca societate civică, şi Congresul Spiritualităţii Româneşti au constituit Comitetul de iniţiativă, împreună cu reprezentanţii propuşi de comunităţi, în vederea unificării tuturor organizaţiilor din comunităţile româneşti, astfel încât să convoace, în preajma zilei de l Decembrie 2005, Ziua Naţională a României, la Alba lulia, Congresul al IX-lea, care să includă în programul lui discutarea Legii privind românitatea şi crearea Asociaţiei Mondiale a Românilor de Pretutindeni.

     În vederea realizării acestui obiectiv fundamental al întregii românităţi se prevăd două etape:

     1. legături cu toate organizaţiile importante ale românilor din întreaga lume, convingerea acestora să participe la elaborarea strategiei relaţiilor dintre români, în contextul aderării la Uniunea Europeană. Se va ţine seama de diferenţierea şi specificul vieţii politico-sociale a românilor aflaţi în Republica Moldova, a celor din comunităţile istorice existente în Bucovina, Bugeac, alte zone din Ucraina şi Rusia, din Banatul Sârbesc, Valea Timocului, din Bulgaria, Grecia, Macedonia, precum şi a comunităţilor nou create în celelalte ţări din Europa, America, Orientul Apropiat, Australia sau alte state. Vor fi estompate, cu acest prilej problemele litigioase existente între români, găsindu-se soluţii de colaborare armonioasă;

     2. elaborarea Proiectului Legii privind românitatea şi legăturile românilor cu ţara, incluzând şi legiferarea dreptului de a alege şi de a fi ales, cu un număr corespunzător de parlamentari, prin includerea acestui deziderat în Legea electorală, precum şi sistemul legăturilor imediate pe baza strategiei necesare la începutul Mileniului Trei.

     Aceste idei au fost discutate şi cu reprezentanţii românilor de pretutindeni la solemnitatea de la Luxemburg, care şi-au exprimat acordul de convocare a Congresului şi au propus ca dată de constituire a Comitetului de Iniţiativă ziua de 25 aprilie 2005, aceeaşi cu semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană.

     În vederea înfăptuirii acestui obiectiv şi a instituţionalizării este necesară prevederea sumei de 5.000.000 lei (RON), din care 500.000 lei (RON) pentru organizarea Congresului.

     Aceste prevederi sunt necesare pentru întreţinerea Sediului şi a unui personal minim, pentru baza tehnică de lucru, pentru deplasări şi alte proiecte menite să ducă la unitatea de idei a comunităţilor româneşti: Revista românilor de pretutindeni, emisiuni radio şi tv, cărţi de propagandă, promovarea şi popularizarea acţiunilor etc.

     Suma necesară ar putea fi folosită, eventual, din prevederile bugetare repartizate Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, sau din economiile făcute de alte sectoare privind sprijinul acordat culturii şi relaţiilor cu românii de pretutindeni.

Prezidiul Congresului Spiritualitatii Romanesti - 2005

IPS Arh. Andrei Andreicut

Primar Mircea Hava

Prefect Cosmin Covaci

Presedinte consiuliu: ing. Ion Dumitrel

Imagini din sala Congresului - Alba Iulia 2005

subprefect Clement Negrutiu

Monica Ion Chihaia

Alena Dimitriu

  Carolina Ilica Ioana Ungureanu - Italia
Monica Ion Ionela Fload - Anglia Adrian Paunescu
acad. Mihai Cimpoi prof. Victor Craciun prof. Mircea Dogaru
ing. Nicolae Popa - SUA senator Avram Craciun scriitor Vasile Tarateanu
gen. (r) Mircea Chelaru scriitor Andrei Strimbeanu prof. Mihai Prepelita

Daniel Stan - R. Moldova prof. Gheorghe Zbuchea Vasile Grozav - R. Moldova

Elena Dumitrescu - Rusia Nicolae Dabija - R. Moldova Corneliu Stan - Austria
Ion Vulpe Stefan Brailler - Germania Ilie Cristescu
Ilie Popescu Horvath Dezideriu acad. G. Marinescu
Florea Marginean prof. Jurca Emil prof. Mihai Blajean
prof. Ilie Rosianu   fanfara din Costei, Banatul Sarbesc - dirijor Ion Rotaru Cordan

     NOTĂ: Ne permitem să publicăm ca susţinere morală, Rezoluţia Congresului, Declaraţia şi Apelul CSR - privind bogăţiile auro-argintifere din Munţii Apuseni.

Ion Mărgineanu (membru în conducerea CSR)

 

Rezoluţia Congresului Spiritualităţii Româneşti

     Congresul al IX-lea al Spiritualităţii Româneşti, desfăşurat în perioada 28-30 noiembrie 2005 la Alba Iulia, constituit din 340 delegaţi din 31 de ţări, a dezbătut problematica ordinii de zi şi a hotărât următoarele:

     Art. 1 Congresul Spiritualităţii Româneşti, Asociaţie cu personalitate juridică de sine stătătoare, înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor în conformitate cu OG nr. 26/2000, cu sediul permanent în Bucureşti şi desfăşurare tradiţională la Alba Iulia, rămâne irevocabil o instituţie nepolitizată, unica politică fiind cea a conservării şi promovării românităţii ca valoare universală.

     În acest sens, Congresul Spiritualităţii Româneşti îşi menţine hotărârea ca funcţia de Preşedinte de onoare să se atribuie, cu titlu permanent, Preşedintelui României, iar funcţia de Preşedinte în exerciţiu, unei personalităţi reprezentative a românităţii.

     Activitatea curentă a Congresului Spiritualităţii Româneşti se realizează de către Comitetul Director. Instituţionalizarea Congresului Spiritualităţii Româneşti permite crearea cadrului legal de finanţare bugetară. Demersurile necesare pentru atribuirea prin HG a fondurilor corespunzătoare desfăşurării activităţilor se vor face conform Programului adoptat.

     Art. 2. Congresul Spiritualităţii Româneşti îşi însuşeşte şi susţine Declaraţia Forumului Democratic al Românilor din Republica Moldova prezentată în plen.

     Art. 3. Congresul Spiritualităţii Româneşti adoptă Declaraţia cu privire la Proiectul de Lege a Statului Minorităţilor Naţionale şi susţinem "Apelul privind bogăţia auriferă Roşia-Montană".

     Art. 4, Congresul Spiritualităţii Româneşti aprobă Proiectul Legii privind Românitatea şi legăturile românilor de pretutindeni cu România, care urmează să fie înaintat către Guvern şi Parlamentul României. legea cuprinde, în principal, facilităţile acordate de către Statul Român românilor aflaţi în întreaga lume.

     Art. 5. Congresul Spiritualităţii Româneşti, reprezentând asociaţiile tradiţionale, a luat act de scrisoarea de intenţie semnată de reprezentanţii românilor din 12 ţări şi aprobă constituirea asociativă a Uniunii Mondiale a Românilor (UMR) ca Organ reprezentativ al românilor de pretutindeni.

     UMR va avea personalitate juridică de sine stătătoare, apolitică, nonprofit şi ne-guvernamentală, organul suprem de decizie fiind Congresul Spiritualităţii Româneşti.

     – Sediul UMR va fi în Bucureşti.

     – Membrii sunt toate persoanele fizice sau juridice care aderă la Statutul UMR.

     – Constituirea de filiale ale UMR în toate ţările unde există comunităţi româneşti se va realiza prin delegarea de competenţe vicepreşedinţilor Congresului Spiritualităţii Româneşti şi ai Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.

     Art. 6. Congresul hotărăşte constituirea unui Grup de lucru operativ şi îl împuterniceşte cu înscrierea juridică a UMR în următoarea componenţă:

                                                                        Victor Crăciun                          Mircea Chelaru

                                                                        Mihai Cimpoi                            Avram Crăciun

                                                                        Mircea Dogaru                         Ştefan Breiller

                                                                        Nicolae Popa                           Ion Cizmaş

                                                                        Vasile Tărâţeanu                       Gheorghe Zbuchea

                                                                        Ionela Flood                             Ilie Cristescu

 

Adoptată la 30 noiembrie 2005, în Ziua Sfântului Apostol Andrei de către Congresul Spiritualităţii Româneşti

 

Declaraţia

Congresul Spiritualităţii Româneşti

(ediţia IX, Alba Iulia, 28-30 noiembrie 2005)

     Constituţia României consfinţeşte un adevăr istoric indiscutabil: Statul Român este naţional şi unitar, cu o limbă de stat, stemă şi imn care sunt lucruri sfinte, inalienabile oricărei naţiuni.

     În virtutea acestui fapt considerăm că iniţiativele legislative de orice natură nu trebuie să contravină adevărului fixat în Constituţie, care este legea fundamentală a ţării.

     În România, după cum se ştie, locuiesc mai multe comunităţi etnice - maghiari, romi, ucraineni, polonezi, evrei, armeni, germani, tătari, sârbi, eleni şi altele, care îşi au reprezentanţii lor în Parlamentul ţării şi care se bucură de acelaşi drept cu cetăţenii majoritari de a-şi păstra identitatea naţională.

     Chiar şi în lipsa unei legi a minorităţilor naţionale, Statul Român creează, conform Constituţiei, condiţii normale, care corespund în cel mai înalt grad standardelor europene în materie de drepturile omului şi ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

     În această direcţie Statul Român alocă sume importante din buget pentru satisfacerea nevoilor spirituale şi culturale ale fiecărei minorităţi naţionale autohtone.

     Dat fiind acest fapt respingem orice proiect de lege anticonstituţional şi segregaţionist, susceptibil de a crea privilegii pentru unele minorităţi în defavoarea altora şi a majorităţii şi de a duce la secesionarea României.

     După părerea noastră, proiectul de lege a minorităţilor naţionale, propus de UDMR, care se află în dezbatere în Parlamentul României, contravine principiilor convieţuirii europene, Constituţia României, Declaraţiei universale a drepturilor omului, Cartei europene privind limbile minoritare şi regionale şi spiritul Convenţiilor şi Acordurilor adoptate în Europa la care România este parte.

     De aceea ne adresăm Parlamentului României, în mod deosebit Camerei Deputaţilor, în numele românilor de pretutindeni, cu rugămintea să nu adopte o lege care ar duce la enclavizare în România şi ar încălca prevederile constituţionale.

Adoptată la Alba Iulia în ziua de 30 .11. 2005

 

 

Apelul Congresul Spiritualităţii Româneşti privind bogăţiile auro-argintifere din Munţii Apuseni

     Congresul Spiritualităţii Româneşti, întrunit la Alba Iulia în perioada 28-30,11,2005, revine asupra apelului făcut la cel de al VII-lea Congres, din 2003, privind stoparea Proiectului de explorare şi exploatarea zăcămintelor auro-argintifere de la Roşia Montană şi alte perimetre de amplasament din Munţii Apuseni.

     Readucem în atenţia organelor de decizie că Roşia Montană este prima localitate atestată documentar din ţara noastră (6 februarie, anul 122), constituind cea mai grăitoare dovadă a existenţei noastre pe acest perimetru, cu o bogăţie minerală de excepţie, constituind obiectul unor exploatări de cel puţin 2000 de ani neîntrerupţi, iar acest proiect propune exploatarea în regim de urgenţă de numai 17 ani, în carieră deschisă, cu dispariţia fizică a celui mai important sit istoric şi zăcământ auro-argintifer din Europa.

     Prin apelul anterior, am solicitat autorităţilor guvernamentale şi administrative locale şi judeţene, luarea măsurilor ce se impun, având în vedere agresivitatea companiei, pe toate căile, de promovare a proiectului, şi forţănd populaşia locală de a-şi părăsi gospodăriile şi locurile natale. Până la această dată avem doar uşoare semne de tergiversare în obţinerea avizelor de exploatare, dar nicidecum de sistarea acestui proiect.

     Raportul din anul 2003 al Comisiei Parlamentare asupra proiectului Gold Corporation, Raport care menţionează nemulţumirile şi reclamaţiile din partea locuitorilor cât şi a diverşilor cetăţeni al României nu s-a discutat în Parlamentul României, tocmai pentru faptul că scotea în evidenţă mari încălcări ale legilor în vigoare.

     În acest sens, Congresul al IX-lea al Spiritualităţii Româneşti aprobă prezentul document, în speranţa că autorităţile statului vor ţine cont şi de dorinţa românilor din diaspora, pentru salvarea acestui patrimoniu naţional pe care îl considerăm cel mai de preţ tezaur care ni l-au lăsat moştenire străbunii noştri.

     Herodot, în istoria războaielor lui Darius, scria, la 513 î.e.n., despre existenţa unor bogate zăcăminte de aur pe malurile râului Maris (actualul râu Mureş).

     În perioada ocupării romane, care a durat 166 de ani, s-au extras 500.000 kg aur şi 950.000 kg argint din zăcămintele de la Roşia Montană, Bucium, Zlatna, Almaş, Stănija, Ruda (Brad) şi altele.

     Pornind de la aceste informaţii, mari oameni de ştiinţă ai naţiunii noastre au efectuat cercetări geologice şi geofizice complexe, identificând 410 perimetre noi, verificate între ani 1940-1990. Aceste mari rezerve, conform Constituţiei actuale, reprezintă bogăţii naţionale, ale poporului român, şi în consecinţă trebuie să fie folosite numai în interesul său.

Alba Iulia, 30.11.2005