|
Roşia Montană, parte componentă a Ţării Moţilor,
din Munţii Apuseni, este situată în apropierea oraşelor
Abrud şi Câmpeni. Principala bogăţie a localităţii
este zăcământul auro-argintifer, cel mai mare de la noi din
ţară şi din Europa. Culegerea firicelelor de aur, primul început
al mineritului aurifer, datează din zorii preistoriei, din cele două
epoci ale fierului, continuând în epoca romană cînd atinge
apogeul.
Primii locuitori ai acestor meleaguri, scito-agatârşii şi
geto-dacii, pe lângă munca
câmpului se ocupau şi cu extragerea aurului din albiile râurilor
Mureş (Maris) şi Arieş (Aurar), de pe toate văile mai
mari, sau mai mici din Munţii Metaliferi. Herodot, marele istoric
grec supranumit "părintele istoriei", spunea că pe
malurile râului Maris locuia poporul Agatârşilor, din neamul Sciţilor,
care se desfăta în aur şi podoabe. Acelaşi autor mai
scrie: "Geţi sunt cel mai viteaz, cel mai uman şi mai drept
popor al tracilor". Aceste popoare realizau obiecte de lux şi
podoabe pe care le exportau până în nordul Europei.
Meşteşugul extrageri şi prelucrării aurului a fost
preluat de la agatărşi de către daci, pe care l-au
continuat până la cucerirea Daciei de romani. Dacii, popor harnic de
ţărani, sobri şi inteligenţi, au exploatat cu succes
minele de aur de la Roşia Montană şi Corna, dovadă
fiind monedele de aur bătute în timpul regelui Sarmiz la monetăria
de la - Sarmiseghetuza, sau la cea de la Tharmis (Alba Iulia). Profesorul
de mineralogie dr. Szabo Iosef în anul 1876, într-o lucrare a afirmat că
minele de aur de la Roşia Montană au fost exploatate cu 150 ani
înainte de ocuparea Daciei de romani. Azi, încadrarea lucrărilor
miniere într-o anumită perioadă istorică se face cu mai
mare precizie, datorită tehnicilor moderne pe care le au la dispoziţie
cercetători. O echipă de arheologi francezi, ce lucrează la
Roşia Montană în cadrul programului "Alburnus Maior",
începând cu anul 2000, au descoperit elemente ce susţin pe baza
analizelor cu carbon 14, lucrări miniere existente anterior secolului
I î.e.n.
Bogăţiile miniere ale Munţilor Apuseni au constituit un
motiv major pentru cucerirea şi ocuparea Daciei de Imperiul Roman în
perioada 106-275 e.n.. Împăratul Traian după supunerea Daciei
se întoarce în toamna anului 106 la Roma cu o mare pradă de război
constituită din 165,000 kg aur, 331,000 kg argint şi cca. 50,000
de prizonieri de război. A fost primit la Roma cu mare fast, festivităţile
şi petrecerile în cinstea victoriei au durat 123 de zile. În
perioada stăpânirii romane s-au extras şi "cărat"
la Roma cca. 85 vagoane aur pur.
Pe teritoriul Roşiei Montane şi Corna au fost descoperite
numeroase mărturii din perioada romană, ce atestă o
activitate remarcabilă privind aşezarea, organizarea
administrativă, comunicaţiile şi sistemul de apărare,
forţa de muncă, populaţia, viaţa social religioasă,
valorificarea şi exploatarea aurului. Cele mai multe descoperiri au
fost făcute în perioada secolelor XVIII-XXI.
Descoperiri spectaculoase s-au făcut între anii 1786-1855 când au
fost găsite în minele de aur de la Roşia Montană tăbliţele
cerate ("cărţi de lemn"). Acestea reprezintă
texte de drept civil, roman, privind contracte de împrumut, de vînzare-cumpărare
a unui sclav, sclave, a unei fetiţe sclave, a unei jumătăţi
de case, contracte de muncă, servicii, închirierea forţei de
muncă, contract de asociere şi de înfiinţarea unei bănci,
dovezi de cheltuieli şi preţuri, etc.
|
|
 |
|
Tablita cerata III, Biblioteca Timotei
Cipariu, Blaj |
Tablita cerata XI, Muzeul National de Istorie
Bucuresti |
Tăbliţele cerate datează din anii 131-167 e.n., fiind
ascunse în galeriile Sf. Ecaterina - Momuleşti şi Sf. Iosif din
masivul Leti, galeria Ohaba -
Sf. Simion de pe masivul Cârnic şi galeria Laurenţiu
(Boabă) din masivul Igre. descoperite după 16 secole, ele au
constituit un "miracol" arheologic al Daciei romane. S-au găsit
50 de piese din care jumătate s-au distrus integral sau parţial,
în contact cu atmosfera de la suprafaţă, din nepricepere,
ignoranţă, rea-credinţă, păstrându-se întregi
sau părţi din ele, 25 triptice. Prin conţinutul şi
destinaţia lor, tăbliţele aparţineau minerilor,
proprietarilor de mine şi oamenilor de afaceri ce activau în
mineritul din Munţii Metaliferi. Din totalul tăbliţelor
cerate, 9 piese au fost redactate la Alburnus Maior, două la Densara,
o piesă la Kartum şi alta la Immenosum Maius, iar celelalte în
satele, cătunele şi cartierele din jurul zonei Alburnus.
Tăbliţa cerată XVIII, datată 6 februarie 131 e.n., a
fost descoperită în anul 1854 în galeria Ohaba - Sf. Simion de pe
versantul sudic al masivului Cârnic. Această tăbliţă
este cel mai valoros document scrisoare, ce atesta vechimea de "1875
de ani" a mineritului şi a localităţii.
Tăbliţa respectivă reprezintă un contract încheiat de
"scriitorul" - jurist Valerius Firmus, cetăţean roman
italic. Persoanele din contract erau străini şi nu ştiau să
scrie. Din conţinutul ei se cunoşte pentru prima dată
toponimul localităţii Roşia Montană, de Alburnus
Maior. Numele are rădăcina dacică "alb" fiind
integral articulată latineşte.
|
|
|
Tablita cerata XVIII, datata 6 februarie 131,
Muzeul National de Istorie Bucuresti |
 |
|
Text lacular: |
În anul 1855 s-au descoperit un număr mare de tăbliţe în
galeria Sf. Ecaterina - Momuleşti. Din acest "lot" făcea
parte şi tăbliţa cerată XVI despre care se cunoaşte
un episod absolut real. Tăbliţa se afla în posesia unei bătrâne
evlavioase, care nu vroia să o dea nimănui cu nici un preţ.
Funcţionarul montanistic Ficker F., după tratative prelungite, eşuate,
a realizat un trucaj. Găseşte o bucată de tăbliţă
de scris pentru şcoală, o ceruieşte şi desenează
pe ea câţiva "îngeri" şi pe "Maica
Domnului". Lansează zvonul că
a "descoperit" un tablou "sfânt". Auzind bătrâna,
s-a oferit să facă schimbul cu "tabloul creştin".
Mai târziu, femeia a donat "tabloul sfânt" lui Timotei Cipariu
de la Blaj, care dezvăluie toată maşinaţia reuşită
de Ficker F.
Cu prilejul acestui moment aniversar voi aminti câteva evenimente
cultural-istorice cu rezonanţă în istoria noastră naţională.
La Roşia-Montană , la fiecare pas întâlneşti istorie
şi cultură. Roşienii, mineri iscusiţi şi vestiţi,
patrioţi înflăcăraţi, au fost participanţi
activi la marile evenimente istorice ale românilor transilvăneni. Împreună
cu preotul Simion Balint (30.09.1810 - 16.05.1880) au participant la
Revoluţia Româna din Transilvania de la 1848-1849. Simion Balint a
fost unul dintre tribunii credincioşi şi apropiaţi ai lui
Avram Iancu. Îşi doarme somnul de veci în cimitirul greco-catolic.
Anul trecut s-au împlinit 195 şi 125 ani de la naşterea şi
moartea acestui important om
politic şi mecenat al culturii naţionale.
Un mare bărbat al Roşiei a fost minerul Mihăilă Gritta,
(1762-1832), tatăl tribunului George Gritta, participant la revoluţia
de la 1848-1849. A fost proprietarul minei "Gritta", unde a găsit
1750 kg de aur, cantitate pe care a investit-o în Munţii Apuseni, în
construirea a 7 biserici şi tot atâtea şcoli confesionale
pentru luminarea fiilor de moţi.
Marele cărturar bucovinean Bogdan Petriceicu Haşdeu, împreună
cu un grup de cercetători şi studenţi, a întreprins în
1863 o călătorie de studii în Munţii Apuseni, poposind
şi la Roşia Montană. Aici au fost foarte bine primiţi
de protopopul Simion Balint. La masa organizată în casa parohială,
a cunoscut-o pe frumoasa Iulia Faliciu, nepoata Carolinei, soţia lui
Balint, cu care s-a căsătorit în 10 iunie 1865. Casa în care
s-a născut şi copilărit Iulia Faliciu, se afla într-o
stare avansată de degradare!.
 |
|
Muntele Carnic, versantul sudic, unde s-a
descoperit Tablita cerata VIII. |
Un alt eveniment la care au participat în număr mare roşienii,
a fost Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie
1918. Minerul Toma Cioara a fost ales în Sfatul Naţional Român.
 |
|
Casa unde B. P. Hasdeu a cunoscut-o pe Iulia
Faliciu |
Cu toată tristeţea trebuie spus că de multe ori uităm,
sau trecem nepăsători peste istoria multimilenară a Roşiei
Montane. de fapt acest lucru nu se petrece numai aici. Nutresc speranţa
că instituţii abilitate ale statului, vor organiza manifestări
cultural-naţionale prin care să se sărbătorească
cei 1875 de ani de atestare a Roşiei Montane.
 |
|
Iulia Faliciu si Bogdan Petriceicu Hasdeu |
În anul 1981 s-au aniversat 1850 de ani de istorie şi minerit la Roşia-Montană.
Acest eveniment a fost marcat printr-o sesiune de comunicări ştiinţifice
cu participarea unor prestigioşi istorici, precum academicianul
Ştefan Pascu şi prof. univ. Hadrian Daicoviciu.
Tot cu acest prilej s-au organizat manifestări cultural-sportive,
inaugurarea Muzeului Mineritului şi tipărirea unui plic cu
ştampilă jubiliară.
După 1995 perimetrul minier a fost concesionat societăţii
canadiene "Roşia Montană" Gold Corporation" care
estimează o rezervă de 218 milioane tone minereu, cu 330 tone
aur şi 1600 tone argint pe care vor să le exploateze în 17 ani,
ştergând de pe suprafaţa pământului localităţile
Roşia Montană şi Corna. Pentru a obţine undă
verde proiectului minier, societatea în ultimul timp a cheltuit 500 mii
dolari în spoturi TV, anunţuri în presa scrisă şi afişe
publicitare. Mie, care cunosc foarte bine regiunea şi oamenii
locului, îmi este jenă să le privesc sau să le citesc. Ce
nu poate face omul pentru dolari? Oare ce simt aceste persoane când se
privesc la televizor şi în ziare? Când aud: "Gabriel are soluţia
pentru Roşia Montană", mi se face pielea de găină.
Ce soluţie? Distrugerea acestui tezaur naţional, numit Roşia
Montană? În vechime aurul dacilor a luat drumul Romei. După
aceea spre Budapesta, Viena şi Moscova. Acum vor să-i pregătească
aurului românesc de la Roşia Montană alt drum peste mări
şi ţări, iar noi tot săraci să rămânem .
Sper să nu aibă astfel de satisfacţii. Din această
risipă de bani pe publicitate, de ce nu au dat măcar "1
dolar" pentru un bust al marelui patriot Simion Balint?!
ing.
geolog Aurel SÂNTIMBREAN
|
|
