|
S-a născut
la data de 6 septembrie 1894 în satul Straja jud. Alba, într-o familie
modestă de ţărani.
Cursurile
Şcolii primare le-a frecventat în satul natal, după care la îndemnurile
stăruitoare ale preotului şi a învăţătorului din
sat a urmat timp de opt ani renumitele Şcoli ale Blajului inclusiv
Seminarul teologic.
După
absolvirea Seminarului Teologic a acceptat postul de învăţător
suplinitor, docent confesional în satul Hăpria, unde împreună
cu învăţătorii şi preoţii din satele Straja, Hăpria,
Dumitra, Henig, Berghin, Ghirbom şi Totoi au pregătit şi
organizat din timp, participarea ţăranilor la Marea Adunare Naţională
de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.
După
făurirea României Mari şi-a continuat studiile superioare la
Bucureşti la facultatea de geografie şi istorie unde a avut pe
profesorii emineţi: Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, Vasile Pârvan
şi mulţi alţii.
În toată
perioada studenţiei a fost un element de excepţie din toate
punctele de vedere, fiind remarcat de titanii lui dascăli, care în
anul 1921 după examenul de licenţă, i-a propus să se
înscrie la doctorat, cu o temă nouă şi mai puţin
cunoscută: "Câmpia Tisei". Pentru pregătirea şi
documentarea acestei lucrări de mare importanţă pentru România,
Ştefan Manciulea a solicitat un post de profesor, la Liceul teoretic
Moise Nicoară din Arad.
Aici
deprins din copilărie cu munca, a urmat şcoala superioară
de arte şi meserii, obţinând în final şi calificarea de
mecanic de locomotivă.
La
propunerea directorului Instit. Central de Meteorologie Bucureşti a
înfiinţat şi condus timp de 6 ani staţia meteorologică
din Arad.
Pentru
teza de doctorat a depus muncă stăruitoare timp de aproape 15
ani.
Pentru o
documentare cât mai complexă, conştient fiind de importanţa
acesteia, a străbătut pe jos întreaga zonă de vest a României
de la Ceremuş la Porţile de Fier, după care a studiat
şi cercetat arhivele şi bibliotecile de la Budapesta, Viena
etc., de unde a strâns un imens material documentar, arheologic, istoric
şi statistic, referitor la trecutul nostru din întreaga zonă a
Câmpiei Tisei.
Lucrarea
de doctorat susţinută în faţa unei comisii exigente
formate din decanul Rădulescu Motru, Simion Mehedinţi şi
I.C. Giurăscu a fost apreciată în anul 1936 cu calificativul
"Suma cum laude" obţinând titlul de doctor în geografie.
După
anul 1927 a fost hirotonit preot în satul său Straja, unde s-a întors
la insistenţele familiei şi a consătenilor săi.
În această
perioadă a reorganizat cu multe sacrificii materiale şi de timp,
întreaga activitate religioasă din sat, a înfiinţat şi
organizat cercul cultural ASTRA, a întemeiat o bibliotecă a satului,
iar pentru femei a pus bazele unei asociaţiuni: "Reuniunea
Mariană".
Începând
cu anul 1929 a fost numit profesor de geografie la Liceul Sf. Vasile din
Blaj după care i sa încredinţat postul de mare răspundere
ca director la Biblioteca Centrală Arhidiecezană din Blaj.
Între
anii 1934-1936 un mănunchi de tineri profesori au editat revista
"Blajul" unde dr. prof. Ştefan Manciulea a publicat
numeroase studii şi articole referitoare la istoria Blajului, dar mai
ales cu privire la propaganda revizionistă maghiară care urmărea
destrămarea României şi anexarea Transilvaniei la Ungaria.
Tot în
această perioadă a publicat importanta carte documentară
"Graniţa de vest".
În
perioada anilor 1936-1940, fiind şi director al Bibliotecii
Arhidiecezane a publicat o serie de cărţi document, printre
care: "Aşezări româneşti din Ungaria şi
Transilvania în sec. XIV-XV"; "Câmpia Transilvaniei";
"Biblioteca Centrală din Blaj"; "Muzeul oraşului
Blaj"; "Graniţa de Apus a românilor din vechea
Ungarie" etc. Deasemenea a publicat o serie de studii şi
materiale în diferite reviste şi publicaţii din ţară
şi străinătate.
Activitatea
revizionistă maghiară de la finele deceniului 4 al sec. XX fiind
mai activă, Nicolae Iorga a propus în Senatul României formarea
unei comisii pentru combaterea acestei propagande deşănţate
şi a recomandat înaltului for legislativ să acţioneze cît
mai activ şi mai eficient pentru apărarea integrităţii
României. În fruntea acestei comisii a fost numit prof. dr. Ştefan
Manciulea, recunoscut ca un bun patriot şi cu un volum mare de cunoştinţe
despre Transilvania.
Schimbările
radicale petrecute în România după 23 Aug. 1944 au fost nefaste
pentru viaţa şi activitatea prof. dr. Ştefan Manciulea,
care între timp în anul 1941 a fost numit conferenţiar la Fac. de
Ştiinţe a Universităţii din Cluj care se afla
"refugiată" la Sibiu în urma Dictatului de la Viena.
După
anul 1944 a fost înlăturat din învăţământul
superior de la Blaj, iar pentru a supravieţui a fost obligat să
se angajeze în diferite munci necalificate.
Acţiunea
forţată de unificare a bisericilor creştine româneşti
din Transilvania după peste 250 de ani de despărţire, a
avut consecinţe dureroase şi asupra prof. dr. Ştefan
Manciulea.
Pentru
activitatea desfăşurată până în anul 1944 în
folosul şi apărarea neamului românesc, la fel ca şi alţi
intelectuali din Transilvania (Onisifor Ghibu, Ioan Lupaş, Ştefan
Meteş etc.) a fost arestat, anchetat şi chinuit în beciurile
securităţii Regiunii Autonome Maghiare Mureş, după
care a fost condamnat la 6 ani închisoare grea. După eliberare s-a
angajat ca muncitor zilier la ferma din Chereteu după care a ajuns
muncitor la serele CFR-ului din Blaj iar ulterior prin stăruinţa
unor foşti studenţi a ajuns laborant la Liceul teoretic Iacob
Mureşan.
În anul
1962 a fost condamnat politic din nou pentru încă 5 ani, iar în
anul 1964 a fost eliberat ca urmare a graţierii tuturor condamnaţilor
politici.
După
eliberare s-a angajat ca îngrijitor al parcului Sanatoriului TBC din
Blaj. În această perioadă a pregătit şi predat un
studiu amplu şi ducomentat Academiei Româno-Americane pentru Ştiinţă
şi Artă, referitor la "Românii din Transilvania şi
Ungaria până în anul 1918" şi "Maghiarii din România
între anii 1920-1980".
Împovărat
de griji şi necazuri după o viaţă zbuciumată,
marele patriot şi om de ştiinţă şi cultură
prof. dr. Ştefan Manciulea a murit în anul 1985, la vârsta de 90
ani.
Extrase
din biografia lui Ştefan Manciulea
de
ec. Ioan Străjan
|
