|
Conducerea publicaţiei „Dacoromania” a primit de curând o
„Scrisoare de apel” de la domnul prof. dr. Ioan Corneanu, preşedintele
"Asociaţiei jud. Satu Mare a românilor refugiaţi, expulzaţi
şi deportaţi în urma Diktatului de la Viena din 30 august
1940", citită în cadrul colegiului redacţional, de acord
fiind cu cele relatate, redăm mai jos conţinutul acesteia,
convinşi că problemele semnalate ne privesc pe toţi românii,
şi că perpetuarea lor nu-i altceva decât mâlul ce tulbură
mereu izvoarele convieţuirii comune, izvoarele Limbii Române.
Apariţia
textului este un semn al solidarităţii conştiente, de aceea
mulţumim autorului cu sinceritate.
COLEGIUL DE REDACŢIE
Satu Mare,
25.04.2006
Dragi prieteni!
Mă
adresez în limbajul moşilor şi strămoşilor noştri,
care, pe lângă sinceritate şi un respect deosebit, are o
puternică conotaţie de ataşare faţă de
proverbiala prietenie românească. Mă adresez din inimă
pentru inimă, căci din ea ies întotdeauna izvoarele vieţii.
Vă
mulţumesc şi pe această cale pentru că mi-aţi
trimis revista „Dacormania” nr. 24/2006. Să ştiţi că
am citit-o cu multă atenţie, apoi am studiat fiecare material făcându-mi
şi 26 de „fişe şi note” pentru biblioteca mea personală.
Nu pot să nu felicit colegiul de redacţie pentru ţinuta
grafică a revistei, şi mai ales pentru conţinutul ştiinţific
şi patriotic a tuturor materialelor publicate.
Din
studiul revistei mi-am zis: „La voi e mai multă linişte decât
la noi în judeţul Satu Mare. Sunteţi tari şi mândrii că
reprezentaţi cu cinste Capitala Unirii Neamului Românesc”.
Eu nu
doresc să mă refer la principiile
externe a d-lui preşedinte Traian Băsescu, adică la
Axa BUCUREŞTI – WASHINGTON – LONDRA, dar să ştiţi
fraţilor că Axa HARGHITA – COVASNA – SATU MARE funcţionează
perfect.
Să
mai ştiţi, că noi românii din ţinutul Sătmarului
suntem conduşi de 16 ani de către cea mai şovinistă
şi anti-românească „ASOCIAŢIE – UNIUNE NUMITĂ
U.D.M.R.”, a căror conducători trăiesc cu sufletul în
Ungaria şi numai cu trupul în România.
La voi în
judeţul Alba, după lovitura de stat din decembrie 1989, vă
conduc destinele partidele româneşti, dar sunt ale voastre. La noi,
conducerea judeţului după 1945, a avut trei perioade: 1945-1958
o conducerea evreiasco-ungurească; 1958-1984 o conducerea
ungureasco-românească; 1949-1989 o conducere româno-ungurească;
după 1989, de 16 ani ne conduc udemeriştii. Motivul? Românii
sunt laşi. La alegeri merg pe partide, dezbinaţi, iar ungurii deşi
sunt minoritari, ei merg împreună cu şvabii şi ţiganii
pe un singur segment UDMR-ist, făcându-şi toate jocurile. Apoi,
împreună cu românii vânduţi pe un pumn de arginţi, uită
de fraţii lor. Aşa s-a întâmplat şi la alegerile din
2004, când UDMR-ul a câştigat posturile de preşedinte al
Consiliului Judeţean, primăriile din Satu Mare, Carei şi în
alte localităţi reprezentative, ca în cele din urmă să
aibă şi cei mai mulţi parlamentari.
În
prezent UDMR-ul, susţinut cu fonduri din Ungaria, stăpâneşte
toată sfera economică: industria, agricultură şi comerţul.
Apoi cultura şi educaţia, mass-media precum şi alte
mijloace de intoxicare. Prin retrocedări dubioase, cu rădăcini
adânci în „STATUL ROMANO-CATOLIC ARDELEAN”, noi, românii sătmăreni
vom rămâne fără spaţii de grădiniţă, fără
şcoli generale şi liceale, colegii şi secţii ale unor
universităţi. Ceea ce este şi mai grav, că se
retrocedează spitale, policlinici iar în mediul rural, dispensarele
şi căminele culturale.
Vreau să
mai ştiţi fraţilor români că în judeţul nostru
UDMR-ul mai domină judecătoriile, procuratura şi
notariatele. Noi, românii refugiaţi, expulzaţi şi deportaţi
în urma criminalului Diktat de la Viena din 30 august 1940, am avut un
proces politic cu preşedintele Consiliului Judeţean, Szabo
Pistika pe care l-am câştigat abia după un an, printr-o hotărâre
definitivă şi executorie. Stai şi te cruceşti. Preşedintele
UDMR-ist refuză să o aplice. El este susţinut de Marko Bela,
care l-a intoxicat pe primul-ministru, Călin Popescu Tăriceanu,
că românii refugiaţi cu părăsit Ardealul de Nord-Vest
pe bază de cereri scrise. Dreptate-i asta? Aşa a fost?
Vreau să
mai ştiţi că imediat după Diktat, în ziua de 5
septembrie 1940, Horthyi Miklos şi Teleki Pal, au sosit la Satu Mare
şi-au dat o DECLARAŢIE virulentă împotriva românilor
şi a evreilor. În urma acelei declaraţii a început calvarul.
Bande de criminali unguri încadraţi în organizaţii
paramilitare, au ucis 29 de români, 2157 au fost arestaţi, 2451 au
fost bătuţi până la leşin şi supuşi unor
chinuri groaznice. Au fost incendiate 897 de case, au fost dărâmare
din temelii 5 biserici, 25 au fost devastate, 15 au fost închise, 35
transformate în magazii. Şcolile româneşti au fost desfiinţate,
s-a interzis folosirea limbii române şi pe stradă. Toate aceste
atrocităţi au determinat ca peste 30.000 de români să-şi
părăsească locurile natale şi să se refugieze în
România. Apoi, începând cu primăvara anului 1944, un număr de
peste 40.000 de evrei au
fost duşi în lagărele morţii naziste.
Doresc să
vă aduc la cunoştinţă că în judeţul nostru
în fiecare an, se fac ample serbări ungureşti, care, incită
la maximum pe români. Ziua de 15 martie, să zicem că e ziua
internaţională a ungurilor (?). Dar, ne scot sufletul cu sărbătorirea
PARTIUMULUI. În anul 2006, pentru această manifestare anti-românească
s-a alocat 75 de milioane lei, iar pentru cultura românească doar 25
de milioane. Apoi, cresc ca ciupercile statuile şi plăcile
comemorative ungureşti. Cele româneşti sunt lăsate în
paragină iar unele dispar discret. Dreptate-i asta? Trăim
vremuri triste. Parcă se revine din nou la UNIO TRIUM NATIONUM. În
anul 2007, se vor împlini 570 de ani de la duşmănoasa asociere
îndreptată împotriva românilor. Vă rog să prezentaţi
şi în revista „Dacoromania” acest aspect antiromânesc.
Doresc să
mai ştiţi că nu a fost nici un moment de referinţă
din Istoria Românilor la care românii sătmăreni să nu fi
participat. Exemplul cel mai grăitor este faptul că, în anul
1601, Mihai Viteazul a poposit la Moftin, din 7 iulie şi până
în 31 iulie, unde şi-a pregătit marea victorie de la Guruslău
din 2 august 1601 împotriva lui Sigismud Bathoryi. Apoi, Simion Bărnuţiu
şi Ioan Buteanu, şi-au urmat cursurile la Liceul Piarist din
Carei. Grigore Maior este născut în Sărăuad. Memorandistul
Coroianu s-a născut în Comuna Craidorolţ. Sora lui, Clara, mama
lui Iuliu Maniu, s-a născut tot la Craidorolţ. Despre părintele
dr. Vasile Lucaciu, unul din Apostolii Unirii Neamului Românesc şi făuririi
României Mari, este suficient doar să-i rosteşti doar numele.
A-şi putea să dau şi alte exemple de oameni vestiţi, cărturari
şi preoţi care s-au jertfit pe Altarul Neamului Românesc.
Vă
rog cu această ocazie să acceptaţi ca din colegiul de redacţie
a revistei „Dacoromania” să fac şi eu parte. Periodic am să
vă trimit materiale şi din judeţul Satu Mare.
În
calitatea mea de preşedinte a „Asociaţiei judeţene
Satu Mare a românilor refugiaţi, expulzaţi şi deportaţi
în urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940” voi îmbogăţi
revista „Dacoromania” şi cu aspecte de pe aceste străvechi
plaiuri româneşti. Fac această propunere pentru a contribui cu
toată fiinţa mea la creşterea calitativă şi
ştiinţifică a revistei. Aştept răspunsul vostru
la propunerea făcută. Doresc să ne unim forţele şi
unitatea noastră. Pot să fiu contactat şi la telefoanele:
0726687457, 0261877227.
Am scris
aceste rânduri din fuga condeiului. Eu nu pot să scriu un material
de două ori.
Mă
opresc aici. Să dea Bunul Dumnezeu tuturor românilor să se simtă
fericiţi şi liberi.
Aşa să
ne ajute Dumnezeu.
Prof. dr. Ioan
Corneanu
P.S. 1.
Dacă veţi întreprinde anumite acţiuni pentru folosul
Neamului să amintiţi şi Asociaţia refugiaţilor sătmăreni.
P.S. 2. În
luna august 2006 ne vom întâlni la Cluj-Napoca toate asociaţiile
refugiaţilor din Ardeal, Crişana, Maramureş şi Banat,
pentru a ne constitui într-o asociaţie: „Victimele horthysmului
1940-1945”
P.S. 3. Am
putea face o excursie de două zile în judeţul Alba? Când credeţi
că ar fi mai nimerit?
(I.C.)
|
|
