România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Alba Iulia - Tănătari - Tighina:

Nopţi albe ale limbii române

La dreapta şi la stânga întrebării ce aşteaptă pasul în faţă două femei: Lidia Jubea, profesoară şi primăreasă a satului Tănătari, Raionul Căuşeni, Republica Moldova şi Victoria Râncău, tânără jurnalistă. Cristalinul le joacă în ochi precum floarea primăvara în creionarea fructelor - Întrebarea aleargă de la una la cealaltă, dă cu banul şi se opreşte în dreptul jurnalistei. Îi aud trupul mocnind a înec, temător şi strălucitor, cred că îi este puţin teamă  de limba mea literară:

"Alba Iulia chiar este un capăt de lume, cum spuneţi, mereu un nou început de biografic în care se revarsă toate izvoarele numelui nostru de Ţară…. Cum aţi ajuns aici, pe scaunul Marii Uniri a românilor de pretutindeni de la 1 Decembrie 1918?

"Mi-aş dori să stau acum pe un bulgăre de gheaţă ca să-i simt întreaga căldură, cu adevărat sunt atât de emoţionată, încât…, dacă m-ar săruta un steag al Unirii nu m-aş mai putea ridica, steagul fiind chiar curajul şi jertfa supremă de atunci."

"Foarte frumos spus. Adunaţi-vă sub tâmpla clipei moldave de acolo din zona de stepă a Buceagului, unse de istoria pigmentată de cetatea Tighinei şi Valul lui Traian… Eliberaţi-vă surâsul de tremuratul zorilor ce-l ascunde - lăsaţi-vă în voia Limbii Române, nu vă fie teamă, nu vă mănâncă…"

"…Aşa a început. Ne-am certat, iniţial, cu două nopţi albe, apoi nu vedeam în faţa ochilor decât bagaje. Bagaje voluminoase, ticsite cu tot felul de mărunţişuri, părinţi îngrijoraţi şi copii fericiţi, treziţi la orele trei dimineaţa, aşteaptând cu nerăbdare pornirea din loc a celor două microbuze pregătite pentru drum lung, spre noi înşine…

Aşa a început călătoria unui grup de basarabeni, printre care m-am găsit şi eu, participanţi la Tabăra de Cultură şi Civilizaţie Românească "Acasă la noi", ediţia a X-a, desfăşurată în perioada 17-24 iulie a.c.

Deplasarea în România, şi rotirea prin Transilvania, a fost posibilă graţie colaborări dintre ASTRA, "Valul lui Traian" - Tighina, inima căreia este prof. Lidia Jubea, primarul satului Tănătari, raionul Căuşeni, Despărţământul pentru limba şi literatura română "Mihail Kogălniceanu" - Iaşi, condus de mult respectata Areta Moşu şi Fundaţia "1 decembrie 1918" - Alba Iulia, a cărui preşedinte este Ioan Pleşa.

Alba Iulia a fost oraşul care ne-a găzduit şi ne-a lăsat să stoarcem cu nesaţ frumuseţea şi istoria lui, ca drum nesfârşit al memoriei noastre…

Aici am întâlnit oameni care ne-au dăruit iubirea fără să ceară nimic în schimb. Neobositul Ioan Străjan a vegheat liniştea, confortul şi alimentaţia noastră. Distinsul poet din poezie, Ioan Mărgineanu ne-a servit din belşug cu florile, frunzele şi muza cuvintelor. Ne-am convins că este un "copac săditor de parcuri", precum a spus-o în faţa lui Eminescu, Blaga, Goga…

Familia Pintea ne-a însoţit colindul la Mănăstirea Râmeţ, Cheile Râmeţului, oraşul Sibiu, iar istoricul Gh. Anghel ne-a înşirat ani, evenimente şi personalităţi istorice puţin cunoscute de noi.

Aflându-ne în jud. Alba am avut ocazia să urcăm cu sfinţenie treptele "de piatră cizelate de paşi netezi de ploi" a Casei memoriale "Lucian Blaga". E filosofic acest "sat de lacrimi fără leac!" .

Pe lângă întâlnirile cu pietre, catedrale, frunze ce umbresc "Aleea Scriitorilor" am avut şi întâlniri oficiale cu Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, cu Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba, Î.P.S. Andrei, care ne-a servit, pe cei mici, cu suc iar pe cei mari, cu vin ales, un fel de manuscris de viţă rară…

Călătoria a fost condimentată cu mici aventuri cum ar fi adormirea unui elev pe umărul colegului în timpul unei întâlniri oficiale, interminabila plimbare noctur ă şi dansul în subsolul din preajma cetăţii, ş.a.….

Şi din nou bagaje obosite, părinţi fericiţi şi copii îndrăgostiţi, treziţi cu zile în urmă la ora trei dimineaţa, mişună în jurul a două microbuze prăfuite de un drum lung şi atât de frumos, îşi îmbrăţişează părinţii, organizatorii, duc prin casele lor aura de epopee inimitabilă a Limbii Române… Ca suflet împăcat, neîmpăcat… M-am "îmbolnăvit" atât de dulce pe umerii metaforei, pe pragul casei Unirii - Alba Iulia… Vom reveni cândva? A reveni înseamnă  A IUBI!"

"Iată o superbă respiraţie de metaforă, de comprimare a spaţiului şi timpului într-o albie purificatoare şi hrănitoare. Odihniţi-vă, scumpă Domnişoară. În colţul buzelor Tale Limba Română are iz de rugăciune, Comoară şi busuioc. Simţiţi?"

"Mă arde! Numai inima acestei arsuri să nu fii"

"Întrebarea a doua face o pauză, suficient ca sufletul Victoriei să-i ţină pumni strânşi prietenei sale, profesoara Lidia, femeie molcomă, peste care se rostogolise şi altfel de griji, chiar dacă ea este preşedinta Despărţământului ASTRA - "Valul lui Traian" - Tighina.

Am bătut pe umeri alfabetul nostru latin, m-am rugat să aleagă verbul care vi se potriveşte cel mai exact. Ştiţi care-i acesta?

"E greu să…"

Îşi freacă mâinile uşor bronzate de fierbinţeala neliniştii…

"Vă spun Eu: VERBUL A CONDUCE! Scuturat de unele "subsoluri" ce-ar dori să se afirme."

"Cum adică?"

"Simplă! Conduce-ţi această manifestare internaţională de Cultură şi civilizaţie românească, aflată la a X-a Ediţie şi o instituţie, deloc uşoară - în contextul neobosit de-a ne apăra Fiinţa Naţionalâ."

"Că bine ziceţi!"

"ASTRA - pe pământ moldav are, parcă, o mai mare încărcătură ca aici, este probabil, normal, ASTRA Transilvană a depăşit unele "întortocheli", stagnări în propria-i mobilizare, ca esenţă. Suntem cinci dascăli şi-am bătut palma pentru a ne boteza cu Alba Iulia sfântă. Şi iată-ne aici, un grup de 45 de suflete, unul mai tânăr decât altul, mai încărcat de emoţii. A te afla într-un itinerariu ca acesta pe care l-au înrădăcinat Fundaţia "Alba Iulia 1918", Despărţământul "Mihail Kogălniceanu" Iaşi, prin neobosita Reta Moşu, Consiliul judeţean Alba, prin domnul Preşedinte, Dumitrel, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba, prin IPS Andrei, care, primindu-ne în Salonul de Sus, ne-a stăpânit sufletele, fermecându-le, Mănăstirea Râmeţ - această ucenicie a Limbii Române, cum a-ţi  numit-o chiar D-voastră, Domnule Poet, Liceul economic "Marţian" unde fiziologic ne-am reîmprospătat trupul prin sprijinul unor familii ca Mărginean, Muntean, Sarmeş, Stanciu, Bogdan,  Moldan, Doţiu, Pintea, respirând sub grija minunatului economist Străjan, ce ne-a însoţit clipele, întrebările, oboseala. Mă opresc. Abia respir -  Nouă nu ne vin cuvintele ca Dumnevoastră…"

"D-voastră le faceţi curte aparte, intervine Victoria…. Ca o blândă victorie a clipei."

"Ce este, totuşi, ce se vrea Tabăra aceasta pe care aţi organizat-o?"

"O lecţie prelungită despre graiul nostru comun, şi despre două ţări retrăindu-şi amintirile, suferinţele, adaugă Lidia, un strigăt după manuale, cărţi, culegeri, după noi înşine."

"A ne recunoaşte fraţi gemeni, aceleaşi ferestre ale culturii şi civilizaţiei româneşti, zice jurnalista, cu căpruiul aplecat al ochilor dumnezeind."

"Suntem mai bogaţi cu o viaţă, şi aceasta o datorăm organizatorilor, Albei Iulii - Cetatea de Scaun a Marii Uniri. Tot poetul Ion Mărgineanu a numit-o aşa…"

"Subscriu, spune Victoria…"

Înrebarea îşi aduce "întărituri", dar simt că trebuie să mă opresc, să se stâmpere alfabetul, să ne apropiem de cei 45 de tineri să-i îmbrăţişăm şi să spunem în cor: Sărut mâna, Limă Română, Sărut mâna Pământ Moldav - Palmă a Ţăranului în care Doina şi Dorul, Marele Ştefan, un Cantemir,un Movilă, un Enescu, Porumbescu, Sadoveanu, Eminescu, o dalbă Unire şi-au făcut cuib în care locuieşte mereu un Popor: ROMÂNII, ochi binecuvântat al lui Dumnezeu! Iau mâna dreaptă a Lidiei, fac acelaşi lucru cu mâna stângă a Victoriei şi le sărut ca pe un pumn de seminţe, apostrofând inima: "Vezi, te rog, să nu fie mai greu sărutul într-o parte"

M-am acoperit cu frumuseţea lor, l-am chemat pe Ion Străjan, pe Ilie Furduiu, Gh. Anghel, să facă acelaşi lucru într-un alai de aplauze. Erau, cu siguranţă, pentru  Limba Română!

"Vă mulţumesc, Fetelor, zic, vouă crescătoare de prunci pentru sănătatea veşnică a Limbii Comune! O propunere: Înfrăţiţi-vă cu Alba Iulia. Tănătari - Alba Iulia Nu-i frumos?"

"Să ne audă Dumnezeu!"

Chipul lor s-a ascuns într-un fruct de iubire şi de acolo ne face cu mâna...

 

P.S. Elevul Călin J. m-a întrebat ce este "Limba" (unui popor, desigur)

Răspuns: desaga cu merinde  sub formă de izvor, grai, cântec, şi mai ales Dor, pâinea noastră cea de toate zilele, adică AURA cu care Dumnezeu a înfrumuseţat fiecare popor. Las sufletul tău "moldav" să adauge şi altceva...

 

Nu suntem veşnicia cu suflet bolnav

                              Taberei de la Tănătari

 

Se-afundă-n cerneală sufletul bolnav,
Oropsita-i frunte cade în genunchi
Şi-l trage de mână pe pământ moldav -
Dalba sevă-ncinsă din acelaşi trunchi.
Zgâlţâie cerneala sufletul bolnav -
Pagină pistruie ce cade-n genunchi -

Sfârc ce arcuieşte sânul ei suav
Pe sub cerul gurii ca-ntre manuscripte -
Târziu care înfumă sângele bolnav -
Literele-s, Doamne, ne-nfundate cripte -
Bob ce drămuieşte cerul lor suav
Bând la curcubeie roase-n manuscripte.

Inima descreşte negrele stihii,
Se sufocă-n gloanţe imperiul trândav,
Un pământ feeric între morţi şi vii
Lustruieşte glezna scrisului bolnav,
Ciuruit de larve şi-adulte stafii
Ce freacă pe burtă imperiul bolnav.

Se-nfurie ochiul, rupe mai departe
Precum sub nisipuri un şarpe concav,
Îl unge ispita cu felii de moarte,
Îl vindecă-n iureş pământul moldav -
Cum dorul-dor neştiutor de carte
Ce-aprinde-n seminţe conexul-concav.

Capul intră-n brazde plin de rădăcini,
Răzuieşte-i, Fiică, rănile, bolnav
Ridică-l spre ceruri, cerneală şi spini -
Să preia în pagini pământul moldav,
Să scrie cu Prutul pe-o tablă: Români,
Nu suntem veşnicia cu sufletul bolnav!
Semnul crucii toacă rânjetul hulpav…

 

Ion Mărgineanu