România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

BISERICA Şl DICTATUL DE LA VIENA

EPISCOPUL DR. VASILE STAN - un mare patriot şi om de cultură

La Răşinari, lângă mausoleul mitropolitului Andrei Şaguna, la umbra cetinii de brad şi sub streaşină bisericii, odihneşte în Domnul primul episcop al Maramureşului, Dr. Vasile Stan.

Acum, la ceas de sfântă amintire şi pomenire a episcopului Vasile Stan, Biserica şi slujitorii ei - fiii parohiei Sohodol - îi aducem un profund omagiu pentru devotamentul cu care a slujit altarul sfânt al Bisericii şi al Patriei.

Născut la 30 ianuarie 1875 în localitatea Sohodol din Ţara Moţilor, din părinţi ţărani, a făcut studiile şi bacalaureatul la Brad, Beiuş şi Braşov. S-a înscris la Institutul Teologic din Sibiu, pe care l-a terminat în 1897.

 Biserica 1-a trimis cu bursă la Facultatea de Litere şi Filosofie din Budapesta, unde îşi ia doctoratul în 1908, în limba română.

Activitatea Dr. Vasile Stan este vastă. Este închinată luminării şi binelui poporului său.

Activitatea didactică: A funcţionat ca profesor la Institutul Teologic - secţia pedagogică - din Sibiu.

În anul 1920, după separarea celor două secţii, â fost numit director al Secţiei Pedagogice, devenită Secţia Normală "Andrei Şaguna", pe care a condus-o până în anul 1928.

În această calitate de director de şcoală normală, Pr. Dr, Vasile Stan a fost un "şagunian", un autentic pedagog, un educator desăvârşit.

Pasiunea sacră cu care s-a îngrijit de buna creştere a viitorilor învăţători 1-a făcut stimat şi iubit. Inima sa părintească, plină de văpaia dragostei, se îndreaptă în special către copiii de ţărani săraci, veniţi la scoală (dornici de învăţătură), ca să se lumineze la izvoarele culturii. După anul 1918, anul întregirii neamului românesc, de astfel de "oameni providenţiali" avea nevoie şcoala ardeleană.

Peste vremi, el a rămas un conducător model, un "Dascăl de cuget şi simţire românească", un educator înţelept, un apostol de vocaţie.

Farul luminos care i-a călăuzit viata acestui dascăl a fost ridicarea poporului, prin şcoală, către lumină şi cultură, către bunătate şi frumuseţe morală, către bunăstare materială, alături de alte popoare avansate din Europa.

La sfârşitul anului şcolar 1926, Pr. Dr. Vasile Stan îşi îndeamnă astfel elevii care se întorceau ca luminători ai satelor: "In lume nu este ceva mai nobil, mai măreţ, mai sublim decât sa dai lumină - binele dumnezeiesc - după care suspină toată făptura. Voi sunteţi chemaţi să închegaţi, prin cultură, marea cucerire a neamului nostru - România întregită - pe care am visat-o şi pentru care au luptat şi au murit marii noştri înaintaşi, cu arma, cu scrisul, cu braţele.".

Sau: "înălţarea neamului este în mâna învăţătorului. Munca este grea... Să mergeţi pe urmele înaintaşilor glorioşi care ne-au dat la Mărăşeşti cea mai strălucită probă despre vitalitatea acestui neam. Un Mărăşeşti vă aşteaptă şi pe voi ca să seceraţi, prin munca voastră, un triumf tot atât de strălucit în cultură, ca şi pe terenul armelor.".

Ce crez măreţ, cât patriotism şi dragoste pentru poporul său îl anima pe Pr. Vasile Stan.

în calitatea sa de "creator de oameni" prin scoală, nu a uitat de moţii de a căror obârşie era mândru. Mulţi copii de ţărani, fii de moţi, au fost duşi de Pr. Vasile Stan la şcoala pe care o conducea, pentru a deveni dascăli, care să contribuie la ridicarea şi luminarea poporului.

Amintim numai un exemplu din multele-i fapte de omenie.

Revenind pe meleagurile natale, Pr. Dr. Vasile Stan a găsit în satul său natal un copil de moţ, orfan de amândoi părinţii, pe care învăţătorul satului îl descrie astfel: "...este un copil silitor la carte, cu bună tinere de minte, inteligentă ageră, ştiind să scrie şi să citească ca învăţătorul".

Pe acest copil, cu numele Ion Petru Stan, încălţat în opinci şi îmbrăcat în straie moţeşti, îl duce la Sibiu şi-1 înscrie la Şcoala Normală, Prin purtarea de grijă a binefăcătorului său, acest fiu de moţ a ajuns un nume cunoscut în lumea literară sibiană, devenind scriitorul Ion Stan-Arieşeanu, care a publicat în revistele "Gândul nostru", "Luceafărul literar", A publicat poezii satirice sub titlul Vai de mine, cu aluzie la viaţa grea şi plină de nevoi a moţului.

Înrolat în armata română, a luptat cu eroism împotriva trupelor hitleriste. A căzut eroic, la 6 martie 1945, pe câmpul de luptă din Cehoslovacia, fiind înmormântat în cimitirul eroilor din Lucenek.

Iată ce fel de oameni a crescut acest mare pedagog: oameni purtători de lumină, de cultură, oameni care să-şi apere glia străbună până la jertfa supremă.

Pr. Dr. Vasile Stan a desfăşurat şi o activitate literară.

A scris mult, făcând din condeiul său o misiune, A tratat în special probleme de pedagogie pentru ridicarea culturală a celor ce doreau să devină învăţători, în acest sens, a redactat revista "Vatra şcolară". A scris articole de interes religios-moral şi cultural-social. Cuvântările sale la încheierea anilor şcolari 1924-1925-1926 sunt şi astăzi în actualitate, le fac demne de cea mai înaltă etică umanitară.

Dar părintele Dr. Vasile Stan a fost şi un mare patriot. Fiul de moţ nu şi-a uitat moţii rămaşi acasă. In multe împrejurări grele i-a ajutat. El a luptat pentru progresul atât material, ajutorarea ţăranilor săraci, cât şi spiritual - luminarea prin cultură a poporului. În calitatea sa de preşedinte al Federaţiei "Înfrăţirea", în urma secetei din 1914 a ajutat locuitorii, ţăranii săraci din Ţara Moţilor, cu porumb pentru hrană.

Bunul Dumnezeu a rânduit ca la vremuri de încercare, de cumpănă pentru Biserica neamului să existe conducători destoinici care să ducă la liman destinele ei. În anul 1928, Pr. Dr. Vasile Stan, pentru meritele deosebite aduse Şcolii şi Bisericii Ardelene şi la recomandarea marelui istoric Nicolae Iorga - care-1 aprecia mult -, a fost propus de mitropolitul Nicolae Bălan Arhiereu-vicar al Mitropoliei Ardelene cu sediul la Sibiu.

Timp de zece ani i-a fost sfetnic preţios şi un ajutor de mare încredere în îndrumarea vieţii bisericeşti.

Anul 1938 a adus în Biserica ardeleană, prin hotărârea Sfân­tului Sinod, înnoiri.          S-a înfiinţat noua Episcopie a Maramu­reşului, cu sediul la Sighet, Erau vremuri tulburi, ce prevesteau zile grele pentru românii din această parte a Ardealului. Trebuia ales un episcop care să întruchipeze virtuţile strămoşilor, apărător al pământului şi al credinţei străbune, Arhiereul-vicar Dr. Vasile Stan este ales ca prim episcop al nou înfiinţatei Episcopii a Maramureşului.

Datorită experienţei sale bogate, în scurt timp organizează instituţiile necesare.

Prin nenorocitul Dictat de la Viena şi cotropirea Ardealului de Nord de fascişti, anul 1940 i-a adus episcopului Dr. Vasile Stan mari nedreptăţi şi supărări. Cotropitorii pământului sfânt numit Ardeal îl silesc pe Vlădica Vasile să ia drumul pribegiei.

Revine la Sibiu. Aici, în tăcere, îşi duce durerea pentru suferinţa turmei rămasă fără păstor, în gura lupilor.

Revine de mai multe ori la reşedinţa sa - în Maramureşul lui Dragos Vodă.

Reşedinţa a fost luată, instituţiile desfiinţate, capela episcopală a fost demolată, crucile de pe reşedinţă doborâte cu tirul mitralierelor, clopotele înstrăinate, bunurile şi înzestrările episcopiei confiscate.

Părinţii sufleteşti ai satelor, preoţii, au fost umiliţi şi batjocoriţi, mulţi maltrataţi şi închişi şi aproape toţi alungaţi.

Însuşi directorul general, Dr. Jezsenszky din Ministerul Cultelor de la Budapesta, a declarat: "Tot Maramureşul va fi trecut la Episcopia din Munkacs, iar Sătmarul la Hajdudorog, deci acolo nu mai poate fi vorba de Episcopie Ortodoxă...".

Steagul maghiar trona pe clădirea episcopiei.

Participând afectiv la suferinţele ce le-au îndurat păstoriţii săi, se îmbolnăveşte. Bolnav sufleteşte şi trupeşte, Dumnezeu 1-a chemat la El în ziua de 13 aprilie 1945.

Episcopul Dr. Vasile Stan şi-a închinat întreaga viaţă slujirii binelui, frumosului, semenului său. Nu a cunoscut în întreaga-i viaţă comoditatea, mulţumirea de sine şi trufia vieţii, ci numai munca, efortul constant, lupta cu adversităţile vieţii şi dăruirea pentru preoţii şi credincioşii Maramureşului.

Aşa a fost episcopul Dr. Vasile Stan. Un om de mare omenie, corect, care a făcut cinste Ardealului. Un ierarh luminat, care şi-a pus "sufletul său" pentru păstoriţi până la jertfa supremă. Omul care s-a dăruit total slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor.

Exemplul vieţii, faptele lui vor rămâne pildă vie de urmat pentru generaţiile de azi şi de mâine.

Popas duhovnicesc la 100 de ani de la nasterea si 30 de ani de la moartea Episcopului dr. Vasile Stan - Rasinari, 13 aprilie 1975

Părintele Eugen Goia

Bibliografie selectivă

1. dr. Nicolae Corneanu (mitropolitul Banatului) "Biserica românească din Nord-Vestul Ţării în timpul prigoanei hortiste", Bucureşti, 1985.

2. Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului, Dosar III, 484, 1940.

3. I.N. Ciolan, dr. Vasile Stan - un pionier al cooperaţiei Transilvănene, "Mitropolia Ardealului", 1981, nr. 4-6 - iulie

4. pr. Goia Eugen, episcopul dr. Vasile Stan în Telegraful Român Sibiu, nr. 21-24 - 1955.