 |
Columna
lui Traian a fost cel mai grandios monument al timpului, ridicat ca
urmare a victoriei împăratului Traian asupra regelui dac
Decebal şi care după unii istorici "trebuia să
aibă un caracter triumfal, celebrând în acelaşi timp, răzbunarea
unei mai vechi înfrângeri a romanilor în faţa dacilor, cât
şi victoria obţinută datorită intervenţiei
directe a împăratului", iar mesajul trebuia să ajungă
la toţi locuitorii Imperiului Roman.
Dorinţa
expansiunii Imperiului Roman, jignirile aduse prestigiului romanilor
în urma confruntărilor armate din perioada împăratului
Domiţian cu Decebal, încheiate în favoarea acestuia; visteria
Romei secătuită dar mai ales bogăţiile existente
şi cunoscute de pe teritoriul Daciei (aur, argint, fier, aramă,
sare, animale, cereale, miere, lână, piei, vin etc.) au
constituit principalele cauze care au determinat pregătirea
şi desfăşurarea celor două războaie
daco-romane din anii 101-102 şi 105-106.
Cărţile-document,
cele mai importante, scrise de către principalele personalităţi
romane, care au şi participat la aceste războaie
daco-romane din diverse motive necunoscute, au dispărut în
decursul timpului.
Printre
acestea s-au aflat "COMENTARIILE" împăratului Traian
asupra celor două războaie, "GETICA" scrisă
de medicul Criton, cel care l-a însoţit pe Traian în Dacia,
dar mai ales "ISTORIA ROMANĂ" a lui Dio Cassius, care
s-a păstrat aproape în întregime, cu excepţia cărţilor/capitolelor
LXVII şi LXVIIII în care erau descrise luptele împăraţilor
Domiţian şi Traian purtate cu strămoşii noştri
daci.
Dispariţia
(?) acestor documente atât de importante pentru istoria milenară
a neamului românesc determină în plus valoarea documentară
a COLUMNEI LUI TRAIAN, ca izvor istoric, constituind principalul
"document" al evenimentelor de excepţie care au
consfinţit schimbarea radicală a istoriei DACIEI.
Cu
împăratul MARCUS ULPIUS TRAIANUS (98-117) de origine hispan, a
început o perioadă a împăraţilor neromani, iar
Dacia a devenit provincie romană, pănâ la retragerea
aureliană, iar Apulum între timp a ajuns reşedinţa
guvernatorului celor trei Dacii şi sediul celei mai importante
unităţi militare romane: Legiunea a XIII-a "GEMINA"
care deasemenea a fost formată din serieni. La fel şi
Legiunea V Macedonia era constituită cu soldaţi neromani (macedonieni). |
 |
|
Cetate dacica
reprezentata pe columna, cu zidul de incinta din bolovani si
cu lanturi de tiranti din lemn |
|
 |
|
Una dintre catatile
dacice caracterizata prin dubla incinta concentrica |
|
|
 |
|
DECEBAL portret de pe
columna |
|
Valoarea
prăzilor de război şi a comorilor regelui Decebal
duse la Roma, au restabilit şi completat visteria Imperiului
Roman, iar serbările din capitala imperiului, care au ţinut
123 de zile, cu spectacolele celor cca. 10000 de gladiatori care au
desfătat mulţimile, cu luptele din arene cu animalele sălbatice,
confirmă bucuria victoriei asupra lui Decebal, dovedite de
asemenea şi prin scutirile de obligaţii financiare şi
acordarea de recompense locuitorilor Romei.
Istoricii
consemnează că Traian a distribuit câte 65 denari pe cap
de plebeu după primul război daco-roman, iar după cel
de al doilea, câte 450 denari.
După
ocuparea Daciei de către Imperiul Roman, timp de aproape 165 de
ani "prefecţii", din zona Auriferă a Apusenilor
trimiteau anual peste o sută de "cântare" (10000
phunţi - 1 phunt = 0,5 kg) aur curat la Roma, ceea ce
înseamnă după un calcul aritmetic simplu cca. 85
vagoane aur, pe lângă cel care a urmat căile neoficiale. |
 |
|
Armata romana in mars |
|
 |
|
Planul Forului lui
Traian |
|
Din
aceste surse de la strămoşii noştri, s-a asigurat şi
construirea FORULUI LUI TRAIAN care cuprindea o suprafaţă de
116m X 95m şi care cuprindea la intrare, un arc de triumf înălţat
împăratului Traian, o statuie ecvestră de bronz aurit a împăratului,
iar în continuare Basilica Ulpia şi două biblioteci. Între
acestea s-a înălţat COLUMNA LUI TRAIAN.
 |
|
Trecerea Dunarii si
Consiliu de razboi |
|
 |
|
Armata romana in mars |
|
Cea
mai de seamă personalitate ştiinţifică din Imperiul
Roman din perioada împăratului Traian a fost arhitectul APOLLODOR
(60-125 e.n.) de origine elen, născut la Damasc.
Datorită
pregătirii deosebite, precum şi a relaţiilor existente cu
împăratul Traian, a fost numit la comanda trupelor de
"geniu" romane, cu gradul de general, iar realizarea construcţiei
podului de peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin în lungime de
1134,90 m, acum aproape două mii de ani a produs admiraţie nemărginită
în cadrul specialiştilor şi a contemporanilor săi. După
peste 200 de ani, împăratul Constantin cel Mare, în planul de
recucerire a Daciei, a construit şi a inaugurat în anul 328 la
Sucidava, (lângă vărsarea Oltului în Dunăre) un nou pod,
pe baza planurilor podului de la Drobeta, a lui Apollodor.
 |
|
Batalie in munti |
|
 |
|
Placarea lui Traian in
campanie |
|
Pe
amplasamentul unde s-a
stabilit construirea FORULUI LUI TRAIAN, iniţial se afla o colină/deal,
care a trebuit să fie excavată şi nivelată. La aceste
lucrări au participat şi prizonieri daci, din cei 50000 duşi
la Roma. Alţii au fost selecţionaţi şi au format unităţi
militare în cadrul legiunilor romane. Din perioada lui Traian sunt
cunoscute: ALA I ULPIA DACORUM (Cappodocia) şi COHORS I ULPIA DACORUM
(Siria) iar sub Hadrian în Britania era COHORS I AELIA DACORUM. În
perioada împăraţilor Marcus Aurelius şi Caracalla în
Panonia Superior se afla COHORS II AURELIA DACORUM etc.
 |
|
Sfatul dacilor |
|
 |
|
Prinderea copiilor lui
Decebal |
|
Proiectul
COLUMNEI LUI TRAIAN a aparţinut de ase-menea renumi-tului arhitect
APOLLODOR şi a avut un triplu scop după unii istorici:
1.
de a marca înălţinea dealului care a fost excavat pentru
construirea FORULUI LUI TRAIAN;
2.
de a construi un monument triumfal, comemorând victoria din războiul
cu dacii şi
3.
de a putea fi folosită ca ultim adăpost, pentru cenuşa împăratului
care a înălţat-o.
Columna
lui Traian a fost inaugurată la data de 12 Mai 113 şi poate fi
considerată un adevărat act de naştere a neamului românesc.
 |
|
Dacii coboara cu averea
lor, in noile asezari organizate de romani in campie |
|
 |
|
Romani patrund in Muntii
Orastiei, distrugand asezarile si fortificatiile inaintate
ale dacilor |
|
TABULA
ANSATA de la baza Columnei lui Traian, confirmă primul scop menţionat
mai sus, prin conţinutul înscrisului: "SENATUL ŞI POPORUL
ROMAN (au ridicat monumentul) ÎMPĂRATUL CAESAR, FIUL DIVINULUI NERVA,
LUI NERVA TRAIAN AUGUSTUL ÎNVINGĂTORUL GERMANILOR, ÎNVINGĂTORUL
DACILOR, MARE PONTIF AVÂND PENTRU A XVII OARĂ PUTERE DE TRIBUN,
ACLAMAT A VI OARĂ CA ÎMPĂRAT, CONSUL PENTRU A VI-A OARĂ, PĂRINTE
AL PATRIEI, PENTRU A ARĂTA
CÂT DE ÎNALT ERA MUNTELE ŞI LOCUL SĂPAT CU ATÂT DE MARI
OSTENELI".
Columna
lui Traian are la bază scenele din COMENTARIILE LUI TRAIAN şi
reprezintă fidel scene din războaiele daco-romane.
Columna,
fără statuie, are o înălţime de 39,83 m iar diametrul
acesteia are 3,83 m iar la vârf 3,66 m. Soclul are formă
paralelipipedică şi măsoară 5,37 m, iar baza este în
formă de cunună de lauri. Fusul coloanei măsoară 26,62
m la care se adaugă capitelul de 1,48 m, precum şi cei doi
tamburi de 4,66 m care formează suportul statuii.
Unii
istorici susţin că iniţial în vârful Columnei a fost
acvila imperială romană, care, după moartea împăratului
a fost înlocuită de statuia acestuia. Între timp, statuia împăratului
Traian din vârful Columnei a
dispărut în împrejurări necunoscute.
 |
| Romani patrund in Muntii Orastiei,
distrugand asezarile si fortificatiile inaintate ale dacilor |
|
 |
|
Batalia din fata
cetatilor |
|
La
sfârşitul sec. al XVI-lea (1589-1590) papa SIXTUS V a dispus să
se aşeze în locul acesteia statuia apostolului Petru sculptată
de GEROLAMO DELLA PORTA, care înfruntă şi astăzi, într-un
fel, adevărul istoric.
Columna
cuprinde o bandă în spirală, sculptată, cu o lungime de
200 de m, în care sunt înfăţişate 124 de episoade din
cele două războaie daco-romane, cu peste 2500 figuri, delimitate
în două segmente aproape egale, corespunzătoare celor două
confruntări războinice.
Scenele
de pe Columna lui Traian, reprezintă pregătirile de război
a romanilor inclusiv plecarea acestora către Dacia, din portul
Ancona, armatele romane în zona cetăţilor dacice, tehnici de
luptă, asaltul cetăţilor dacice, luptele desfăşurate,
şi victoriile obţinute etc. Între basoreliefurile de pe Columnă
apar o serie de lucrări "genistice" care se datorează
arhitectului Apollodor, iar învingătorul, împăratul Traian,
apare de 59 ori inclusiv la inaugurarea podului de peste Dunăre de la
Drobeta.
Dacii
deşi au fost învinşi, apar în numeroase scene pe Columnă,
începând cu cetăţile lor, luptele armate cu romanii, închinarea
unor TARABOSTES lui Traian precum şi a solilor Regelui Decebal.
Către
final apar scenele normale cu cei învinşi. Scene, în care
SARMISEGETUSA este cucerită, iar apărătorii ei se
sinucid, sau părăsesc cetatea pentru a rezista în altă
parte. Scenele privind grupurile de daci care se supun romanilor sunt
edificatoare.
Importantă
este şi scena în care romanii descoperă comorile regelui
Decebal.
 |
|
Transportarea prazii |
|
 |
|
Moartea lui DECEBAL |
|
În
scenele finale apare, prinderea copiilor lui Decebal, moartea regelui dac
şi expunerea capului regelui dac în faţa trupelor romane.
Figura lui Decebal apare pe Columnă de 6 ori.
Columna
lui Traian în decursul timpului, a produs admiraţie în rândul
specialiştilor şi a contemporanilor ceea ce a determinat să
se aprofundeze cercetările asupra acestui important monument din
Europa.
În
perioada de RENAŞTERE, ALFONSO CEACONNE, un anticar erudit din Spania
a publicat în anul 1576 prima ediţie a Columnei lui Traian, după
care a fost reeditată în anul 1585 şi în 1616. Meritul acestui
învăţat constă în faptul de a fi stabilit pentru prima
dată că scenele de pe Columnă se referă la războaiele
daco-romane.
Francesco
Villamenes a studiat gravurile, iar după un secol Pietro Santi
Bartoli, în anul 1672 a reprodus după original. În anul 1775
Giovanni Battista Pirenesi a reluat cercetările. Importanţa
şi faima Columnei la determinat şi pe Napoleon al III-lea în
anul 1861, de a luat iniţiativa reproducerii în mulaje de ipsos
relieful scenelor monumentului.
Lucrările
cercetătorului FRÖHNER au fost continuate printre alţii de
Solomon Reinach şi Pollen, pe baza reliefurilor existente în muzeele
din Franţa şi Anglia. Cercetările lui CICHORIUS,
definitivate de Eugen Petersen, constată "realităţile
topografice arheologice din România pe vechiul teatru de război, al
conflictelor daco-romane şi care pot fi comparate cu reprezentările
de pe Columnă".
Columna
lui Traian până în zilele noastre a mai fost cercetată de o
serie de cercetători recunoscuţi în lume, printre care amintim
pe: KARL LEHMANN HARTLEBEN, THEODOR BIRT (germani) DAVIES (american) IAN
RICHMOND (englez) EUGENIA STRONG (englez), GIUSEPPE LUGLI, RANUCCIO
BIANCHI BANDINELLI (italieni), GILBERT CHARLES PICARD (francez), GIOVANI
BEGATI, LINO ROSSI (italieni).
În
ţara noastră, B.P. Haşdeu a editat o publicaţie în
anul 1870 cu profil mixt de ziar şi revistă denumită
COLUMNA LUI TRAIAN (1870-1882) la care au colaborat o serie de scriitori
şi oameni de ştiinţă români: V. Alecsandri; Al.
Odobescu, A. Xenopol, C. Esarcu, P. Ispirescu, Gr. Tocilescu etc. (Dicţionarul
Enciclopedic Român, vol. I, pag. 704).
Prof.
Constantin Daicoviciu şi fiul său Hadrian a cercetat acest
monument important pentru neamul românesc, iar în anul 1968 a reeditat
lucrarea "COLUMNA LUI TRAIAN" apărută la Editura
Meridiane.
O
carte deosebită, apărută în anul 1980 de asemenea la
Editura Meridiane, o reprezintă lucrarea "STRĂMOŞII
ROMÂNILOR" - vestigii milenare de cultură şi artă -
DECEBAL şi TRAIAN de Ion Miclea (fotografii şi macheta artistică)
şi Radu Florerscu (studiu şi comentarii).
Episodul
cu ţăranul român, Badea Cârţan şi Columna lui Traian
confirmă interesul omului de rând din ţara noastră, din
perioada respectivă faţă de acest monument important care
confirmă naşterea poporului român şi care merită a fi
reamintit pentru cei interesaţi.
Ţăranul
patriot Badea Cârţan de la poalele munţilor Făgăraş,
preocupat de obârşia sa şi a neamului românesc, după ce
şi-a însuşit datele de istorie necesare, în anul 1896 după
ce şi-a lăsat turma cu oi, ortacului său, a plecat la Roma
să se convingă la Columna lui Traian. După ce a trecut prin
Budapesta, Viena, Tirol etc. a ajuns la Roma pe jos, după ce şi-a
rupt patru perechi de opinci pe drum.
Ajuns
în faţa Columnei a îngenuncheat, a scos din săculeţul din
desagă şi a presărat pământ şi boabe de grâu
aduse de la Oprea Cârţisoara, prinos dacic pentru marele împărat.
La intrarea monumentului şi-a aşezat cojocul pe care a dormit
fericit. S-a trezit când în jurul său era o mulţime de oameni
şi care au exclamat: "s-a coborât un dac de pe COLUMNĂ".
Asemănarea dintre Badea Cârţan şi dacii sculptaţi pe
Columnă, era evidentă.
În
urma unor demersuri mai îndelungate efectuate de instituţiile
specializate ale statului român, în anul 1971 s-a reuşit să se
reconstituie pe baza mulajelor aduse din Italia, COLUMNA LUI TRAIAN în
capitala României - Bucureşti.,
Nu
putem trăi ca neam, fără să nu ne cunoaştem
"rădăcinile" şi istoria milenară a strămoşilor
noştrii", mai ales că avem dovezi multiple pentru a
demonstra (dacă mai este cazul!) că rădăcinile noastre
sunt adânci şi de neclintit.
A
reda adevărul istoric şi de al cunoaşte este o dovadă
a fiecărui cetăţean român şi mai ales a
intelec-tualilor şi cu atât mai mult în condiţiile globalizării.
Columna
lui Traian de la
Roma şi Monumentul Triumfal "TROPAEUM TRAIANI" de la
Adamclisi, prin măreţia şi importanţa lor, sunt cele
mai importante monumente pentru istoria României, iar victoria strălucită
a romanilor şi înfrângerea dacilor în cele două războaie,
îşi dau valoarea ce se cuvine la formarea neamului românesc.
În
"Archivu pentru filologia şi istoria", nr. III
şi nr. IV din anul 1869, Timotei Cipariu, a prezentat unele date
istorice importante despre împăratul Traian precum şi cu
privire la Columna lui Traian, mai puţin cunoscute care merită să
le redăm cititorilor în copie după documentele respective, fără
a le comenta.
Ec.
Ioan Străjan
Bibliografie:
"Semantismul
Arhidiecezei Metropolitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş
pre anul domnului 1900"
Constantin
Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, "Columna lui Traian", ed.
a II-a.
Ion
Miclea şi Radu Florescu, "Strămoşii românilor.
Vestigii milenare de cultură şi artă".
|
|
