Domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul a
trimis în anul 1595 la Alba Iulia, capitala principatului Transilvaniei o
"deputăţie" complexă formată din:
- Eftimie - mitropolitul Tîrgoviştei
- Teofil - episcopul Rîmnicului
- Luca - episcopul Buzăului
- Mitrea - vornic mare
- Hristea - vornic
- Dimitrie, Preda şi Borca - logofeţi
- Dan şi Teodosie - vistieri
- Radu Buzescu şi Stamate - postelnici
- Vintilă şi Radu - cluceri
Delegaţia a sosit la Alba Iulia, la data de 2/12 mai
şi a fost primită în audienţă de principele Bathory.
Tratatul
s-a încheiat şi a fost semnat la data de 20 mai 1595.
Sigismund Bathori, căsătorindu-se cu arhiducesa Maria
Christina, la data de 7 august 1595, în Alba Iulia, l-a invitat la nuntă
şi pe domnul Ţării Româneşti Mihai Viteazul.
Oastea
turcească condusă de Sinan Paşa ameninţând cu
trecerea Dunării şi cu invazia Ţări Româneşti,
l-a determinat pe Mihai Viteazul, să renunţe la invitaţie,
trimitând, în schimb, pe boierii săi Stroe Buzescu şi Radu
Calofirescu cu daruri scumpe de nuntă.
Boierul Danciu din Brâncoveni, tatăl viitorului domn al
Ţării Româneşti Matei Basarab fiind în solie la
principele Transilvaniei s-a stins din viaţă la Alba Iulia.
Doamna
Stanca s-a îngrijit de funerariile boierului Danciu fiind înmormântat
la mitropolia din Alba Iulia, de unde ulterior în anul 1648, rămăşiţele
lui trupeşti au fost duse şi aşezate spre odihna de veci la
mănăstirea Arnota.
În timpul războaielor cu turcii din anii 1595-1596, când
Ţara Românească a fost ocupată de oastea lui Sinan Paşa,
Mihai Viteazul şi-a trimis familia pe doamna Stanca şi pe fiul său
Pătraşcu, în Transilvania. La Alba Iulia ei au fost ocrotiţi
şi găzduiţi de soţia principelui Transilvaniei Maria
Christina.
În
timpul şederii la Alba Iulia doamna Stanca a înzestrat biserica
mitropolitană cu odoare şi cărţi bisericeşti.
Mihai
Viteazul împreună cu banul Mihalcea, Radu Buzescu şi alţi
boieri, la data de 30 dec. 1596 au ajuns la Alba Iulia, la curtea
principelui Transilvaniei, pentru a clarifica şi stabili unele
probleme majore de interes reciproc.
Aron
Vodă, domnul Moldovei şi prietenul domnului Ţării Româneşti,
Mihai Viteazul, prin vicleşug a fost arestat şi întemniţat
de către Bathory la castelul de la Vinţul de Jos aparţinând
fostului cardinal romano-catolic Martinuzzi. Aron Vodă a fost ucis
prin otrăvire la data de 19 mai 1597 şi a fost înmormântat la
Alba Iulia.
Mihai Viteazul a pus la
Alba Iulia bazele uneia dintre
cele mai importante instituţii culturale româneşti din
Transilvania, Mitropolia Bălgradului despre care marele istoric
Nicolae Iorga a afirmat" că a fost cel mai trainic şi mai
de folos aşezământ al neamului românesc de peste munţi".
Într-un timp record de numai un an, 1597, a reuşit să
construiască o nouă catedrală şi clădirile
aferente pentru Mitropolia Ortodoxă a Principatului Transilvaniei.
În anturajul lui Mihai Viteazul au fost aduşi la Alba
Iulia şi trei meşteri zugravi Petre Armeanul, Mîna şi
Nicolae din Creta.
Mihai Viteazul a fost inspirat şi a dat cu bună sţiinţă
hramul mitropoliei denumirea de Sfânta Treime.
Din
punct de vedere naţional această alegere a corespuns cu prima
unire a românilor din cele trei provincii româneşti Ţara Românească,
Moldova şi Transilvania.
În
semn de preţuire de care se bucura Mihai Viteazul în acea perioadă
în Transilvania, Adunarea ţării de la Alba Iulia din data de 28
martie 1598 i-a dăruit domnitorului castelul de la Buia.
Victoria lui Mihai Viteazul de la Şelimbăr (26 oct.
1599) a fost favorizată şi de acţiunea nobilului român din
zona Hunedoarei, Daniel din Zlaşti care era în tabăra lui
Bathory şi care cu puţin timp înainte de a se da semnalul de
luptă, în timp ce oştile erau "faţă în faţă",
Daniel din Zlaşti împreună cu ai săi a trecut în tabăra
lui Mihai Viteazul, fapt ce a produs panică în tabăra lui
Bathory şi îmbărbătare în tabăra lui Mihai Viteazul.
Martor ocular, cronicarul Szamosközy, a consemnat: "abia
s-a dat semnalele de începere a luptei, din ambele părţi când
din gărzile cardinalului Bathory unul cu numele de Daniel Zalsdi de
loc după neam "român" dintr-o dată dând pinteni
calului a trecut de partea lui Mihai Vodă. Şi astfel toţi
au rămnas uimiţi ce fel de capriciu l-a împins pe acest om, la
un asemenea gest deoarece până atunci s-a bucurat de cinste şi
faimă."
Un
an mai târziu Daniel din Zlasti a fost prins de nobilimea maghiară
şi a fost omorât în mod barbar. A fost legat cu mâinile la spate
de un cal care i-a târât trupul gol, până a murit. Trupul românului
Daniel din Zlasti a fost tăiat şi expus în patru zări.
După intrarea victorioasă în Alba Iulia la 1 Nov.
1599 Mihai Viteazul a organizat Cancelaria care a început să emită
pentru prima dată în Transilvania acte oficiale în limba română,
alături de cele în limba latină şi slavă, intitulându-se
de la început "DOMN DIN MILA LUI DUMNEZEU AL ŢĂRII RMÂNEŞTI
ŞI AL ARDEALULUI".
În
urma victoriilor din Moldova, Mihai Viteazul, la data de 27 mai 1600, a
emis primul document în care se intitulează "din mila lui
DUMNEZEU DOMN AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI ŞI AL ARDEALULUI
ŞI MOLDOVEI".
Sărbătorile de Crăciun ale anului 1599, precum
şi cele prilejuite de noul an 1600, Mihai Viteazul le-a petrecut la
Alba Iulia, participând la slujbele religioase din clădirea nouă
a Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei, sfiinţită în anul 1597.
Slujbele religioase s-au săvârşit de către
mitropolitul Ioan de la Prislop şi patriarhul de la Târnovo -
Dionisie Rally care l-a însoţit pe Mihai Viteazul în Transilvania
şi care după datină, l-a stropit cu aghiasmă urându-i
domnie lungă.
Dionisie
Rally a fost înrudit cu familia Cantacuzino; despre el N. Iorga susţine
că a fost duhovnicul şi sfetnicul voievodului până la sfârşitul
vieţii lui.
Papa Clement al VIII-lea printr-o scrisoare (22 aprilie 1600)
în care prin momeli îl sfătuieşte pe Mihai Viteazul să-şi
părăsească credinţa strămoşească, căci
dacă va trece la biserica apuseană catolică va primi
ajutoare băneşti.
Cronicarul Samosközy care era bine informat (contemporan
şi cunoscător a evenimentelor din perioada respectivă)
spunea că Mihai Viteazul primind scrisoarea papei a strâmbat din nas
că "ACESTA CUTEAZĂ SĂ-I ATACE ŞI SĂ-I
DEFAIME CREDINŢA".
Răspunzând
papei Clement al VIII-lea, Mihai Viteazul i-ar fi făcut propunerea ca
"părăsind rătăcirile italice se va întoarce
dimpreună cu poporul creştin la adevărata legătură
obştească a bisericilor răsăritene căci numai aşa
va fi cu putinţă alungarea turcului spurcat din spinarea creştinătăţii".
Prima dietă a Transilvaniei sub conducerea lui Mihai
Viteazul a avut loc la Alba Iulia în perioada 20-28 nov. 1599.
A
doua dietă s-a ţinut la Braşov în perioada 12-15 martie
1600, iar a treia dietă s-a ţinut din nou la Alba Iulia în luna
iulie anul 1600.
Cronicarul
George Brancovici, fratele mitropolitului Sava de la Bălgrad care a
copilărit la Alba Iulia între anii 1656-1678 ne relatează o
ştire extrem de importantă care se referă la corpul lui
Mihai Viteazul, ucis pe Cîmpia Turdei, care cu îngăduinţa lui
Basta a fost adus şi înmormântat la Alba Iulia în Mitropolia Bălgradului,
prin grija mitropolitului Ioan de Prislop.
În timpul primului război mondial, craniul întregitorului
de neam românesc aflat la Mănăstirea DEALU, pentru a nu fi pângărit
a fost dus şi ocrotit la Iaşi.
După făurirea Românie Mari, readucerea craniului lui
Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu s-a desfăşurat într-un
cadru amplu şi sărbătoresc.
Înainte de a ajunge la destinaţie s-au organizat manifestări
naţionale speciale în unele oraşe ale Moldovei, Transilvaniei
şi Munteniei.
În cadrul acestor ample manifestări, la Alba Iulia, care
a avut un rol important în istoria neamului românesc, mai ales în
perioada lui Mihai Viteazul, autorităţile locale au organizat în
august 1920, serbări patriotice pe măsura personalităţii
şi a faptelor istorice petrecute pe aceste meleaguri.
Primul liceul românesc înfiinţat în ransilvania după
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost la Alba Iulia (februarie 1919)
şi a fost ŢbotezatŢ Liceul Mihai Viteazul. Între timp a
fost schimbat în Colegiul "Horea, Clşoşca şi Crişan",
Culese
din:
N.
Bălcescu, "Românii supt Mihai Voievod Viteazul";
I.
Lupas, "Istoria unirii românilor";
"Alba
Iulia 2000"
Articole,
Gh. Anghel şi Horea Titus Vasiloni
Ec. Ioan Străjan
|