România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Procesul penal

intentat de autorităţile ungureşti părintelui dr. Vasile Lucaciu

la Tribunalul regal din Satu Mare 8 iulie 1889

1. Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al unirii neamului românesc.

Viaţa şi Opera părintelui dr. Vasile Lucaciu, supranumit "Leul de la Siseşti", sunt subiecte foarte incitante pentru orice Român din Ţară şi din Străinătate, care se învaţă odată cu rugăciunea "TATĂL NOSTRU" şi "DOINA LUI LUCACIU".

Contemporanii noştri, şi mai ales "TÂNĂRA GENERAŢIE", cunosc foarte puţine lucruri despre "Procesul intentat de către autorităţile ungureşti, părintelui dr. Vasile Lucaciu, desfăşurat în anul 1889, în faţa Tribunalului Regal Unguresc din Satu Mare".

Consider că pe bună dreptate, noi românii nu ne putem închipui că se poate scrie "ISTORIA NOASTRĂ", fără a ţine seama de rolul determinant pe care l-au avut "BISERICILE ŞI MĂNĂSTIRILE STRĂMOŞEŞTI"  deoarece aici s-a plămădit TIPARUL, CARTEA, ŞCOALA,. DASCĂLUL ŞI CULTURA SUFLETULUI. Vlădicii, preoţii şi călugării, au fost primi cărturari ai NEAMULUI ROMÂNESC şi primi făuritori de CARTE ROMÂNEASCĂ, pe care au răspândit-o în toate provinciile româneşti. "Biserica - scria MIHAI EMINESCU -  este mama neamului românesc, este însuşi neamul ca specie. Biserica este sensul veşniciei noastre. Nimic din ceea ce a fost, nimic din ceea ce este nu s-a făcut fără Dumnezeu şi Biserica Sa. Toate printrânsa s-au făcut. Întru ea era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina în întuneric luminează.

Despre Biserică însăşi NAPOLEAON BONAPARTE pe insula "Sfânta Elena" a rostit un adevăr incontestabil: (…) …"popoarele trec, tronurile se prăbuşesc, Biserica rămâne în veşnicie".

Pot afirma, fără teamă de a greşi, că Bisericile şi Mănăstirile Româneşti, au fost, sunt şi vor rămâne cele mai importante lăcaşuri ale ISTORIEI. În Ardeal, ca de altfel în toate provinciile româneşti, prin Biserici şi Mănăstiri şi prin slujitorii lor, s-au răspândit şi se răspândesc ideile şi cunoştinţele istorice care au devenit adevărate forţe istorice care au devenit adevărate forţe în realizarea năzuinţelor de UNITATE NAŢIONALĂ ŞI STATALĂ. "Istoria în cazul românilor - spunea I. Lupaş - este o pârghie de înălţare a Neamului, pe care m-a înviorat şi l-a ajutat să devină vrednic înviorat şi l-a ajutat să devină vrednic să-şi ocupe locul ce i se cuvine în Istoria Universală".

Animat de aceste gânduri m-am aplecat cu respect şi evlavie asupra acestui episod dramatic din ISTORIA SFÂNTULUI ARDEAL, respectiv asupra Procesului de la Satu Mare intentat de autorităţile ungureşti, părintelui dr. Vasile Lucaciu, care a durat mai mulţi ani şi s-a finalizat în anul 1889.

Rog pe cititorii prestigioasei revista "DACOROMANIA" să mă înţeleagă că în abordarea acestui proces, am pornit de la un principiu fundamental că istoria bisericii românilor greco-ortodocşi şi istoria românilor greco-catolici, nu pot fi tratate decât împreună. Dacă cineva din rea voinţă încearcă să rupă istoria greco-catolică de istoria greco-ortodoxă, nu numai că ar comite o greşeală fundamentală  de metodă de cercetare, dar ar da o lovitură mortală IDENTITĂŢII ŞI UNITĂŢII NOASTRE NAŢIONALE, ar ignora izvoarele istorice, de cultură, de limbă şi tradiţii comune frăţeşti statornicite de secole.

Viaţa şi activitatea părintelui dr. Vasile Lucaciu a fost mai mult decât clocotitoare. indiferent că folosea cuvântul ce străbătea văzduhul ca un dangăt de clopot uriaş, ori binecuvânta cu sfânta cruce în mână, sau scria cu pana, el n-a avut alt ţel decât acela de a-şi apăra Neamul şi credincioşii în faţa abuzurilor ungureşti, şi de a lupta  pentru făurirea ROMÂNIEI MARI. "Cu faţa lui de romană frumuseţe - spunea Nicolae Iorga - cu trupul de atlet, cu glasul tunător, cu mişcarea poruncitoare a braţului, Vasile Lucaciu era un om ca oricare şi avea o mare dovadă de înţelepciune, nu şi-a dat osteneala să pară a fi mai mult decât era".

A reconstrui tabloul epocii în care a trăit şi a  luptat părintele dr. Vasile Lucaciu, şi a-l surprinde pe erou în prim-planul acestuia, este infinit mai greu şi mai delicat decât a vorbi despre o lecţie de istorie generală, unde eroii anonimi sau individualizaţi se suprapun şi se contopesc. Greutatea vine şi de la faptul că valori umane precum părintele dr. Vasile Lucaciu, nu-şi pierd din măreţie odată cu timpul. Dimpotrivă, vremea, pe măsură ce curge inexorabil, selectează tot mai riguros şi ridică la dimensiuni hiperbolice OMUL LUCACIU, cu tot ceea ce a lăsat el moştenire Poporului Român.

Această logică a istoriei este supradimensionată când este vorba de OAMENI DRAPEL. "Frământarea politică a românilor - spunea Octavian Goga - încătuşat de Imperiul Austro-Ungar şi până acum după Unire, se confundă cu zbuciumul său personal. În această vreme, oriunde a fost Ardealul Luptător, oriunde s-au afirmat drepturile lui la existenţă, fie că s-au răscolit valorile sentimentului popular, dincolo sau dincoace de Carpaţi, fie că s-au agitat adevărurile în faţa duşmanului sau în obrazul umanităţii, oriunde a fost risipire de energie, oriunde au fost suferinţe pentru Neam, pretutindeni părintele dr. Vasile Lucaciu a fost în primele rânduri".

Readucerea în prim-plan a unor pagini de lupte şi forţe din trecutul Neamului, nu prea îndepărtat, este mereu necesară, deoarece pericolele ce pândesc România, ca Stat Naţional Unitar sunt mereu actuale. Atâta vreme cât Sfântul Pământ Românesc al Ardealului, va fi râvnit în permanenţă de urmaşii celor ce au fost stârniţi din pustiurile Asiei Centrale să-şi caute o nouă patrie, impunându-şi din goana cailor legea crimei şi a forţei asupra blajinului Popor Român, pilda luptei şi jertfei părintelui dr. Vasile Lucaciu va fi de o dureroasă actualitate.

 

2. Pledoaria avocatului dr. Iuliu Coroianu

Pledoaria av. Dr. Iuliu Coroianu, ţinută în faţa Tribunalului Regal Unguresc din Satu Mare, a avut un mare ecou în toate provinciile româneşti precum şi în străinătate.

Acest document a fost tipărit şi retipărit deoarece el a reprezentat O MARE VICTORIE a BINELUI împotriva NEDREPTĂŢII, a ROMÂNILOR împotriva ADMINISTRAŢIEI UNGUREŞTI, a FRUNZEI DE STEJAR împotriva PENEI DE COCOŞ.

Prin conţinut, stil, elocvenţă şi putere de persuasiune, Pledoaria, constituie un document de mare valoare ştiinţifică şi istorică, atât pentru specialişti în drept cât şi pentru toţi românii. Av. dr.  Iuliu Coroianu şi-a făcut datoria atât faţă de propria lui conştiinţă, neavând alt ţel şi altă credinţă decât slujirea Neamului Românesc, strâns în lanţurile robiei de către o tiranie ungurească ce-i dorea cu orice preţ asimilarea sau moartea.

Eminentul avocat, şi-a rostit pledoaria în limba română, cu toate că împotriva lui s-au folosit toate mijloacele persuasive formulate în mod diplomatic la ameninţări grosolane, pentru a-l determina să vorbească în limba ungurească, pe care de altfel o cunoştea la perfecţie deoarece întreaga lui instrucţie de drept s-a desfăşurat în această limbă.

Avocatul dr. Iuliu Coroianu a avut două motivaţii pentru care nu a cedat presiunilor ca să vorbească ungureşte. În primul rând, în sală, pe locuri, pe scări, în curte, erau prezenţi sute de români, care nu cunoşteau limba ungurească. În al doilea rând, şi-a păstrat mândria şi demnitatea românească având sentimentul că se găseşte acasă, în Ardealul Românesc. Totuşi, pentru completul de judecată a pus la dispoziţie textul în limba ungurească.

În continuare voi reda, în mod exhaustiv, acest document, logic, vertical şi fierbinte patriotism:

ONORAT TRIBUNAL REGAL!

"Acest proces este unul din acele cazuri speciale, care reflectă caracterul stării Statului Ungar, el scoate în lumină relaţiile interne ale acestuia.

Asemenea cazuri pot apărea în timpul unui Guvern Absolutist şi neconstituţional. În statele unde drepturile omului s-au stabilit şi s-au asigurat prin legile cuprinse în Constituţie, legi dintre care cea mai importantă este asigurarea şi garantarea libertăţii cuvântului, nu poate exista un astfel de proces. Dar, asemenea cazuri la noi sunt numai curiozităţi.

Dumneavoastră domnilor, onoraţi judecători, sunteţi chemaţi cu această ocazie, să dovediţi pentru binele Patriei şi al cetăţenilor, că drepturile cetăţeneşti, garantate de legi, nu sunt doar fraze goale, ci sunt viabile.

Discutarea liberă a problemelor naţionale şi sociale, ale vieţii politice interne, trebuie să fie respectate şi garantate, pentru că aceste două aspecte sunt strâns legate de acuzaţia ce se aduce părintelui dr. Vasile Lucaciu.

Domnul Acuzator Public a semnalat că Statul Ungar, nu poate permite ca unele state sau comunităţi religioase, sub nici un motiv, să fie instigate la ură, cu răbufniri violente, să fie atacate instituţiile sociale, dar represaliile legii nu interzic comunicarea liberă a ideilor şi a părerilor, nu interzic discursul şi critica liberă a instituţiilor, ele sancţionează cuvântul instigator care influenţează masele.

Iată pentru ce este necesar să explicăm în faţa dumneavoastră ce înseamnă cuvintele "instigator" sau "a instiga".

Articolul de lege se referă la instigare în sensul de a trezi ura în rândul maselor, care duce la acţiuni violente.

Cred cu plăcere, precum a semnalat şi domnul Acuzator Public - că omenirea poate datora cele mai frumoase cuceriri comunicării libere a ideilor şi nu există legislaţie din lumea burgheză, care nu s-ar fi străduit să nu sprijine libertatea cuvântului.

Statul nostru s-a străduit să rezolve această problemă la acelaşi nivel cu statele civilizaţiei din Europa.

Totuşi, încape multă critică în privinţa Aliniatului doi din Articolul 172, unde putem vedea că: "Intenţia vinovatului este că în rândul unui mare număr de persoane, să trezească ura împotriva instituţiilor legale, a proprietăţii şi căsătoriei, perturbează înţelegerea bună şi încrederea dintre clasele comunităţii religioase şi naţionalităţii conlocuitoare şi prin aceasta zdruncină existenţa statală".

Să vedem dacă conţinutul discursului încriminal, prezintă asemenea fapte, care ar intra în contradicţie cu legea, şi dacă această tendenţiozitate a părintelui dr. Vasile Lucaciu, se poate înţelege pe cale judiciară.

În această privinţă mă refer la acuzaţia înregistrată sub nr. 3043/1888, care se mulţumeşte doar cu generalităţi în loc de fapte adevărate.

Părintele dr. Vasile Lucaciu nu s-a ţinut de programul stabilit, a ţinut o cuvântare plină de amărăciune, a ţinut un discurs instigator împotriva naţiunii ungare, ceea ce reprezintă o ură adâncă cu puternică influenţă în rândurile Poporului Român.

Eu cred că părintele dr. Vasile Lucaciu s-a abătut de la programul stabilit, cuvântarea lui a fost plină de amărăciune, dar aceasta nu constituie o vină, iar prin aceasta a trezit în Poporul Român un sentiment de ură împotriva naţiunii ungare, este prezentată ca o naţiune largă, fără să fie adeverit prin fapte concrete.

Dacă am cântări Articolul 172, aliniatul cuprins în lege, pe baza unor teorii atât de generale, atunci în viaţa noastră constituţională n-ar mai putea exista nici o opoziţie.

Orice cuvântare din partea unui opozant include şi indignare şi pe această bază toţi oratorii opozanţi ar trebui băgaţi în temniţă sau cel puţin să fie judecaţi.

Onorat Tribunal Regal!

Noi cerem fapte şi nu vorbe? pentru că este în joc libertatea şi cinstea unui cetăţean onorabil.

Fapte însă nu sunt, şi nu este dovedit nici că discursul ţinut de părintele dr. Vasile Lucaciu ar fi depăşit limitele îngăduite de lege.

Ca să dovedim că părintele dr. Vasile Lucaciu ar fi vinovat de cele cuprinse în Articolul 172, aliniatul doi, am avea nevoie de textul integral al discursului ţinut în cârciuma de la TĂUŢII DE SUS. Dar Tribunalul Regal din Satu Mare nu posedă acest document.

Care este acuzaţia ce se aduce părintelui dr. Vasile Lucaciu? Să analizăm la rece acele învinuiri:

a)   Procesul-verbal de la desfăşurarea şedinţei este semnat de un preşedinte şi trei secretari;

b)   O reclamaţie foarte dubioasă;

c)   Mărturiile martorilor.

Acum să le discutăm pe fiecare în parte, în mod obiectiv, aşa cum pretinde domnul Acuzator Public şi cum pretindem şi noi, cei care asigurăm apărarea.

În legătură cu procesul-verbal în care preşedintele şi secretarii, precum şi ceilalţi martori, susţin pe bază de jurământ, că aceasta conţine doar desfăşurarea şedinţei, conţine şi discursul părintelui dr. Vasile Lucaciu, dar nu cu fidelitate şi nu conţine acele pasaje pe care acuzatul le-a folosit în limba română literară.

Deci acest material nu slujeşte ca dovadă nici măcar parţial, la vinovăţia părintelui dr. Vasile Lucaciu, deoarece procesul-verbal conţine expresiile folosite de el.

Ar putea fi folosit ca bază de dovedire a acuzatului, a vinovăţiei sale, numai dacă ar fi textul românesc în original. Traducerea textului în limba ungurească este plină de greşeli şi inexactităţi. În cazul de faţă traducerea nu este bună, expresiile româneşti sunt prezentate deformat şi cu multă răutate.

În legătură cu reclamaţia, se poate şi aici să facem o serie de obiecţiuni. Reclamaţia este semnată de PAPP ZSIGMOND, THORMA IANOS, MOSZTIS IOZSEF, BOTH MATIAS, înregistrată sub nr. 422/1887.

Ce putea sau ce ar fi putu determina pe aceştia să devină acuzatori dubioşi a părintelui dr. Vasile Lucaciu?

Dar nu trebuie să fie apărat Statul Ungar de către aceşti acuzatori dubioşi.

Aş răspunde că aceste persoane au făcut această reclamaţie dintr-un zel neobişnuit prin care au dorit să tragă unele foloase şi mai ales să se răzbune pe români. În acelaşi timp, reclamaţia conţine pe primul loc că "noi românii suntem în aşa măsură de subjugaţi de unguri şi de legile lor, încât cu orice plângere cu care ne adresăm autorităţilor, nu se rezolvă nimic. Când ne prezentăm plângerile ne trimit de la un birou la altul întrebându-se: ce vrea acest valah? Şi de obicei ne refuză cu expresia: să piară toţi valahii împuţiţi."

Din cele prezentate până acum nu reiese nici o acuzaţie concretă şi chiar dacă părintele dr. Vasile Lucaciu ar fi zis cele citate, acestea n-ar fi în totalitatea lor neadevărate, deoarece stăm faţă în faţă în fiecare zi cu acei funcţionari unguri care folosesc asemenea cuvinte.

Se ştie şi este cunoscut că Statul Ungar, apoi administraţia sa, este format din persoane care deservesc partidul conducător, ele sunt incitate de  utopia ideologiei ungureşti despre statul unitar ungar.

Asemenea funcţionari care nu cunosc limba poporului, îi trimit pe bieţii români ba către un funcţionar român care le poate înţelege necazurile şi doleanţele, chiar să-i sprijine în soluţionarea lor. Dar oare, câţi funcţionari români sunt? Foarte puţini.

Ca exemplu cel mai tipic este atitudinea Tribunalului Regal Unguresc din Satu Mare, care cu o răceală strigătoare la cer a refuzat să-l asculte pe părintele dr. Vasile Lucaciu în limba română.

Deşi trebuie să menţionez că avem de a face cu procurori care posedă o înaltă pregătire, ei totuşi atunci când sunt pe rol procese ale românilor le tratează cu mult dispreţ. Se pune întrebarea: de ce? Ei cunosc foarte bine discriminările la care sunt supuşi românii.

Mulţi români care sunt magistraţi, ei sunt obligaţi să-şi abandoneze limba. Dacă nu se încadrează în tiparele stabilite sunt automat înlocuiţi sau daţi afară.

Nici din acest punct de vedere acuzaţia nu cuprinde un fapt oficial, care ar putea fi obiectul unui proces, dar el este un adevăr de necontestat. Vai de românul care-şi vinde sufletul altora! El întotdeauna a cunoscut şi va cunoaşte dispreţul Neamului său.

Tot adevărat este şi faptul că românii nu pot ocupa funcţii în administraţia ungurească cu toate că nu sunt cu nimic mai prejos decât ungurii. Cauza principală a acestei discriminări este aceea că s-au născut şi sunt români.

Aici un mare rău a adus Legea din 1866-1868 prin care deşi românii sunt peste trei milioane ei nu au decât un singur Procuror la tribunalul Suprem Ungar şi şapte Procurori Regali. Nu există nici un prefect român, deşi există ţinuturi în care 65-100% din locuitori sunt români.

De aici se desprinde şi concluzia că din cei peste 4.000 de specialişti români în diferite ramuri ale ştiinţei, sunt nevoiţi să-şi fructifice cunoştinţele în străinătate cu toate că şi Ungaria ar avea mare nevoie de ei. Dar, pentru că sunt români ei trebuie să rămână resemnaţi.

Este de neîngăduit că există cazuri când fiii Naţiunii Române pentru o funcţie minoră îşi uită naţionalitatea şi slujesc interesele străine românilor.

Onorat Tribunal Regal!

Este de netăgăduit să acceptăm partea de acuzaţie unde se spune că: "… Ca oricare autoritate la care ne adresăm în Sfânta Noastră Limbă Românească, funcţionarii publici unguri nu vor să vorbească româneşte. De asemenea, nu sunt publicate hotărâri, sentinţe, decrete, legi şi în limba română pentru a fi înţelese şi de către români. În acelaşi timp, funcţionarii de stat unguri, deşi sunt obligaţi de lege să dea răspuns în limba română petenţilor, ei nu fac acest lucru din ură şi răutate. Şi această parte a acuzaţiei este veridică şi pot dovedi cu nenumărate cazuri concrete, care sunt la ordinea zilei la toate tribunalele şi la toate  administraţiile de stat ungureşti.

Reclamaţia mai vizează şi problema înfiinţării la Baia Mare a unui Cerc al Asociaţiei Femeilor Românce, dar Statutul ei a fost respins de autorităţile ungureşti fără nici un motiv plauzibil.

Tot în această reclamaţie se mai scria şi faptul că, părintele dr. Vasile Lucaciu ar fi protestat împotriva asociaţiilor culturale ungureşti "EMKE", "SZEZIKENZI", "VESELENI", "BATHANYI". Se arată în acest sens că există poziţii duşmănoase din partea românilor. Dar ce programe au aceste asociaţii culturale ungureşti? Vă spun eu - ungurizarea românilor. De ce "ASTRA" asociaţia românească trebuie să plătească impozite la fiscul unguresc după fiecare acţiune culturală pe care o organizează? De ce asociaţiile culturale ungureşti nu plătesc nimic? De ce este prigonită "ASTRA"?

Cine ar putea tăgădui caracterul naţional şi ungurizant al asociaţiilor culturale ungureşti enunţate mai sus? După cum se cunoaşte şi mai ales că vedem zilnic activitatea acestor asociaţii şi din comunicatele acestora rezultă clar că ele au ca scop principal să apere Naţiunea Ungară. De ce "ASTRA" este ţinută în lanţuri?

Onorat tribunal Regal!

E bine să se reţină şi faptul că societăţile culturale ungureşti se străduiesc prin toate mijloacele să înfiinţeze şcoli ungureşti şi să le desfiinţeze pe cele româneşti. Ba mai mult, societăţile culturale ungureşti se mai ocupă şi de schimbarea denumirii localităţilor din limba română în limba ungurească.

Părintele dr. Vasile Lucaciu este preot greco-catolic şi când aude ce fac asociaţiile culturale ungureşti, pe bună dreptate, se indignează şi mai ales are obligaţia să se ridice cu vehemenţă împotriva unor asemenea metode criminale şi de purificare etnică.

Cum credeţi dumneavoastră Onorat Tribunal Regal că este normal ca părintele dr. Vasile Lucaciu să aibă  lacăt la gură şi să nu se ridice împotriva acestor nedreptăţi strigătoare la cer? Vă rog să-mi daţi doar un singur exemplu din lumea civilizată unde se mai fac asemenea practici. Nu veţi putea, pentru că în lume nicăieri nu se procedează aşa decât în Ungaria.

Este normal Onorat Tribunal Regal ca toate acţiunile "ASTREI" să fie impozitate cu vârf şi îndesat? Vă rog să-mi răspundeţi domnilor, de ce asociaţiile ungureşti nu plătesc nimic? Aceste exemple se întâlnesc în Ardeal, Crişana, Maramureş şi Banat şi mai ales în Părţile Ungurene.

Naţiunea română, care ţine de puritatea sa aşa cum ţine şi naţiunea ungară, respinge cu indignare orice atac îndreptat împotriva românilor.

Celelalte capete de acuzare aduse părintelui dr. Vasile Lucaciu nici nu  le amintesc, pentru că ele nu sunt relevante, şi mai ales aduc atingere OMENIEI şi PRESTIGIULUI Domniei Sale.

Cred că prin cele ce am prezentat până acum am reuşit să demonstrez incontestabil că, chiar părintele dr. Vasile Lucaciu ar fi zis la Şedinţa Electorală din cârciuma localităţii Tăuţii de Sus cele afirmate în acuzaţie nici atunci nu ar fi făcut alceva decât că ar fi înfăţişat realitatea dureroasă. Aşa este domnilor. Adevărul doare.

În acelaşi timp din acuzaţiile aduse, ele nu cad în culpabilitatea cuprinsă în Articolul 172, aliniatul doi. Dar să vedem Onorat tribunal Regal depoziţia martorilor împotriva părintelui dr. Vasile Lucaciu.

Rog Onoratul Tribunal Regal să aibă în vedere că, dintre cei şapte martori care au semnat acuzaţia împotriva părintele dr. Vasile Lucaciu, UNUL A DECEDAT, TREI ŞI-AU REVOCAT MĂRTURIA în cursul  dezbaterilor din acest proces.

Mărturia celui decedat a fost legalizată împotriva obiecţiei sale, el a recunoscut că NU A SCRIS-O, iar cele relatate sunt false. Un alt fals grosolan a fost acela că în depoziţia decedatului se scrie că este cumnat cu părintele dr. Vasile Lucaciu, ceea ce nu este adevărat. Ei nu au avut niciodată un astfel de grad de rudenie.

De asemenea, împotriva celor patru martori: PAPP ZSIGMOUND, LIPTAK IOZEF, BOTH MATHEAYAS, LIPTAJ IOZEF Junior, am depus obiecţiile mele legale. Şi cu această ocazie atrag atenţia Onoratului Tribunal Regal din Satu Mare, că în legătură cu acele obiecţii ele sunt în concordanţă cu legea.

Să nu uităm Onorat tribunal regal că este normal să se susţină afirmaţiile martorilor, dar să se ştie că ele pot fi atacate de Articolul 260 Cod Penal, care pedepseşte pe calomniatori şi pe cei mincinoşi.

Pe lângă faptul  că PAPP ZSIGMUND,  după câte a recunoscut el însuşi, înaintea Şedinţei Electorale de la Tăuţii de Sus, a avut o dispută foarte dură cu părintele dr. Vasile Lucaciu, din care cauză între ei s-a stabilit o relaţie de duşmănie. Această duşmănie nu s-a stins niciodată din partea lui PAPP ZSIGMOND. El a adunat practic martorii pentru ca să semneze acuzaţia împotriva părintele dr. Vasile Lucaciu. Deci PAPP ZSIGMOUND este plin de venin, , antipatie şi răutate. În aceste condiţii mărturia lui nu poate constitui o dovadă certă împotriva acuzatului conform Legii 9613/1883.

Martorul LIPTAC IOSZEF senior, în cursul prezentului proces, a recunoscut că în timp ce părintele vorbea, el fiind cârciumar, a intrat şi a ieşit din cârciumă fiind solicitat de clienţi, pe unii i-a servit cu mâncare iar pe alţii cu băutură. Acest fapt exclude posibilitatea ca el să fi auzit tot ceea ce ar fi spus acuzatul. Dacă ne referimla LIPTAK IOZSEF Junior şi La ROTH MATHEYAS, ei au recunoscut că nici nu cunosc limba română, decât doar câteva cuvinte. De aici Onorat tribunal Regal putem trage concluzia certă că părintele dr. Vasile Lucaciu a vorbit într-o limbă română literară şi este exclus ca martorii să fi înţeles ceva. Să luăam doar pe LIPTAK IOZSEF junior, care în faţa dumneavoastră a tradus eronat şi greşit doar câteva cuvinte rostite în limba română. Din aceste motive, mărturiile martorilor, după Legea 7319/1883, nu pot constitui dovezi.

Trebuie să-mi exprim profundul regret asupra faptului că Onoratul Tribunal Regal nu a urmărit insistenţele mele, nu a cerut martorilor ca în cursul audierilor să spună expresiile inculpatului în limba română.

Prin acest mod de tratare a procesului Onoratul tribunal Regal a greşit profund. Eu pun foarte sincer întrebarea: de ce nu s-a insistat asupra martorilor ca ei să spună în limba română cuvintele învinuitului?

În interesul adevărului şi al Justiţiei se impune această metodă ştiinţifică de a se descoperi adevărul. Eu vă anunţ Onorat Tribunal Regal că sunt foarte hotărât să cer recurs pentru a se afla adevărul. Onoratul Tribunal Regal s-a mulţumit să asculte depoziţiile martorilor pe care le-a socotit suficiente pentru incriminarea inculpatului, dar nu pentru a afla adevărul.

Onorat Tribunal Regal!

Domnule Acuzator Public!

Domniile Voastre aţi urmărit doar privarea de libertate şi compromiterea acuzatului. După câte am văzut, mărturiile martorilor au fost false iar părintele dr. Vasile Lucaciu s-a dovedit nevinovat, el a demonstrat că s-a încadrat în limitele Constituţiei privind dreptul la cuvânt.

Eu mă mir sincer că la Adunarea Electorală de la Tăuţii de Sus a luat parte şi o persoană din partea Poliţiei şi din partea Bisericii Catolice din Baia Mare, care prin declaraţiile lor au arătat că adunarea s-a desfăşurat în linişte. Ba mai mult, şeful poliţiei i-a trimis acasă pe poliţişti pentru că nu era nevoie  de ei.

Eu în calitatea mea de apărător, am obligaţia să atrag atenţia Onoratului Tribunal Regal şi Acuzatorului Public asupra faptului că 14 dintre martorii audiaţi sub stare de jurământ, mulţi dintre ei au spus multe minciuni, depunând mărturii false. La fel, Adunarea Electorală de la Tăuţii de Sus s-a terminat prin ovaţii adresate de către românii participanţi la adresa Majestăţii Sale şi a patriei, apoi părintele dr. Vasile Lucaciu în discursul său a cerut toleranţă şi dragoste frăţească din partea Poporului Român faţă de poporul Ungur.

Aceste date constituie motivul pentru care domnul Acuzator Public nu a putu justifica legal nici un fapt pentru susţinerea acuzaţiei. Este adevărat că opoziţia lui a ajutat apărarea, aceasta ar trebui să renunţe la acuzaţie, aşa cum prevede procedura juridică şi legile ţării.

Martorii acuzării au fost selecţionaţi parcă din cea mai joasă pleavă a societăţii. Parcă o mână rea i-ar fi adunat să atace în haită pe acuzat.

Aceste împrejurări îmi dau ocazia să arat că fondul acestui proces, din care reiese motivele reale de ţinere în arest a părintelui dr. Vasile Lucaciu şi să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel, dar acestea influenţează procedura penală a Onoratului Tribunal Regal şi mă nelinişteşte faptul că nu se respectă independenţa Judecătorească şi Jurământul depus al magistraţilor, caracterul lor conştiincios şi incoruptibil. Miroase de la o poştă că prezentul proces de incriminare are o puternică tentă politică de a înlătura adversarii politici şi mai ales pe reprezentanţii de frunte ai românilor din Ardeal.

În privinţa acestor chestiuni, conform Adresei 134/1887 din 12 august, a prefectului de Satu Mare, trimisă Procuraturii Tribunalului Regal şi care a fost citită în public, doar în urma insistenţelor mele repetate. Eu nu voi apela la textul integral, dar voi menţiona că din acel document se desprinde cu claritate intervenţia puterii politice, a Statului Ungar, care lezează simţul dreptăţii şi al Jurisdicţiei.

Prin această împrejurare puterea Statului Ungar îşi face timp să îndrume şi modul de procedură a Justiţiei şi să indice şi procedura legală. În unele cazuri, cum este şi cel de faţă, pedepsele sunt stabilite înainte de Judecare. Judecarea  nu este altceva decât o problemă formală. Această situaţie dă naştere la o reacţie negativă în privinţa independenţei  şi formităţii justiţiei.

Adresa trimisă de Prefectul de Satu Mare direct Ministerului de Interne, îl acuză pe părintele dr. Vasile Lucaciu de instigare împotriva Statului Ungar şi de trezire a urii împotriva Românilor din Ardeal.

Acum să mă refer la această Adresă a Prefectului de Satu Mare în care se arată: "… Acum este ocazia cea mai bună şi potrivită ca acest indezirabil să fie condamnat şi să fie făcut incapabil în faţa românilor, pentru care scop, atrage atenţia Procuraturii să acţioneze repede şi cu multă seriozitate şi să se ia toate măsurile posibile ca părintele dr. Vasile Lucaciu să fie vinovat şi să primească pedeapsa maximă".

Vorbind despre această problemă, în faţa mea apar cu toată claritatea aspecte serioase şi triste care trădează dispoziţia sufletească a fiilor Naţiunii Ungare faţă de fii naţiunii Române, privind egalitatea dintre ei. Se observă că în prezent chiar conducerea Justiţiei este împotriva ordinii legii şi, din păcate, trădează sentimentele de ură a ungurilor faţă de români.

Ne punem întrebarea firească Onorat tribunal Regal, de ce există această ură? Doar în timpul constituirii noastre milenare nu există nici o pildă, nici un document care ar dovedi că fiii Naţiunii Române nu ar fi fost fideli acestui pământ sfânt al patriei iubite comune.  Acest pământ a fost sfinţit de foarte multe ori de sângele celor două naţiuni, vărsat eroic în apărarea lui.

Niciodată Naţiunea Română n-a dat nici un exemplu - E MARTORĂ ISTORIA - de infidelitate faţă de Majestatea sa. Mai mult, Românii fac parte din acele naţiuni, la inima cărora este săpat adânc dragostea de Ţară, sentimentele de fidelitate şi ataşare faţă de forma Statului Dinastic, de Majestatea Sa.

Fii naţiunii Române nu s-au aliat niciodată cu puteri străine şi n-au cerut niciodată ajutorul lor împotriva Statului Ungar, chiar dacă acesta sute de ani a fost vitreg faţă de români.

Istoria ţării şi legile ei dovedesc că în Ungaria nu au existat niciodată relaţii rele între poporul de rând. Toate relele se pornesc de sus. În aceste condiţii trebuie să ştie Onoratul Tribunal Regal că în zilele noastre s-a impus o politică periculoasă între unguri şi români, precum cele dintre biruitori - unguri şi învinşi - români. Cine sunt cei învinşi? Este Naţiunea Română din Ardeal şi Părţile Ungurene!

Pot afirma în faţa Onoratului Tribunal Regal şi să pun totodată o întrebare firească: oare acest lucru este drept?

La fel pot să afirm că relaţiile actuale pentru Neamul Românesc nu sunt corespunzătoare. De ce? Pentru că în vechime au existat naţiuni dominatoare şi dominate, dar aşa cum ele sunt în Ţara Noastră,  nu se mai întâlnesc nicăieri în lumea civilizată.

De-a lungul secolelor fiii Naţiunii Ungare şi ai Naţiunii Române au convieţuit în înţelegere. De când a apărut politica de ungurizare forţată parcă a dat dihania între noi. Se vrea prin orice mijloace purificarea etnică chiar prin ştergerea numelor româneşti de pe crucile din cimitir.

Aplicarea acestei politici a trezit în Naţiunea Ungară dorinţa de a se impune cu forţa brutală împotriva tuturor neungurilor din ţara noastră. Oare este dreaptă această stare de fapte?eu cred că nu.

Eu ştiu foarte bine cum a reacţionat Naţiunea Ungară atunci când austriecii au impus germanizarea forţată. Naţiunea Ungară a făcut sacrificii enorme pentru a se apăra, trimiţând pe eşafod mii de patrioţi. Oare din acele exemple nu s-a învăţat nimic?

Acum mai pun încă odată întrebarea Onorat Tribunal Regal: de ce Naţiunea Română este împinsă cu o forţă uriaşă în prăpastie şi spre moarte. De ce Naţiunea Română nu poate să aibă demnitatea pe care o are Naţiunea Ungară?

Constat că fiii Naţiunii Române îşi cunosc foarte bine îndatoririle dar, în acelaşi timp îşi cunosc şi drepturile lor. Mai pun o întrebare Onorat Tribunal Regal: de ce sunt folosite toate ocaziile pentru a compromite Naţiunea Română? Eu cred că oricum am trata acest subiect, nedreptatea este strigătoare la ceruri.

Eu cred că datoria Statului Ungar şi a Naţiunii Ungare este respectarea Naţiunii Române pentru că, noi Românii, suntem cei mai mulţi şi cei mai vechi, indiferent că este vorba de Ardeal sau Banat, dar şi în Crişana sau în Maramureş. Statul Ungar şi Naţiunea Ungară au datoria de a respecta legile existente şi să le aplice în mod riguros şi nu după bunul lor plac, sau după cum le taie capul.

Onorat Tribunal Regal, eu vorbesc la acest proces nu numai ca român, dar şi ca Jurist şi mai ales ca apărător nu numai al părintelui dr. Vasile Lucaciu, ci şi al Naţiunii Române. În pledoaria mea am apelat la învăţămintele istoriei deoarece este vorba de o problemă politică deosebit de importantă, ea îi vizează şi pe unguri şi pe români.

Onorat Tribunal Regal!

Doresc să redau cuvintele lui Deak Ferencz, rostite din adâncă convingere: (…) … "chestiunea pentru care am luptat împreună, este o problemă sfântă. Ea poate fi comentată sau răstălmăcită. Formele de guvernare în baza Constituţiei, ideile dominante ale justiţiei se pot schimba de la o naţiune la alta. Dar, există un principiu, veşnic şi care nu se schimbă, el trebuie să se menţină peste tot unde domneşte legea şi anume: respectarea cu stricteţe a legilor. Puterea legilor o poate schimba doar corpul legiuitor şi nu oricine şi când îi convine. Fără acest principiu, nu pot exista relaţii morale care să susţină statul. Aceasta este baza sigură a drepturilor popoarelor şi a puterii dominante. Istoria demonstrează că în acele ţări şi imperii unde s-au semnalat dese lupte interne, s-au destrămat pentru că nu s-au respectat propriile lor legi".

Am dat acest citat pentru că sunt convins că în faţa acestor adevăruri şi Guvernul şi Organele Judecătoreşti, trebuie să respecte legile în folosul Patriei. Altfel, se periclitează viitorul Ţării. Dacă Judecătoria va fi supusă puterii politice, atunci cetăţenii îşi vor da seama că ne îndreptăm spre o dictatură sigură.

Cred că am răspuns corect domnului Acuzator Public, care a numit "FAVOARE" aceea dispoziţie a Onoratului Tribunal regal, prin care clientul meu şi martorii apărării au putut vorbi în Limba Română. Eu nu consider aceasta o "FAVOARE", sau o "BUNĂVOINŢĂ" ci o obligaţie Constituţională care trebuie îndeplinită.

Nu recunosc însă că inculpatul, părintele dr. Vasile Lucaciu, ar avea sentimente de ură faţă de unguri, aşa cum a spus domnul Acuzator Public. Clientul meu nu a făcut altceva decât să-şi exercite drepturile sale legale.

Este un fenomen regretabil faptul că presa ungurească, pot afirma - DIN REA VOINŢĂ - a dat şi dă informaţii eronate şi mincinoase despre părintele dr. Vasile Lucaciu. Prin aceasta s-a manipulat nu numai opinia publică, dar şi puterea judecătorească. Pot spune că această stare de fapt a influenţat direct desfăşurarea prezentului proces. Părintele dr. Vasile Lucaciu este numit "TRĂDĂTOR", "INSTIGATOR", "CRIMINAL", "AŢÂŢĂTOR DE FOCURI".

Nu este de mirare că domnul Acuzator Public merge pe căi greşite, cu astfel de acuzaţii, el doreşte cu orice preţ că-l declare vinovat pe părintele dr. Vasile Lucaciu, aşa cum cere cu insistenţă presa ungurească. Este regretabil că domnul Acuzator Public se orientează după zvonuri şi informaţii neadevărate în loc ca el să-şi formuleze un punct de vedere propriu, bazându-se pe fapte reale.

Nu ştiu cărui fapt se datorează acea greşeală prin care domnul Acuzator Public susţine că părintele dr. Vasile Lucaciu ar dori "MARTIRIUL" ca să obţină mai mulţi bani pentru cărţile de rugăciune trimise din Franţa şi din România. Eu mă mir cum nu este nominalizată şi Rusia. Spun acest lucru pentru că în presa ungurească se mai susţine şi faptul că părintele dr. Vasile Lucaciu ar fi şi spion rusesc. Este oare adevărat? Oare unde a învăţat părintele dr. Vasile Lucaciu, la Moscova sau la Roma? Nu este el oare greco-catolic?

Eu aşa ştiu Onorat Tribunal Regal că părintele dr. Vasile Lucaciu nu face comerţ cu cărţi de rugăciuni, ci din contră, el este Redactor Principal la "REVISTA CATOLICĂ" care este considerată o revistă literară foarte apreciată. Dacă a vândut, sau vinde cărţi din România, sau din Franţa, eu nu am cunoştinţă despre această situaţie, doar părintele dr. Vasile Lucaciu poate da relaţii.

Acum am să trec la critica afirmaţiei domnului Acuzator Public, prin care susţine că părintele dr. Vasile Lucaciu, în cuvântul său la Adunarea Electorală de la Tăuţii de Sus ar fi atacat vehement hegemonia ungurească şi integritatea teritorială a Ungariei. Onoratul Acuzator Public ar trebui să observe că e mai uşor să afişezi ceva fals decât să dovedeşti adevărul. Domnia sa se va convinge că nu are dreptate, lipsindu-i  date certe. Deci, nu poate dovedi această acuzaţie gravă.

Este ceva în cuvântarea părintele dr. Vasile Lucaciu care ar viza hegemonia ungurească sau integritatea teritorială a Statului Ungar? Nu văd nimic şi nici domnul Acuzator Public nu a amintit nimic concret despre această acuzare.

Există însă o problemă importantă care se leagă de afirmaţiile domnului Acuzator Public. Aceasta ar fi neîncrederea Naţiunii Ungare în Naţiunea Română. Această neîncredere duce la apariţia unui perete sau a unui zid despărţitor între armonia celor două naţiuni.

Lupta Naţiunii Ungare împotriva celorlalte naţiuni neungureşti, se aseamănă cu lupta lui HERCULE cu ANTEU. Din legenda lui Hercule trag următoarele concluzii valabile şi pentru Naţiunea Ungară şi pentru Naţiunea Română. În primul rând, respectarea cu stricteţe a legalităţii care trebuie să constituie baza înţelegerii dintre unguri şi români. În al doilea rând, românii să-şi revendice drepturile cu fiecare ocazie şi în orice loc deoarece această bază legală ar asigura aspiraţiile lor naţionale. În al treilea rând ungurii împreună cu neungurii, cu forţe unite ar putea realiza multe lucruri bune.

Naţiunea Ungară şi Naţiunea Română sunt independente în estul Europei. În trecut şi-au dat sângele şi viaţa pentru apărarea Patriei, iar viitorul cere şi mai multe sacrificii.

Cred că prin discutarea problemelor expuse mai sus, am reuşit să prezint Onoratului Tribunal Regal din Satu Mare, probe suficiente care să-l convingă că toată procedura juridică de astăzi nu este altceva decât "O CURSĂ DE SOARECI" împotriva părintele dr. Vasile Lucaciu, în persoana căruia politica Statului Ungar doreşte să facă un nou sacrificiu din partea Naţiunii Române.

Iată de ce Onoratul Tribunal Regal din Satu Mare, trebuie să fie convins că activitatea părintelui dr. Vasile Lucaciu nu a depăşit limitele legale. În acelaşi timp, vreau să subliniez că întreaga procedură judiciară de astăzi nu este altceva decât urmarea unei erori, a uni pas greşit a Justiţiei.

Am reflectat foarte mult asupra învinuirilor aduse de domnul Acuzator Public şi constat cu regret că nu acordă părintelui dr. Vasile Lucaciu nici o circumstanţă atenuantă. Dar, trebuie să accentuez că în acest caz, este vorba de cinstea şi onoarea părintelui dr. Vasile Lucaciu, bazate pe patriotismul şi libertatea personală a unui cetăţean împotriva căruia s-au adus acuzaţii nedrepte.

Iată de ce, în numele Legii şi al dreptăţii, cer Onoratului Tribunal Regal din Satu Mare achitarea părintelui dr. Vasile Lucaciu".

***

În ziua de 8 iulie 1889 s-a pronunţat sentinţa în procesul intentat de autorităţile ungureşti părintelui dr. Vasile Lucaciu, din care citez: (…) "Depoziţia martorilor invocaţi pentru dovedirea faptului în cauză, au fost contrabalansate prin depoziţia martorilor numiţi. Depoziţiile martorilor acuzării şi procesul verbal nr. 156, întocmit la Conferinţa Electorală de la Tăuţii de Sus, nu pot servi ca bază pentru condamnarea acuzatului. Din aceste motive, Tribunalul Regal din Satu Mare îl declară nevinovat şi îl achită pe părintele dr. Vasile Lucaciu".

Continuare în numărul următor.

prof. dr. Ioan CORNEANU

Statuia părintelui dr. Vasile Lucaciu, autor Cornel Medrea, din bronz, 1936. Este amplasată în centrul vechi al municipiului Satu Mare.

În perioada cedării Ardealului de Nord Ungariei, această statuie a marelui patriot V. Lucaciu pentru a nu fi pângărită de hortiştii maghiari a fost "refugiată" la Alba Iulia şi amplasată în centrul oraşului.

Bibliografie

1. Ioan Corneanu, Vasile Mariş - Părintele dr. Vasile Lucaciu, un Apostol al unirii Neamului Românesc, Edit. Salstitin, Satu Mare, 1999.

2. N. Iorga, Pagini alese, Vol. II, Bucureşti, ESPLA, 1965, p. 98-99.

3. Religia Culturii, Edit. Episcopia Ortodoxă Română a Ardealului, 1994.

4. Editura Institutului de Literatură Cluj, Cultura Publică, 1898. Fond părintele Petru Bologa, Muzeul Judeţean, Satu Mare.

5. Ioan Corneanu, Note şi Documente, Carei, 1974, p. 5-30, 52-53.

6. Foaie pentru Inimă, Minte şi Literatură, 6/11 februarie 1853.

7. Zimbor es videke din 21 noiembrie 1893.

8. Gazeta de Transilvania, p. 321

10. Octavian Goga,: Cuvântarea rostită la procesiunea funerară a părintelui dr. Vasile Lucaciu.