România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Sfântul părinte al Literaturii române

Superbă zi de vară târzie la întâlnirea cu umbra lui Ion Agârbiceanu într-un scurt pelerinaj la Alba Iulia, Bucium Şasa, Blaj şi Cenade.  Se împlineau 124 de ani de la naşterea scriitorului şi 100 de ani de la numirea sa ca preot paroh în Munţii Apuseni, la Bucium Şasa. ,,Sfântul părinte al literaturii române", cum îl numea Lucian Blaga pe cel ce şi-a împărţit viaţa între lumina credinţei şi lumina cărţii, s-a născut în localitatea Cenade din judeţul Alba, la 12 septembrie 1882. Ion Agârbiceanu, fiul pădurarului din Agârbiciu avea să devină una din personalităţile emblematice ale religiei, ziaristicii, literaturii şi politicii din Transilvania.

După ce a absolvit gimnaziul greco-catolic de la Blaj, se înscrie la Facultatea de Teologie şi mai apoi la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Regale Maghiare de Ştiinţă din Budapesta. 

La terminarea studiilor universitare, proaspătul preot Ion Agârbiceanu ajunge în anul 1906 în comuna Bucium, în satul Bucium - Şasa, din judeţul Alba. Buciumul cu împrejurimile sale pline de frumuseţe şi oamenii de aici ca şi peisajele superbe din zona satului său natal Cenade, au fost cu siguranţă o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru romancierul, nuvelistul şi povestitorul Ion Agârbiceanu. El zugrăveşte în opera sa mai cu seamă intelectualitatea satului, compusă din preot, notar, doctor, învăţător. În scrierile sale literare Ion Agârbiceanu se adresează copiilor pentru care a creat o lume minunată povestită în titluri ca File din cartea naturii, Povestiri sau Fefeleaga, se adresează adolescenţilor cu nuvele ca Licean … odinioară, Domnişoara Ana, Două Iubiri, se adresează adulţilor cu nuvele, pagini de jurnal şi romane ca Arhanghelii, Căsnicia lui Ludovic Petrescu, Amintiri, Din munţi şi din câmpii, În clasa cultă, Popa Man, Vâltoarea, Faraonii, Biruinţa, Legea trupului, O moştenire, Legea minţii etc. scrieri care vor rămâne mereu în mintea şi inima cititorului ca pagini ce respiră culoare, descriere, speranţă, rugă, adevăr. Alături de ele nu trebuie uitate scrierile religioase  de o încărcătură spirituală aparte cum ar fi: Rugăciunea Domnului, Despre minuni, Familia creştină, Meditaţii etc. sau colaborările la numeroase publicaţii din presa românească: Patria, Tribuna, Familia, Drapelul, Sămănătorul, Adevărul, Luceafărul, Unirea, Gazeta Transilvaniei , Transilvania, etc.

 Pentru întreaga sa activitate literară şi publicistică este ales membru corespondent şi mai apoi activ al Asociaţiunii ASTRA, iar în 1925 este numit secretar general al secţiilor literare şi ştiinţifice ale Asociaţiunii. Începând cu anul 1919 este membru corespondent al Academiei Române, iar în 1955 este ales membru titular în Academia Română la secţia de ştiinţe istorice, ştiinţele limbii, literatură şi artă. A fost, de asemenea, membru în Comitetul de Conducere al Societăţii Scriitorilor şi preşedinte al Sindicatului Presei Române din Ardeal şi Banat, funcţie pe care a avut-o până la decesul său.

Tot pentru activitate literară a fost recompensat cu numeroase premii şi ordine, iar la vârsta de 80 de ani a fost sărbătorit oficial în întreaga Românie.

Asemenea multor oameni de cultură, Ion Agârbiceanu avea să joace un rol activ în viaţa politică a ţării, deţinând mai multe funcţii administrative şi politice. După Unirea de la 1 Decembrie 1918, eveniment în care a avut un rol cât se poate de activ, a deţinut funcţii politice importante cum ar fi cea de membru în Comitetul Executiv al PNR şi cea de senator în Primul Parlament Român ajungând chiar vicepreşedinte al Senatului. În toată  această perioadă de succese pe plan literar, în ziaristică sau pe plan politic, Ion Agârbiceanu nu a uitat că este preot continuând să slujească mai departe biserica română. După perioada în care a fost preot paroh la Bucium - Şasa în judeţul Alba, s-a mutat în parohia Orlat din judeţul Sibiu, iar în timpul primului Război Mondial a ales să slujească voluntar pe front ca preot militar. Din 1930, după o perioadă de refugiu în Moldova, îl regăsim la Cluj  protopop şi apoi în 1931 este preot canonic al Episcopiei Gherla. Ultimii ani din viaţă, preotul, scriitorul, ziaristul, politicianul şi nu în ultimul rând academicianul Ion Agârbiceanu, i-a petrecut la Cluj, unde s-a stins din viaţă la 28 mai 1963, în urma unui infarct. Necrologul a fost semnat atât de Academia Română al cărei membru a fost cât şi de Uniunea Scriitorilor din România care a evidenţiat bogata şi îndelungata s-a activitate literară.

 

Prof. DANIELA FLOROIAN