România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Ing. AUREL VLAICU cuceritorul văzduhului

 Aurel Vlaicu s-a născut în anul 1882 pe 19 noiembrie în satul Binţinţi, care din anul 1927 se numeşte Aurel Vlaicu.

Aurel Vlaicu se deosebea de prietenii de joacă prin faptul că aduna toate şurubelniţele, piuliţele ce le găsea pe drum şi le ducea în şura lui cu porumbei unde îşi făcuse un mic atelier.

Acolo în atelierul lui mai făcea şi multe jucării din lemn care le dăruia copiilor şi le spunea: "luaţi-le că eu o să fac altele mult mai frumoase". Aurel Vlaicu face primele clase primare în satul natal, de unde a trecut la Colegiul reformat al liceului calvin din Orăştie. La Orăştie a fost greu deoarece totul se preda în limba maghiară. Cu timpul a învăţat limba şi rezultatele au început să apară.

Spiritul lui inventiv l-a făcut repede cunoscut şi iubit atât de colegi cât şi de profesori. Nimeni nu ştia să repare ceasornicul mai bine ca el.

Construise chiar un ceas care cânta şi pe care îl îndrăgiseră toţi prietenii.

Vlaicu a fost un elev relativ obişnuit.Dacă la unele materii Vlaicu nu excela în schimb la matematică şi-a dovedit adesea talentul. La şcoală, la Orăştie la una din orele de fizică a prezentat profesorului planul unui perpetuum mobile conceput pe principiul atracţiei magnetice.

Încă de când era elev de liceu, Vlaicu a fost preocupat de zborul mecanic.

Vlaicu povestea mai târziu cu multă dragoste amintirile de la Orăştie şi mai ales întâmplarea cu baba, gazda la care locuia. Mama lui îi trimitea tot timpul o oală cu miere de albine pe care o ţinea într-o ladă care o lăsa deschisă. Se vede că babei îi plăcea mierea, căci în fiecare seară, când se întorcea acasă observa că cineva umblase la mierea lui. Şi atunci a zis: "stai că pun eu mâna pe hoţ" a pus în ladă o nuieluşă de alun în formă de arc cu un capăt a fixat-o de partea stângă a lăzii iar de celălalt a legat o bucată de lemn mai gros.

Şi vai de cel care a deschis lada.

Săraca babă, căci ea era hoţul, a căzut pe spate când a lovit-o nuieluşa.

Când a venit Aurel acasă baba i-a spus: "să-i fie lada afurisită". Iar Vlaicu i-a răspuns "vezi cine umblă la mierea altuia aşa păţeşte".

O altă ispravă a lui Aurel a fost falsificarea banilor. Ce sa gândit el? "hai să fabric bani" În pivniţa casei împreună cu Ion, fratele lui mai mic, au falsificat bani.

Şe-a ieşit chiar foarte bine, au şi schimbat câteva monezi dar i-a prins moşu' Dumitru: Moşu Dumitru fiind tatăl lor le-a dat o bătaie de nu le-a mai trebuit alţi bani. După terminarea şcolii din Orăştie pleacă la Sibiu unde s-a înscris în clasa a şaptea a gimnaziului de stat. Aici între noii lui colegi l-a cunoscut pe Octavian Goga. De atunci între ei s-a legat o strânsă prietenie.

În curând Vlaicu se remarcă şi în liceul de la Sibiu. Aici concepe o turbină a cărei construcţie ingenioasă i-a plăcut atât de mult profesorului său de fizică, încât acesta şi-a luat elevul şi l-a dus la fabrica Rieger ca s-o construiască. Până la urmă turbina nu s-a realizat din lipsă de bani. De la Sibiu Aurel Vlaicu pleacă la Budapesta la facultatea de mecanică unde a stat doar un an pentru că nu avea atâtea reviste să se documenteze pentru maşina de zburat. De la Budapesta pleacă la Munchen în Germania unde îşi termină facultatea, îşi ia diploma de inginer mecanic şi se angajează la fabrica de maşini Oppel.

Acolo a şi avut de gând să-şi construiască avionul. Patronul fabricii ia spus că-i dă materiale, bani dar avionul să rămână o invenţie a fabricii.

Normal că Aurel Vlaicu nu este de acord, se întoarce în ţară în casa părintească înde în anul 1909 împreună cu Ion, fratele lui mai mic îşi construiesc primul lor planor, primul avion fără motor.

Primul zbor în care planorul A. Vlaicu 1909 a fost lansat fiind tras de 3 cai Vlaicu l-a executat pe la mijlocul lunii iunie a anului 1909. a fost poate unicul zbor planat din lume la care avionul a fost tras de cai în pocnete de bice şi-n chiotul flăcăilor din sat, zborul a făcut o impresie atât de puternică asupra lui Vlaicu încât şi-l amintea mereu. Chiar spunea uneori: "De atunci de câte ori mă sui în avion zbârnâiala motorului îmi aduce aminte de aeroplanul fără motor şi înaintea ochilor îmi apar cei trei cai".

Zborul acela nu l-a uitat Vlaicu mai ales că atunci a urcat-o în avion pe sora lui care avea numai 4 ani.

Aşa a devenit Valeria Vlaicu prima femeie din lume care a executat un zbor planat. Dar Vlaicu nu se mulţumeşte cu acest lucru, pleacă la Bucureşti la Arsenalul militar unde îşi construieşte primul avion cu motor.

În ziua de 17 iunie 1910 la Cotroceni Vlaicu realizează primul zbor înfăptuit pe teritoriul ţării noastre cu un aparat de construcţie şi concepţie românească.

În cursul lunii decembrie a anului 1910 Vlaicu a început realizarea unui alt avion pe care la denumit Vlaicu II. Cu acest aparat Vlaicu zboară aproape în toată ţara dar a zburat şi la Aspen lângă Viena unde a fost un concurs de aviaţie internaţional la care au participat 80 de concurenţi printre care celebrul Roland Garos şi francezul Mola.

Acest concurs l-a câştigat Aurel Vlaicu.

În urma acelui concurs i s-a dat brevetul de pilot. În memoria sa, în semn de mare omagiu în anul 1966 la Aspen a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative. Întors la Bucureşti Vlaicu începe construcţia celui de al 3 aparat. Dar dorinţa lui cea mai mare era trecerea Carpaţilor în zbor.

Şi cum pe 14 septembrie la Orăştie era sărbătoarea Astrei se hotărăşte să încerce. Astfel în ziua de 13 septembrie 1913 a decolat cu avionul său Vlaicu II cu intenţia de a trece Carpaţii.

Visul lui nu s-a realizat, avionul s-a prăbuşit lângă Câmpina la Băneşti îngropând sub aşchiile de lemn şi fier trupul marelui Vlaicu.

Şi acum aş vrea să închei prin cuvintele lui Vlaicu:

"M-aş socoti răsplătit cu prisosinţă pentru cei 14 ani de muncă, de teamă şi de speranţe chinuitoare dacă aş şti că am făcut ceva cât de puţin pentru progresul ştiinţei şi pentru fericirea oamenilor."

(Aurel VLAUICU)