Aurel Vlaicu s-a născut în anul 1882 pe 19 noiembrie în satul
Binţinţi, care din anul 1927 se numeşte Aurel Vlaicu.
Aurel Vlaicu se deosebea de
prietenii de joacă prin faptul că aduna toate şurubelniţele,
piuliţele ce le găsea pe drum şi le ducea în şura lui
cu porumbei unde îşi făcuse un mic atelier.
Acolo în atelierul lui mai făcea
şi multe jucării din lemn care le dăruia copiilor şi
le spunea: "luaţi-le că eu o să fac altele mult mai
frumoase". Aurel Vlaicu face primele clase primare în satul natal,
de unde a trecut la Colegiul reformat al liceului calvin din Orăştie.
La Orăştie a fost greu deoarece totul se preda în limba maghiară.
Cu timpul a învăţat limba şi rezultatele au început să
apară.
Spiritul lui inventiv l-a făcut
repede cunoscut şi iubit atât de colegi cât şi de profesori.
Nimeni nu ştia să repare ceasornicul mai bine ca el.
Construise chiar un ceas care cânta
şi pe care îl îndrăgiseră toţi prietenii.
Vlaicu a fost un elev relativ obişnuit.Dacă
la unele materii Vlaicu nu excela în schimb la matematică şi-a
dovedit adesea talentul. La şcoală, la Orăştie la una
din orele de fizică a prezentat profesorului planul unui perpetuum
mobile conceput pe principiul atracţiei magnetice.
Încă de când era elev de
liceu, Vlaicu a fost preocupat de zborul mecanic.
Vlaicu povestea mai târziu cu multă
dragoste amintirile de la Orăştie şi mai ales întâmplarea
cu baba, gazda la care locuia. Mama lui îi trimitea tot timpul o oală
cu miere de albine pe care o ţinea într-o ladă care o lăsa
deschisă. Se vede că babei îi plăcea mierea, căci în
fiecare seară, când se întorcea acasă observa că cineva
umblase la mierea lui. Şi atunci a zis: "stai că pun eu mâna
pe hoţ" a pus în ladă o nuieluşă de alun în
formă de arc cu un capăt a fixat-o de partea stângă a lăzii
iar de celălalt a legat o bucată de lemn mai gros.
Şi vai de cel care a deschis
lada.
Săraca babă, căci ea
era hoţul, a căzut pe spate când a lovit-o nuieluşa.
Când a venit Aurel acasă baba
i-a spus: "să-i fie lada afurisită". Iar Vlaicu i-a răspuns
"vezi cine umblă la mierea altuia aşa păţeşte".
O altă ispravă a lui Aurel
a fost falsificarea banilor. Ce sa gândit el? "hai să fabric
bani" În pivniţa casei împreună cu Ion, fratele lui mai
mic, au falsificat bani.
Şe-a ieşit chiar foarte
bine, au şi schimbat câteva monezi dar i-a prins moşu' Dumitru:
Moşu Dumitru fiind tatăl lor le-a dat o bătaie de nu le-a
mai trebuit alţi bani. După terminarea şcolii din Orăştie
pleacă la Sibiu unde s-a înscris în clasa a şaptea a
gimnaziului de stat. Aici între noii lui colegi l-a cunoscut pe Octavian
Goga. De atunci între ei s-a legat o strânsă prietenie.
În curând Vlaicu se remarcă
şi în liceul de la Sibiu. Aici concepe o turbină a cărei
construcţie ingenioasă i-a plăcut atât de mult
profesorului său de fizică, încât acesta şi-a luat elevul
şi l-a dus la fabrica Rieger ca s-o construiască. Până la
urmă turbina nu s-a realizat din lipsă de bani. De la Sibiu
Aurel Vlaicu pleacă la Budapesta la facultatea de mecanică unde
a stat doar un an pentru că nu avea atâtea reviste să se
documenteze pentru maşina de zburat. De la Budapesta pleacă la
Munchen în Germania unde îşi termină facultatea, îşi ia
diploma de inginer mecanic şi se angajează la fabrica de maşini
Oppel.
Acolo a şi avut de gând să-şi
construiască avionul. Patronul fabricii ia spus că-i dă
materiale, bani dar avionul să rămână o invenţie a
fabricii.
Normal că Aurel Vlaicu nu este
de acord, se întoarce în ţară în casa părintească
înde în anul 1909 împreună cu Ion, fratele lui mai mic îşi
construiesc primul lor planor, primul avion fără motor.
Primul zbor în care planorul A.
Vlaicu 1909 a fost lansat fiind tras de 3 cai Vlaicu l-a executat pe la
mijlocul lunii iunie a anului 1909. a fost poate unicul zbor planat din
lume la care avionul a fost tras de cai în pocnete de bice şi-n
chiotul flăcăilor din sat, zborul a făcut o impresie atât
de puternică asupra lui Vlaicu încât şi-l amintea mereu. Chiar
spunea uneori: "De atunci de câte ori mă sui în avion zbârnâiala
motorului îmi aduce aminte de aeroplanul fără motor şi înaintea
ochilor îmi apar cei trei cai".
Zborul acela nu l-a uitat Vlaicu mai
ales că atunci a urcat-o în avion pe sora lui care avea numai 4 ani.
Aşa a devenit Valeria Vlaicu
prima femeie din lume care a executat un zbor planat. Dar Vlaicu nu se mulţumeşte
cu acest lucru, pleacă la Bucureşti la Arsenalul militar unde îşi
construieşte primul avion cu motor.
În ziua de 17 iunie 1910 la
Cotroceni Vlaicu realizează primul zbor înfăptuit pe teritoriul
ţării noastre cu un aparat de construcţie şi concepţie
românească.
În cursul lunii decembrie a anului
1910 Vlaicu a început realizarea unui alt avion pe care la denumit Vlaicu
II. Cu acest aparat Vlaicu zboară aproape în toată ţara
dar a zburat şi la Aspen lângă Viena unde a fost un concurs de
aviaţie internaţional la care au participat 80 de concurenţi
printre care celebrul Roland Garos şi francezul Mola.
Acest concurs l-a câştigat
Aurel Vlaicu.
În urma acelui concurs i s-a dat
brevetul de pilot. În memoria sa, în semn de mare omagiu în anul 1966
la Aspen a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative. Întors la
Bucureşti Vlaicu începe construcţia celui de al 3 aparat. Dar
dorinţa lui cea mai mare era trecerea Carpaţilor în zbor.
Şi cum pe 14 septembrie la Orăştie
era sărbătoarea Astrei se hotărăşte să încerce.
Astfel în ziua de 13 septembrie 1913 a decolat cu avionul său Vlaicu
II cu intenţia de a trece Carpaţii.
Visul lui nu s-a realizat, avionul
s-a prăbuşit lângă Câmpina la Băneşti îngropând
sub aşchiile de lemn şi fier trupul marelui Vlaicu.
Şi acum aş vrea să închei
prin cuvintele lui Vlaicu:
"M-aş socoti răsplătit
cu prisosinţă pentru cei 14 ani de muncă, de teamă
şi de speranţe chinuitoare dacă aş şti că am
făcut ceva cât de puţin pentru progresul ştiinţei
şi pentru fericirea oamenilor."
(Aurel
VLAUICU)
|