România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

Barbu Ştefãnescu Delavrancea

ISTORICUL Dr. VICTOR MOTOGNA -

participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918

 Învăţătura şi-a început-o în satul natal, apoi studiile secundare la Liceul grăniceresc din Năsăud pe care-l absolvă în iunie 1905 , dând examenul de bacalaureat cu „foarte bine”.1 Între anii 1905-1909 a urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj, unde susţine examenul de licenţă în istorie şi limba latină cu calificativul „foarte bine” în luna mai 1909. La 21 mai 1910 trece examenul de capacitate cu nota maximă. A funcţionat apoi, ca profesor secundar, din decembrie 1909 până la 31 august 1919 la Gimnaziul fundaţional din Năsăud.

Evenimentele revoluţionare din Transilvania din toamna anului 1918 îi dau prilejul tânărului profesor de a se angaja, alături de ceilalţi cărturari români, să participe la lupta pentru realizarea dezideratului înfăptuirii Marii Uniri, aşa cum o făcuse pentru o clipa, la 1600, Mihai Viteazul. Astfel, Victor Motogna va fi prezent la 3 noiembrie 1918 la adunarea poporului român din Năsăud, ţinută în sala cea mare a primăriei, pentru a pregăti „ ziua cea mare a libertăţii noastre naţionale „şi acţionează pentru a o sărbătorii cu cinstea şi demnitatea ce se aşteaptă de la noi, urmaşii falnicilor grăniceri de pe vremuri”.2 A doua zi, 4 noiembrie, participă la organizarea adunării de constituire a Comitetului Naţional Român şi a gărzii naţionale din Năsăud fiind ales în conducere.3  În 7 noiembrie este dată publicităţii înştiinţarea potrivit căreia s-a constituit Comenduirea generală din nordul Văii Someşului , fiind numit secretar.4 Va contribui la redactarea şi publicarea în 23 noiembrie 1918 a manifestului intitulat „Fraţi români din Valea Someşului şi a Bârgăului” în care se va sublinia: „Ceasul hotărâtor a sosit! Marele Sfat al neamului românesc din Transilvania şi Ungaria cheamă la  Alba-Iulia Adunarea Naţională, care să croiască soarta neamului nostru pentru o vecie. Aşadar, noi fraţilor din Valea Someşului şi a Bârgăului încă vom trimite 5 delegaţi care, în numele urmaşilor foştilor falnici grăniceri, în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia să adeverească , că voinţa noastră e ca şi a neamului întreg: UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR DE LA NISTRU PÂNĂ LA TISA.5 În aceeaşi zi, în adunarea Sfatului Naţional Român şi a fruntaşilor români din comuna Năsăud, desfăşurată în localul primăriei în care este ascultat raportul delegatului trimis de Marele Sfat de la Arad, dr. Victor Onişor, sunt propuşi cei 5 candidaţi pentru Cercul electoral al Năsăudului. Cu unanimitate au fost recomandaţi candidaţii: dr. Victor Onişor, dr. l.Drăgan, Victor Motogna, dr. Laurean Oanea şi Catarig Zăigrean. Aceştia vor fi aleşi apoi pe 27 noiembrie, într-o adunare publică, credenţionalul fiind semnat de 39 reprezentaţi ai Cercului electoral din Năsăud.

Victor Motogna şi profesorul de muzică Augustin Bena vor reprezenta la Alba-Iulia şi „Reuniunea română de cântări din Năsăud” fiind aleşi de membrii acesteia într-o adunare extraordinară ţinută în ziua de 28 nov.1918.6

Va participa, la 1 decembrie 1918, la luarea istoricei hotărâri de Unire, din cetatea Albei Iulii, fiind convins de importanţa evenimentului la care lua parte, alături de cei 1226 de delegaţi şi peste 100.000 de reprezentanţi ai neamului românesc de peste Carpaţi.*7

După Marea Unire, Consiliul Dirigent al Transilvaniei îl numeşte la 1 septembrie 1919 profesor secundar, specialitatea istorie şi latină, apoi director la Liceul din Dej, azi Colegiul naţional „Andrei Mureşianu” unde va funcţiona până în anul 1930. Este numit apoi profesor de materii naţionale Ia Academia teologică unitară din Cluj.

În luna iunie 1923 susţine examenul de doctor în litere la Universitatea din Cernăuţi, obţinând calificativul „Suma cum laude” iar în decembrie 1924, examenul de docenţă la Facultatea de litere din Cluj.8

În această perioadă desfăşoară o susţinută activitate de cercetare istorică şi publică rezultatele acesteia în revistele de specialitate din ţară: Revista Istorică condusă de Nicolae Iorga, Transilvania din Sibiu, Anuarul Liceului din Dej, Cercetări istorice din Iaşi, Revista Archivelor-Bucureşti, Analele Academiei Române, în diverse edituri, sporindu-şi reputaţia de valoros cercetător ştiinţific.9

De altfel, în raportul despre activitatea Secţiei de istorie a revistei Transilvania (Buletin de tehnică a culturii nr.4, anul LX VII, iulie-august 1936, Sibiu, pag.361), se consemnează că la 15 noiembrie 1935 „s-a procedat la alegerea membrilor corespondenţi fiind nominalizaţi la poziţia 6, C-tin Daicoviciu, Victor Motogna (11), Mureşianu Aurel (13), Nemoianu Petru (14), David Prodan (18)” ş.a.

În paralel, ca specialist în istoria veche a românilor, Victor Motogna a făcut săpături la castrul roman de pe limesul someşan (Căşei) fiind un colaborator asiduu al istoricului de prestigiu european, Emil Panaitescu. Ca rezultat al acestor cercetări arheologice a luat fiinţă Muzeul de istorie orăşenesc din Dej, cu un lapidarium deosebit de valoros şi bogat.10

Este de remarcat, în această perioadă, strânsa legătură şi corespondenţă pe care Victor Motogna a purtat-o cu savantul Nicolae Iorga. În anul 1979, soţia acestuia, octogenara Sabina Motogna, născută Pop şi fiica Letiţia, mai păstrau două scrisori din această corespondentă, respectiv din 31 mai şi 6 octombrie 1926, celelalte fiind pierdute în timpul refugiului, din septembrie 1940. În una din acestea, Nicolae Iorga se referă la studiul lui Victor Motogna „Războaiele lui Radu Şerban (1602-1611) publicat în Memoriile secţiei de istorie a Academiei Române, Bucureşti, 1926.Cităm din text: „Scumpe domnule Motogna, Am făcut raportul şi se va publica studiul. Poate că la vară să mă abat pe la dumneavoastră. Multe salutări colegiale, Nicolae Iorga”.

Tot în această vreme, ca urmare a unor merite excepţionale, lui Victor Motogna i se conferă din partea „Ministere de L’Instruction Publique et des Beaux-Arts” al Republicii Franceze, titlul de „officier de l’instruction publique”, act datat la 7 martie 1925.

În anul 1937, Victor Motogna publică studiul „Năvălirea goţilor în Imperiul Roman şi părăsirea Daciei” prima luare de poziţie împotriva falselor şi tendenţioaselor teorii ale istoricului maghiar neoroslerian A.Aföldy. Prin acest studiu, precum şi prin altele ce vor urma, Victor Motogna se înscrie în galeria istoricilor români care au adus o însemnată contribuţie istoriografiei privind argumentele ştiinţifice de continuitate şi unitate ale poporului român.

După încă un deceniu de carieră universitară în Cluj, la Facultatea de litere, ca urmare a Dictatului de la Viena, este nevoit a lua drumul pribegiei, refugiindu-se cu familia, soţia Sabina şi cei doi copii, Letiţia şi Alexandru, la Timişoara, unde va locui pe strada Domniţa Bălaşa nr.17.

Din luna octombrie 1940 a funcţionat ca profesor de materii naţionale la Academia teologică romano-catolică din Timişoara (într-o discuţie avută în anul 1998, cu Eminenţa Sa, episcopul Sebastianus Krauter, episcop romano-catolic al Timişoarei, acesta îşi amintea că l-a avut profesor de limba latină la Academie, pe Victor Motogna n.n.) şi în calitate de conferenţiar definitiv la Facultatea de Litere din Cluj-Sibiu.

La Timişoara se va preocupa intens, aşa cum o va face şi profesorul Aurel Borza, de studiul istoriei românilor de pe meleagurile bănăţene, folosindu-se de surse primare. Pentru meritele sale dr. C.Grofşorean îl va numi în comitetul de redacţie al Revistei Institutului Social Banat-Crişana, investindu-l în funcţia de preşedinte al Secţiei istorice. În „Cuvânt înainte” publicat în revistă (anul XI, iulie-august 1943, Timişoara) Victor Motogna va preciza; „...Secţia istorică s-a creat pentru redactarea istoriei Banatului românesc de totdeauna, la înălţimea ştiinţei de azi, încadrând trecutul acestei regiuni în viaţa multiseculară a Neamului Românesc”. Motivaţia iniţiativei: opera este reclamată de interesele superioare de ordin naţional-nici una din provinciile româneşti n-are un trecut atât de străvechi şi de bogat în evenimente, vrednice să fie veşnicite în analele neamului, ca ţinutul dintre Dunăre, Tisa, Mureş şi Carpaţi. Cei care au scris până acum istoria Banatului, sublinia istoricul, s-au folosit de colecţii şi publicaţii ungureşti şi germane care şi-au apărat istoria lor, dar nu s-au folosit de documentele originale. A sosit timpul, continua acesta, ca să întocmim istoria românească a Banatului , care să reoglindească viaţa poporului autohton , aşa cum s-a scurs ea din vremuri imemoriale până în zilele noastre. Intenţia istoricului era de a se redacta studii şi monografii referitoare la diferitele epoci din trecutul bănăţean care să fie apoi dezbătute şi publicate în Buletinul istoric al Revistei Institutului Social Banat-Crişana. În concluzie, „sinteza istorică a Banatului în forma unei lucrări definitiv închegate va fi un monument durabil, demn de faptele glorioase, săvârşite de străbunii noştri pe aceste plaiuri, care fac parte din teritoriul din totdeauna a poporului şi limbii româneşti (cu părere de rău trebuie să arătăm, că nici după 60 de ani istoricii bănăţeni n-au reuşit să realizeze această dorinţă a istoricului transilvan n.n.).

Va realiza şi publica studiul „Ohtum, contribuţie istorică la istoria românilor în veacul IX-XI, în Lucrările Institutului de geografie al Universităţii Regele Ferdinand l, din Cluj la Timişoara (Imprimeria editurii culturale de vest, Tipografia Rapid, Timişoara, 1942), Studiul a fost considerat că are „pagini luminoase” şi că a fost scris „într-o limbă frumoasă şi bine documentată”.11

Aurel Bugariu, făcând recenzia studiului lui Victor Motogna, „Istoria veche a Românilor de la origini până în veacul al XIII-lea” ( Revista Institutului Social Banat-Crişana, anul X, sept-dec.1942), considera că autorul, conferenţiar universitar, „pentru luminarea epocii tenebroase din care nu au rămas date scrise, analizează argumentele adversarilor continuităţii. Îl combate pe istoricul maghiar Andrei Alföldi cu lucrarea sa „A gót mozgalom és Dacia fel adása" domnul Motogna are un aport de seamă izbutind să aducă o fărâmă de lumină în problema continuităţii.

Vor urma: „Contribuţii la istoria românilor bănăţeni în evul mediu”, „Banatul românesc în epoca migraţiunii popoarelor barbare” (1943), Banatul românesc în cele dintâi veacuri ale stăpânirii ungureşti - Epoca arpadiană (1030-1301), Banatul românesc în prima jumătate a veacului al XV-lea - Epoca lui Sigismund de Luxemburg (1395-1438) şi Trecutul românilor în epoca lui Ioan Huniade, ultimele două fiind publicate în Buletin Istoric, anul XIII, mai-august 1944, al Revistei Institutului Social Banat-Crişana.

A recenzat cărţi spunându-şi critic părerea asupra valorii acestora cu competenţa cuvenită. Astfel, sub titlul „Limbă şi cultură”, face recenzia cărţii lui Theodor Capidan apărută la Editura Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1943, subliniind că aceasta contribuie la elucidarea unor întrebări capitale referitoare la originile noastre pe care istoriografia le-a ridicat, dar, în lipsă de izvoare nu le-a putut dezlega”. Cere viitorilor istorici să fie pregătiţi, mai ales, în două direcţii: să ajungă a înţelege în original documentele latine şi paleoslave şi să cunoască temeinic legile limbii româneşti.

Este un pilon de bază al intelectualităţii Timişoarei, participă la evenimentele din viaţa urbei de pe Bega. Astfel, la adunarea organizată în sala cinematografului „Capitol” din Timişoara de membrii Asociaţiei Refugiaţilor din Ardealul de Nord şi Despărţământul „ASTRA” prilejuită de aniversarea Marii Uniri, luând cuvântul, va sublinia: „Pentru noi ardelenii, Unirea era răsplata meritată a unei naţiuni martirizate şi suferinţele ei de veacuri îndurate cu credinţa neclintită în ceasul izbăvirii ce avea să vină. Iată de ce, ziua de 1 decembrie 1943, nu este praznicul bucuriei şi al fericirii împlinite ci e sărbătoarea durerii profunde, pe care a lăsat-o în sufletele româneşti sfâşierea hotarelor noastre istorice şi fireşti, în împlinirea acestor speranţe credem cu tărie neclintită, fiindcă suntem conştienţi de dreptatea desăvârşită a cauzei noastre.”12

Va fi prezent la marea adunare organizată la Timişoara, în ziua de 15 octombrie 1944, la care, în prezenţa tuturor reprezentanţilor partidelor politice, asociaţiilor şi reuniunilor patriotice din oraş, cu muzici, coruri şi steaguri tricolore, s-a sărbătorit bucuria eliberării Clujului de sub ocupaţia horthystă.

Vor urma vremuri grele pentru istoricul ardelean, odată cu ocuparea Banatului de către Armata Roşie în septembrie 1944 şi venirea la putere a regimului comunist. Nori negri se vor abate asupra familiei Motogna. Rudele soţiei, înrudiţi cu familiile lui Iuliu Maniu, Zaharia şi Romul Boilă, Ion Gheţie ş.a., toţi membrii marcanţi ai Partidului Naţional Ţărănesc, vor fi arestaţi şi vor suporta cu demnitate rigorile temniţelor comuniste, ale Canalului şi deportărilor în Bărăgan. Toate acestea vor fi mărturisite de fratele soţiei lui Victor Motogna, dr. în drept Cornel Pop, în cartea Iadul comunist - Amintiri şi destăinuiri apărută la Timişoara, în Editura Signata 2003. Nu-l vor uita nici pe istoric care fusese senator de Someş din partea P.N.Ţ în alegerile din 1928.

În anul 1948 se vor face presiuni puternice asupra slujitorilor şi credincioşilor cultului greco-catolic, până la desfiinţarea acestuia prin Decretul 177. Episcopia de Lugoj, bisericile, mănăstirile, asociaţiile şi toate instituţiile acestuia vor fi desfiinţate şi bunurile patrimoniale confiscate. Episcopul greco-catolic Ioan Bălan va fi arestat. Vor urma măsurile drastice împotriva bisericii romano-catolice, episcopul Augustin Pacha fiind judecat şi condamnat de Tribunalul Militar din Bucureşti împreună cu alţi prelaţi, învinuiţi de „spionaj”. Academia romano-catolică din Timişoara îşi va înceta activitatea.

Victor Motogna de confesiune greco-catolică va suporta consecinţele. Nu va pleca din Timişoara, dar se va îmbolnăvi grav, în vara anului 1948. Familia îl va interna la Clinicile din Cluj unde va fi tratat de profesorul Iuliu Haţieganu, un apropiat al acesteia, în ferpar se va consemna: „Dr. Victor Motogna fost profesor la Academia Teologică Romano-Catolică din Timişoara şi conferenţiar definitiv la Facultatea de Litere şl Filozofie de pe lângă Universitatea „Dr. Victor Babeş” din Cluj, decorat cu ordinul Coroana şi Steaua României în gradul de Cavaler. Ofiţer al instrucţiunii Publice a Republicii Franceze şi membru corespondent al Academiei Române, după scurte şi grele suferinţe suportate cu adevărată resemnare şi creştinească pocăinţă s-a stins din viaţă în ziua de 5 iulie, orele 19.00, în al 63-lea an al vieţii şi al 34-lea an al fericitei sale căsătorii. Înmormântarea scumpului nostru defunct se va face în ziua de 9 iulie 1948, orele 3.p.m. în Cimitirul greco-catolic din Năsăud.13 Tot aici, peste ani, vor fi înmormântaţi ceilalţi membrii ai familiei, soţia Sabina, şi cei doi copii, Alexandru, medic şi Letiţia, licenţiată în drept.

Au urmat ani de tăcere, opera şi activitatea acestuia fiind trecută la index. Abia în anul 1979, un istoric din Dej, C.Răileanu, venit la Timişoara şi care a lucrat la Muzeul Banatului, a scris câteva rânduri despre Victor Motogna în revista Orizont.

Semnatarul acestor rânduri a făcut eforturi deosebite, lovindu-se mereu de indiferenţa unor istorici locali, în încercarea de a-i cunoaşte opera şi activitatea pe meleaguri bănăţene şi a descoperi eventuali urmaşi, cu conştiinţa apartenenţei la aceleaşi meleaguri natale, fiind născut în comuna Ciceu-Giurgeşti.

Se cuvine să reamintesc cuvintele memorabile ale istoricului Victor Motogna, care, la întrebarea ce ne spune toponimia pământului românesc a răspuns ferm: „Chiar şi în cazul când numele unui sat românesc e de origine ungurească, nu dovedeşte prioritatea ungurilor având în vedere că nomenclatura râurilor, apelor, munţilor e curat românească, cum se întâmplă de multe ori. Din parte-ne vom mai adăuga câteva, în apropierea oraşului Dej, se află satele: Giurgeşti, Negrileşti, Leleşti, cu terminaţiunea - eşti, neîntâlnită în aceste părţi. Satele sunt pomenite în documente la finele secolului al XIV , cu forma ungurească Györgyfalva, Negerfalva. Este evident că traducerea s-a făcut de scribul maghiar, care s-a luat după asemănarea sunetelor, neştiind că Giurgeşti derivă din Giurgea, nu din Gheorghe, iar Negrileşti din Negrila”.14

Publicarea acestor rânduri despre istoricul dr.Victor Motogna, face parte din acea atitudine de bun simţ şi de respect pe care trebuie să o manifestăm peste ani, faţă de personalităţile meleagurilor noastre care au purtat cu demnitate numele de români pus în slujba neamului şi a credinţei din care se trag.

Se face, în sfârşit, dreptate, după atâţia ani de uitare.

        Constantin C. Gomboş - Timişoara

NOTE:

1. „Curriculum vitae” întocmit de Victor Motogna, la Cluj, la 16 noiembrie 1938, document aflat în

posesia domnului avocat doctor Cornel Pop, din Timişoara, fratele soţiei istoricului.

2. 1918 la români - Documentele Unirii - Unirea Transilvaniei cu România - 1 decembrie 1918, vol.VII, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989 , pag.94.

3. Ibidem, pag.109

4. 0p.cit.pag.159

5. 1978 la români - Documentele Unirii, vol.VIII, pag.10

6. Op.cit, pag.79

7. Ioan Şerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan -1918-85 de ani- 2003-Dicţionarul personalităţilor Unirii, Editura Altip, Alba-lulia, 2003, pag.124, Vezi şi Gazeta oficială publicată de Consiliul Dirigent , 1918-1919, Sibiu, nr.1 şi 2

8. Revista Institutului Social Banat-Crişana , anul XI, ianuarie-aprilie, 1943, pag.104. Vezi şi Tiberiu Ciobanu - Incursiuni în istoriografia românească referitoare la Banatul medieval, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2004, pag.157

9. XXX Enciclopedia istoriografiei româneşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978,  pag.227

10. 0rizont nr.5 (568) 1 februarie 1979, Timişoara, art. C Răileanu: Evocări- Victor Motogna

11. Dacia, anul V, Timişoara , din 15 iulie 1943

12. Ibidem, nr.271 din 4 decembrie 1943. Vezi şi Aurel Turcuş , Constantin C. Gomboş, Marea Unire reflectată în presa românească din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2003, pag.31şi 187

13. Documentul a fost realizat la Tipografia, Lyceum „din Cluj, aprobat de Primăria Municipiului şi se află în posesia D-nei Clelia Motogna, născută Pop din Timişoara.

14. Revista Institutului Social Banat-Crişana, Buletin istoric, anul XI, iulie-august, 1943, Timişoara,  pag. 63-65