S-a
născut în satul Breaza (Ambriciu), comuna Ciceu-Giurgeşti, azi
în judeţul Bistriţa-Năsăud. Cărturarul Victor
Motogna, devenit peste ani, prin sârguinţă şi temeinice
studii, unul din cei mai valoroşi istorici transilvani ai perioadei
feudale, este pentru urmaşi un bun prilej de analiză critică,
dar obiectivă, a operei acestuia şi a-i statua locul acolo unde
i se cuvine în istoriografia românească contemporană.
Fiu de
ţăran, a prins din copilărie pasiunea pentru cercetarea
trecutului neamului său, mai ales că în jurul satului, străjuiau
din vechime ruinele celor două castre romane de la Ilişua şi
Căsei dar şi ale cetăţii Ciceului, deasupra căreia
timp de mai multe decenii a fluturat flamura cu zimbrul Moldovei lui
Ştefan cel Mare , Petru Rareş şi a urmaşilor acestora.
|

|
Învăţătura
şi-a început-o în satul natal, apoi studiile secundare la Liceul grăniceresc
din Năsăud pe care-l absolvă în iunie 1905 , dând
examenul de bacalaureat cu „foarte bine”.1 Între
anii 1905-1909 a urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj,
unde susţine examenul de licenţă în istorie şi limba
latină cu calificativul „foarte bine” în luna mai 1909. La 21
mai 1910 trece examenul de capacitate cu nota maximă. A funcţionat
apoi, ca profesor secundar, din decembrie 1909 până la 31 august
1919 la Gimnaziul fundaţional din Năsăud.
Evenimentele
revoluţionare din Transilvania din toamna anului 1918 îi dau
prilejul tânărului profesor de a se angaja, alături de ceilalţi
cărturari români, să participe la lupta pentru realizarea
dezideratului înfăptuirii Marii Uniri, aşa cum o făcuse
pentru o clipa, la 1600, Mihai Viteazul. Astfel, Victor Motogna va fi
prezent la 3 noiembrie 1918 la adunarea poporului român din Năsăud,
ţinută în sala cea mare a primăriei, pentru a pregăti
„ ziua cea mare a libertăţii noastre naţionale „şi
acţionează pentru a o sărbătorii cu cinstea şi
demnitatea ce se aşteaptă de la noi, urmaşii falnicilor grăniceri
de pe vremuri”.2 A
doua zi, 4 noiembrie, participă la organizarea adunării de
constituire a Comitetului Naţional Român şi a gărzii naţionale
din Năsăud fiind ales în conducere.3 În
7 noiembrie este dată publicităţii înştiinţarea
potrivit căreia s-a constituit Comenduirea generală din nordul Văii
Someşului , fiind numit secretar.4 Va
contribui la redactarea şi publicarea în 23 noiembrie 1918 a
manifestului intitulat „Fraţi români din Valea Someşului
şi a Bârgăului” în care se va sublinia: „Ceasul hotărâtor
a sosit! Marele Sfat al neamului românesc din Transilvania şi
Ungaria cheamă la Alba-Iulia
Adunarea Naţională, care să croiască soarta neamului
nostru pentru o vecie. Aşadar, noi fraţilor din Valea Someşului
şi a Bârgăului încă vom trimite 5 delegaţi care, în
numele urmaşilor foştilor falnici grăniceri, în Marea
Adunare Naţională de la Alba Iulia să adeverească , că
voinţa noastră e ca şi a neamului întreg: UNIREA TUTUROR
ROMÂNILOR DE LA NISTRU PÂNĂ LA TISA.5 În aceeaşi zi, în adunarea Sfatului Naţional
Român şi a fruntaşilor români din comuna Năsăud,
desfăşurată în localul primăriei în care este
ascultat raportul delegatului trimis de Marele Sfat de la Arad, dr. Victor
Onişor, sunt propuşi cei 5 candidaţi pentru Cercul
electoral al Năsăudului. Cu unanimitate au fost recomandaţi
candidaţii: dr. Victor Onişor, dr. l.Drăgan, Victor Motogna,
dr. Laurean Oanea şi Catarig Zăigrean. Aceştia vor fi aleşi
apoi pe 27 noiembrie, într-o adunare publică, credenţionalul
fiind semnat de 39 reprezentaţi ai Cercului electoral din Năsăud.
Victor Motogna
şi profesorul de muzică Augustin Bena vor reprezenta la
Alba-Iulia şi „Reuniunea română de cântări din Năsăud”
fiind aleşi de membrii acesteia într-o adunare extraordinară
ţinută în ziua de 28 nov.1918.6
Va participa, la
1 decembrie 1918, la luarea istoricei hotărâri de Unire, din cetatea
Albei Iulii, fiind convins de importanţa evenimentului la care lua
parte, alături de cei 1226 de delegaţi şi peste 100.000 de
reprezentanţi ai neamului românesc de peste Carpaţi.*7
După Marea
Unire, Consiliul Dirigent al Transilvaniei îl numeşte la 1
septembrie 1919 profesor secundar, specialitatea istorie şi latină,
apoi director la Liceul din Dej, azi Colegiul naţional „Andrei Mureşianu”
unde va funcţiona până în anul 1930. Este numit apoi profesor
de materii naţionale Ia Academia teologică unitară din
Cluj.
În luna iunie
1923 susţine examenul de doctor în litere la Universitatea din Cernăuţi,
obţinând calificativul „Suma cum laude” iar în decembrie 1924,
examenul de docenţă la Facultatea de litere din Cluj.8
În această
perioadă desfăşoară o susţinută activitate
de cercetare istorică şi publică rezultatele acesteia în
revistele de specialitate din ţară: Revista Istorică condusă
de Nicolae Iorga, Transilvania din Sibiu, Anuarul Liceului din Dej, Cercetări
istorice din Iaşi, Revista Archivelor-Bucureşti, Analele
Academiei Române, în diverse edituri, sporindu-şi reputaţia de
valoros cercetător ştiinţific.9
De altfel, în
raportul despre activitatea Secţiei de istorie a revistei
Transilvania (Buletin de tehnică a culturii nr.4, anul LX VII,
iulie-august 1936, Sibiu, pag.361), se consemnează că la 15
noiembrie 1935 „s-a procedat la alegerea membrilor corespondenţi
fiind nominalizaţi la poziţia 6, C-tin Daicoviciu, Victor
Motogna (11), Mureşianu Aurel (13), Nemoianu Petru (14), David Prodan
(18)” ş.a.
În paralel, ca
specialist în istoria veche a românilor, Victor Motogna a făcut săpături
la castrul roman de pe limesul someşan (Căşei) fiind un
colaborator asiduu al istoricului de prestigiu european, Emil Panaitescu.
Ca rezultat al acestor cercetări arheologice a luat fiinţă
Muzeul de istorie orăşenesc din Dej, cu un lapidarium deosebit
de valoros şi bogat.10
Este de
remarcat, în această perioadă, strânsa legătură
şi corespondenţă pe care Victor Motogna a purtat-o cu
savantul Nicolae Iorga. În anul 1979, soţia acestuia, octogenara
Sabina Motogna, născută Pop şi fiica Letiţia, mai păstrau
două scrisori din această corespondentă, respectiv din 31
mai şi 6 octombrie 1926, celelalte fiind pierdute în timpul
refugiului, din septembrie 1940. În una din acestea, Nicolae Iorga se
referă la studiul lui Victor Motogna „Războaiele lui Radu
Şerban (1602-1611) publicat în Memoriile secţiei de istorie a
Academiei Române, Bucureşti, 1926.Cităm din text: „Scumpe
domnule Motogna, Am făcut raportul şi se va publica studiul.
Poate că la vară să mă abat pe la dumneavoastră.
Multe salutări colegiale, Nicolae Iorga”.
Tot în această
vreme, ca urmare a unor merite excepţionale, lui Victor Motogna i se
conferă din partea „Ministere de L’Instruction Publique et des
Beaux-Arts” al Republicii Franceze, titlul de „officier de
l’instruction publique”, act datat la 7 martie 1925.
În anul 1937,
Victor Motogna publică studiul „Năvălirea goţilor în
Imperiul Roman şi părăsirea Daciei” prima luare de poziţie
împotriva falselor şi tendenţioaselor teorii ale istoricului
maghiar neoroslerian A.Aföldy. Prin acest studiu, precum şi prin
altele ce vor urma, Victor Motogna se înscrie în galeria istoricilor români
care au adus o însemnată contribuţie istoriografiei privind
argumentele ştiinţifice de continuitate şi unitate ale
poporului român.
După încă
un deceniu de carieră universitară în Cluj, la Facultatea de
litere, ca urmare a Dictatului de la Viena, este nevoit a lua drumul
pribegiei, refugiindu-se cu familia, soţia Sabina şi cei doi
copii, Letiţia şi Alexandru, la Timişoara, unde va locui pe
strada Domniţa Bălaşa nr.17.
Din luna
octombrie 1940 a funcţionat ca profesor de materii naţionale la
Academia teologică romano-catolică din Timişoara (într-o
discuţie avută în anul 1998, cu Eminenţa Sa, episcopul
Sebastianus Krauter, episcop romano-catolic al Timişoarei, acesta îşi
amintea că l-a avut profesor de limba latină la Academie, pe
Victor Motogna n.n.) şi în calitate de conferenţiar definitiv
la Facultatea de Litere din Cluj-Sibiu.
La Timişoara
se va preocupa intens, aşa cum o va face şi profesorul Aurel
Borza, de studiul istoriei românilor de pe meleagurile bănăţene,
folosindu-se de surse primare. Pentru meritele sale dr. C.Grofşorean
îl va numi în comitetul de redacţie al Revistei Institutului Social
Banat-Crişana, investindu-l în funcţia de preşedinte al
Secţiei istorice. În „Cuvânt înainte” publicat în revistă
(anul XI, iulie-august 1943, Timişoara) Victor Motogna va preciza;
„...Secţia istorică s-a creat pentru redactarea istoriei
Banatului românesc de totdeauna, la înălţimea ştiinţei
de azi, încadrând trecutul acestei regiuni în viaţa multiseculară
a Neamului Românesc”. Motivaţia iniţiativei: opera este
reclamată de interesele superioare de ordin naţional-nici
una din provinciile româneşti n-are un trecut atât de străvechi
şi de bogat în evenimente, vrednice să fie veşnicite în
analele neamului, ca ţinutul dintre Dunăre, Tisa, Mureş
şi Carpaţi. Cei care au scris până acum istoria Banatului,
sublinia istoricul, s-au folosit de colecţii şi publicaţii
ungureşti şi germane care şi-au apărat istoria lor,
dar nu s-au folosit de documentele originale. A sosit timpul, continua
acesta, ca să întocmim istoria românească a Banatului , care să
reoglindească viaţa poporului autohton , aşa cum s-a scurs
ea din vremuri imemoriale până în zilele noastre. Intenţia
istoricului era de a se redacta studii şi monografii referitoare la
diferitele epoci din trecutul bănăţean care să fie
apoi dezbătute şi publicate în Buletinul istoric al Revistei
Institutului Social Banat-Crişana. În concluzie, „sinteza istorică
a Banatului în forma unei lucrări definitiv închegate va fi un
monument durabil, demn de faptele glorioase, săvârşite de străbunii
noştri pe aceste plaiuri, care fac parte din teritoriul din totdeauna
a poporului şi limbii româneşti (cu părere de rău
trebuie să arătăm, că nici după 60 de ani
istoricii bănăţeni n-au reuşit să realizeze
această dorinţă a istoricului transilvan n.n.).
Va realiza
şi publica studiul „Ohtum, contribuţie istorică la
istoria românilor în veacul IX-XI, în Lucrările Institutului de
geografie al Universităţii Regele Ferdinand l, din Cluj la Timişoara
(Imprimeria editurii culturale de vest, Tipografia Rapid, Timişoara,
1942), Studiul a fost considerat că are „pagini luminoase” şi
că a fost scris „într-o limbă frumoasă şi bine
documentată”.11
Aurel Bugariu, făcând
recenzia studiului lui Victor Motogna, „Istoria veche a Românilor de la
origini până în veacul al XIII-lea” ( Revista Institutului Social
Banat-Crişana, anul X, sept-dec.1942), considera că autorul,
conferenţiar universitar, „pentru luminarea epocii tenebroase din
care nu au rămas date scrise, analizează argumentele
adversarilor continuităţii. Îl combate pe istoricul maghiar
Andrei Alföldi cu lucrarea sa „A gót mozgalom és Dacia fel adása"
domnul Motogna are un aport de seamă izbutind să aducă o fărâmă
de lumină în problema continuităţii.
Vor urma:
„Contribuţii la istoria românilor bănăţeni în evul
mediu”, „Banatul românesc în epoca migraţiunii popoarelor
barbare” (1943), Banatul românesc în cele dintâi veacuri ale stăpânirii
ungureşti - Epoca arpadiană (1030-1301), Banatul românesc în
prima jumătate a veacului al XV-lea - Epoca lui Sigismund de
Luxemburg (1395-1438) şi Trecutul românilor în epoca lui Ioan
Huniade, ultimele două fiind publicate în Buletin Istoric, anul XIII,
mai-august 1944, al Revistei Institutului Social Banat-Crişana.
A recenzat cărţi
spunându-şi critic părerea asupra valorii acestora cu competenţa
cuvenită. Astfel, sub titlul „Limbă şi cultură”,
face recenzia cărţii lui Theodor Capidan apărută la
Editura Fundaţia Regală pentru literatură şi artă,
Bucureşti, 1943, subliniind că aceasta contribuie la elucidarea
unor întrebări capitale referitoare la originile noastre pe care
istoriografia le-a ridicat, dar, în lipsă de izvoare nu le-a putut
dezlega”. Cere viitorilor istorici să fie pregătiţi, mai
ales, în două direcţii: să ajungă a înţelege în
original documentele latine şi paleoslave şi să cunoască
temeinic legile limbii româneşti.
Este un pilon de
bază al intelectualităţii Timişoarei, participă
la evenimentele din viaţa urbei de pe Bega. Astfel, la adunarea
organizată în sala cinematografului „Capitol” din Timişoara
de membrii Asociaţiei Refugiaţilor din Ardealul de Nord şi
Despărţământul „ASTRA” prilejuită de aniversarea
Marii Uniri, luând cuvântul, va sublinia: „Pentru noi ardelenii,
Unirea era răsplata meritată a unei naţiuni martirizate
şi suferinţele ei de veacuri îndurate cu credinţa
neclintită în ceasul izbăvirii ce avea să vină. Iată
de ce, ziua de 1 decembrie 1943, nu este praznicul bucuriei şi al
fericirii împlinite ci e sărbătoarea durerii profunde, pe care
a lăsat-o în sufletele româneşti sfâşierea hotarelor
noastre istorice şi fireşti, în împlinirea acestor speranţe
credem cu tărie neclintită, fiindcă suntem conştienţi
de dreptatea desăvârşită a cauzei noastre.”12
Va fi prezent la
marea adunare organizată la Timişoara, în ziua de 15 octombrie
1944, la care, în prezenţa tuturor reprezentanţilor partidelor
politice, asociaţiilor şi reuniunilor patriotice din oraş,
cu muzici, coruri şi steaguri tricolore, s-a sărbătorit
bucuria eliberării Clujului de sub ocupaţia horthystă.
Vor urma vremuri
grele pentru istoricul ardelean, odată cu ocuparea Banatului de către
Armata Roşie în septembrie 1944 şi venirea la putere a
regimului comunist. Nori negri se vor abate asupra familiei Motogna.
Rudele soţiei, înrudiţi cu familiile lui Iuliu Maniu, Zaharia
şi Romul Boilă, Ion Gheţie ş.a., toţi membrii
marcanţi ai Partidului Naţional Ţărănesc, vor fi
arestaţi şi vor suporta cu demnitate rigorile temniţelor
comuniste, ale Canalului şi deportărilor în Bărăgan.
Toate acestea vor fi mărturisite de fratele soţiei lui Victor
Motogna, dr. în drept Cornel Pop, în cartea Iadul comunist - Amintiri
şi destăinuiri apărută la Timişoara, în
Editura Signata 2003. Nu-l vor uita nici pe istoric care fusese senator de
Someş din partea P.N.Ţ în alegerile din 1928.
În anul 1948 se
vor face presiuni puternice asupra slujitorilor şi credincioşilor
cultului greco-catolic, până la desfiinţarea acestuia prin
Decretul 177. Episcopia de Lugoj, bisericile, mănăstirile,
asociaţiile şi toate instituţiile acestuia vor fi desfiinţate
şi bunurile patrimoniale confiscate. Episcopul greco-catolic Ioan Bălan
va fi arestat. Vor urma măsurile drastice împotriva bisericii
romano-catolice, episcopul Augustin Pacha fiind judecat şi condamnat
de Tribunalul Militar din Bucureşti împreună cu alţi prelaţi,
învinuiţi de „spionaj”. Academia romano-catolică din Timişoara
îşi va înceta activitatea.
Victor Motogna
de confesiune greco-catolică va suporta consecinţele. Nu va
pleca din Timişoara, dar se va îmbolnăvi grav, în vara anului
1948. Familia îl va interna la Clinicile din Cluj unde va fi tratat de
profesorul Iuliu Haţieganu, un apropiat al acesteia, în ferpar se va
consemna: „Dr. Victor Motogna fost profesor la Academia Teologică
Romano-Catolică din Timişoara şi conferenţiar
definitiv la Facultatea de Litere şl Filozofie de pe lângă
Universitatea „Dr. Victor Babeş” din Cluj, decorat cu ordinul
Coroana şi Steaua României în gradul de Cavaler. Ofiţer al
instrucţiunii Publice a Republicii Franceze şi membru
corespondent al Academiei Române, după scurte şi grele suferinţe
suportate cu adevărată resemnare şi creştinească
pocăinţă s-a stins din viaţă în ziua de 5 iulie,
orele 19.00, în al 63-lea an al vieţii şi al 34-lea an al
fericitei sale căsătorii. Înmormântarea scumpului nostru
defunct se va face în ziua de 9 iulie 1948, orele 3.p.m. în Cimitirul
greco-catolic din Năsăud.13 Tot
aici, peste ani, vor fi înmormântaţi ceilalţi membrii ai
familiei, soţia Sabina, şi cei doi copii, Alexandru, medic
şi Letiţia, licenţiată în drept.
Au urmat ani de
tăcere, opera şi activitatea acestuia fiind trecută la
index. Abia în anul 1979, un istoric din Dej, C.Răileanu, venit la
Timişoara şi care a lucrat la Muzeul Banatului, a scris câteva
rânduri despre Victor Motogna în revista Orizont.
Semnatarul
acestor rânduri a făcut eforturi deosebite, lovindu-se mereu de
indiferenţa unor istorici locali, în încercarea de a-i cunoaşte
opera şi activitatea pe meleaguri bănăţene şi a
descoperi eventuali urmaşi, cu conştiinţa apartenenţei
la aceleaşi meleaguri natale, fiind născut în comuna
Ciceu-Giurgeşti.
Se cuvine să
reamintesc cuvintele memorabile ale istoricului Victor Motogna, care, la
întrebarea ce ne spune toponimia pământului românesc a răspuns
ferm: „Chiar şi în cazul când numele unui sat românesc e de
origine ungurească, nu dovedeşte prioritatea ungurilor având în
vedere că nomenclatura râurilor, apelor, munţilor e curat românească,
cum se întâmplă de multe ori. Din parte-ne vom mai adăuga câteva,
în apropierea oraşului Dej, se află satele: Giurgeşti,
Negrileşti, Leleşti, cu terminaţiunea - eşti, neîntâlnită
în aceste părţi. Satele sunt pomenite în documente la finele
secolului al XIV , cu forma ungurească Györgyfalva, Negerfalva. Este
evident că traducerea s-a făcut de scribul maghiar, care s-a
luat după asemănarea sunetelor, neştiind că Giurgeşti
derivă din Giurgea, nu din Gheorghe, iar Negrileşti din Negrila”.14
Publicarea
acestor rânduri despre istoricul dr.Victor Motogna, face parte din acea
atitudine de bun simţ şi de respect pe care trebuie să o
manifestăm peste ani, faţă de personalităţile
meleagurilor noastre care au purtat cu demnitate numele de români pus în
slujba neamului şi a credinţei din care se trag.
Se face, în sfârşit,
dreptate, după atâţia ani de uitare.
Constantin
C. Gomboş - Timişoara
NOTE:
1.
„Curriculum vitae” întocmit de Victor Motogna, la Cluj, la 16
noiembrie 1938, document aflat în
posesia
domnului avocat doctor Cornel Pop, din Timişoara, fratele soţiei
istoricului.
2.
1918 la români - Documentele Unirii - Unirea Transilvaniei cu România -
1 decembrie 1918, vol.VII, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1989 , pag.94.
3.
Ibidem, pag.109
4.
0p.cit.pag.159
5.
1978 la români - Documentele Unirii, vol.VIII, pag.10
6.
Op.cit, pag.79
7.
Ioan Şerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan
-1918-85 de ani- 2003-Dicţionarul
personalităţilor Unirii, Editura Altip, Alba-lulia,
2003, pag.124, Vezi şi Gazeta oficială publicată
de Consiliul Dirigent , 1918-1919, Sibiu, nr.1 şi 2
8.
Revista Institutului Social Banat-Crişana , anul
XI, ianuarie-aprilie, 1943, pag.104. Vezi şi Tiberiu Ciobanu -
Incursiuni în istoriografia românească referitoare la Banatul
medieval, Editura
Excelsior Art, Timişoara, 2004, pag.157
9.
XXX Enciclopedia istoriografiei româneşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1978, pag.227
10.
0rizont nr.5 (568) 1 februarie 1979, Timişoara, art. C Răileanu:
Evocări- Victor Motogna
11.
Dacia, anul V, Timişoara
, din 15 iulie 1943
12.
Ibidem, nr.271 din 4 decembrie 1943. Vezi şi Aurel Turcuş ,
Constantin C. Gomboş, Marea Unire reflectată în presa românească din Banat, Editura
Excelsior Art, Timişoara, 2003, pag.31şi 187
13.
Documentul a fost realizat la Tipografia,
Lyceum „din Cluj, aprobat de Primăria Municipiului şi
se află în posesia D-nei Clelia Motogna, născută Pop din
Timişoara.
14.
Revista Institutului Social Banat-Crişana, Buletin istoric, anul
XI, iulie-august, 1943, Timişoara,
pag. 63-65
|
|