România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Printre "TRĂITORI" şi "TRECĂTORI" "Dacoromania" albaiuliană

1. Asociaţia Naţională a veteranilor de război. Filiala "Ştefan cel Mare şi Sfânt", Iaşi, a mai făcut un pas în faţă, prin lucrarea "Istoricul Monumentului Unirii de la 1600 din Iaşi" în redactarea domnilor: ing. Constantin Ostop, Colonel (r) Constantin Popa, cu o prefaţă de General de Brigadă (r) Constantin Bucoş şi o Postfaţă de acad. Constantin Ciopraga (o pleiadă de "sfinţi" Constantini). De fapt, avem de-a face cu un studiu monografic, în care personajul principal este IAŞUL - acest hrisov deschis la pagina: iubirea de moşie, peste care au căzut şi cel deopotrivă izvoare de-o semă cu veşnicul răsărit de soare, Doina şi Donel, focul şi veghea la hotare pigmentate strălucitor cu înţelepciune, câmpuri de bătălie, victorii şi înfrângeri, biografii ilustre de cărturari, toate luate ca nesfârşită oglindă a Moldovei, această mână dreaptă mereu a răsăritului pârguit cu laptele de mumă. Din această pârguire face parte şi Monumentul Unirii de la 1600, epoca regretatului sculptor de respiraţie naţională Ioan Buzdugan (1935-2000), statuia ecvestră a voievodului Mihai Unificatorul, cu mâna stângă stratificând emoţie şi eternitate pe calul său numai fibră de neam.

Şi a venit ziua aceea mirifică de 23 ianuarie 2002 când peste intemperii s-a înălţat emblema unei Patrii fără de sfârşit: Mihai Viteazul lângă tâmpla căruia istoria trebuie să ia mereu lecţii de iubire de moşie, de eternitate. Istoricul, revenim, este tocmai Epopeea triumfătoare a unui segment de nemoarte: Unirea de la 1600, adică "pohta ce-am pohtit" în care Iaşul este o stea hrănitoare şi pilduitoare.

 2. Trăitori sau trecători prin Târgu Ieşului

Constantin Ostop şi Ionel Maftei ne propun o călătorie la capătul căreia sufletul nostru este mai încărcat de statornicie şi întrebări de melancolie şi afluenţi ai Limbii Române, care acolo pe colinele Iaşului, este Deopotrivă harta respiraţiei eterne, dar şi albumul luat ca "fântână a darurilor", a cărui pagini răsfoite au iz şi surâs de poeţi, scriitori, dascăli, savanţi, cercetători, comercianţi, de tineri şi vârstnici călători.

Călătoria aceasta se cheamă: "Trăitori sau trecători prin Târgu' Ieşului" (2 volume) adică "umbre" care au onorat oraşul nostru (cu o prefaţă de acad. Constantin Ciopraga). De fapt, avem de-a face cu un excurs al înţelepciunii, ce poartă semnătura, printre altele, a unor mari personalităţi ale culturii şi civilizaţiei româneşti, ca: Arghezi, Corneliu Baba, Berthelot, Mathiaş Henri, Cornel Brătianu, Brenea Fox, Caragiale, Călinescu, Coandă, Delavrancea, Enescu, Ferdinand I, Calaction, Goga, Haşdeu, Iorga, Istrati, Minulescu, Moisil, Vicior, Ion Popa, Urechia, dar şi Agărbiceanu, Bacovia, Carol I, Coşbuc, Cella Delavrancea, regina Elisabeta, Halippa, Irimescu, Hobiş, Patriarhul Nicodim, Hartensia Papadat Bengescu, Piru, Profira Sadoveanu, Slavici, Sorescu, Stănescu, Nichita, Vlahuţă, şi atâţia alţii (care nu figurează în cele zece volume de Personalităţi ieşene, cum specifică autorii). Serialul, că avem de a face cu un "serial", adună paşi, amintiri, frânturi de viaţă a celor care au trecut, locuit o perioadă pe arealul împăienjenit al demografiei ieşene, înmuindu-şi privirile, truda, osteneala, visurile, speranţa şi albia Bahluiului apa aceea leneşă ca o frază când dezvoltată, când simplă, cum, în aparenţă, pare sunetul dumnezeiesc al clopotelor de la Trei Ierarhi. Minibiografiile care se aştern în pagină a acestor Nume şi Prenume statornicesc un clinchet aparte de rotaţie a anotimpurilor! Ce bine dacă s-ar mai găsi truditori întru înţelepciune ca Ostop şi Maftei, în marile centre de spiritualitate românească!

Prieteni, răsfoindu-vă paginile, Vă anunţ că şi noi "suntem" printre trecători de-o clipă prin frumuseţea neasemuită a unui………..

Amintiţi-vă: anul trecut, noi colegiul al revistei "Dacoromania" v-am ambiţionat să fiţi martorii unui fapt demn de unicitate: amintirea (pomenirea) lui Delavrancea, acolo, într-un strat de umbre a cimitirului "Eternitatea" - I-am curăţit mormântul, l-am stropit cu pământ albaiulian cu iz de Unire şi fâlfâit de steaguri, cu neîntrerupta sa culoare a rugăciunii. Stoarce-ţi pleoapele Retei Moş, preşedinte al ASTREI M. Kogălniceanu Iaşi - ale Dumneavoastră şi celor ce au venit să resimţiţi trăirea unor "trecători" prin melancolia eternităţii ieşene. Felicitările - ca reciprocitate - au avut ecou cimitirul "Eternitatea" îşi regrupează pe alei şi spaţii chiar preamărirea eternităţii.

                  Ion MĂRGINEANU

Ulterior ne-a parvenit o veste îmbucurătoare de la domnul Constantin Ostop şi anume că "Mormântul lui Barbu Ştefănescu Delavrancea şi-a recăpătat efigia, adică vechea cruce a fost înlocuită cu un frumos monument de marmură albă", fiind realizată şi imaginea în bronz a celui ce-a visat atât de mult Marea Unire de la Alba Iulia cu ochii deschişi. Este opera sculptorului Constantin Crengăniş, Roger Bonffe, nepot al scriitorului, stabilit în Franţa a finanţat lucrările, spre cinstea lui şi a urmaşilor. Ne bucurăm sincer noi albaiulienii, prietenii ieşenilor, fii ai Marii Uniri" Cu bine , cu gândul la voi…

La mormantul lui B. Stefanescu Delavrancea