România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Rezoluţia

Congresului Spiritualităţii Româneşti

(ediţia a X-a, 1-4 Decembrie 2006, Alba Iulia)

Cea de-a X-a ediţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti se desfăşoară în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, ceea ce reprezintă o recunoaştere a valorilor.

Participanţii din cele 30 de ţări reprezentate au abordat cu luciditate şi spirit critic atât realizările cât şi neîmplinirile politicilor practicate de Statul Român în relaţiile cu românii de pretutindeni, reacţia nepermis de întârziată faţă de problemele lor stringente generate de atitudinile autorităţilor unor ţări vecine.

Congresul constată superficialitatea cu care sunt abordate problemele istoriei adevărate a românilor, care se încearcă a fi substituită cu diferite "Istorii integrate". Aceasta nu face altceva decât să continue politica de falsificare, practicată de regimuri de jenantă amintire.

Congresul ia act de informările delegaţilor din Serbia, Ucraina, Bulgaria despre abuzurile şi încălcările drepturilor omului, ale statutului minorităţilor, folosirea limbii în viata publică, în învăţământ şi în Biserică. În acest sens se constată necesitatea adoptării unei legislaţii naţionale privind relaţiile cu românii din vecinătatea imediată şi diaspora.

Congresul îşi menţine hotărârea ca locul său de desfăşurare să fie Alba Iulia, capitala spirituală a românismului, în jurul lui l Decembrie, ziua-simbol al unităţii naţiunii române. Participanţii la Congres susţin proiectul realizării Monumentului Reîntregirii, care urmează să fie înălţat la l decembrie 2008 cu ocazia aniversării a 90 de ani de la unirea Transilvaniei cu Tara Mamă.

Congresul îşi exprimă totalul dezacord şi respinge cu fermitate orişice idee eretică ce vizează schimbarea datei Zilei Naţionale a României, indiferent din partea oricui ar veni.

De asemenea propunem să se respecte numele ţării, ROMÂNIA, înlăturându-se confuziile omonimice şi paronimice (de exemplu cu rromii).

Congresul cataloghează ca diversiune tentativa de acreditare a aromânilor ca minoritari în România şi o respinge, solicitând Statului Român asumarea responsabilităţilor pe care le are de drept faţă de aromâni, faţă de românismul balcanic şi intensificarea eforturilor pentru conservarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural aromân, ca parte a Tezaurului cultural românesc şi totodată european, aflată în pericol de a se pierde.

Participanţii la Congres consideră că asemenea încercări, alăturate campaniei de denigrare a marilor simboluri naţionale, a personalităţilor făuritoare de istorie, fac parte din acţiunile duşmănoase, antiromâneşti, faţă de care cerem Guvernului României să ia măsuri intransigente. In acest sens respingem declaraţiile unor lideri maghiari prin care cer cu neruşinare autonomii teritoriale pe criterii etnice, sfidând Constituţia şi jignind sentimentele românilor majoritari.

Analizând dificultăţile organizatorice legate de desfăşurarea Congresului, se impune o mai bună colaborare cu Departamentul pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni în sensul stabilirii şi asigurării tuturor resurselor materiale şi financiare bugetate. De asemenea, Congresul solicită finanţarea sistematică în continuare a revistelor de cultură editate de către comunităţile româneşti.

Considerăm necesară instituţionalizarea Congresului Spiritualităţii Româneşti.

În final Congresul Spiritualităţii Româneşti îşi exprimă întreaga satisfacţie pentru seriozitatea şi responsabilitatea abordării problemelor în spirit european, care sperăm să se rezolve în cadrul Europei unite.

Congresul a adoptat Declaraţia privind Roşia Montană, Fundaţia Gojdu, Podurile de peste Tisa şi de peste Dunăre, la Porţile de Fier, care sunt părţi constitutive ale prezentei rezoluţii.

Alba Iulia

3 Decembrie 2006

 

Declaraţie

 

Întrunit în zilele de 1-4 Decembrie 2006 la Alba Iulia, în cadrul celei de a X-a ediţii, Congresul Spiritualităţii Româneşti adoptă, în privinţa intenţiei declarate a Guvernului României de a se elabora un manual de istorie comun, integrat, româno-ungar, următoarea rezoluţie:

1. Istoria nu poate fi cosmetizată, cu atât mai puţin falsificată, ci doar asumată.

2. Adevărul  istoric nu poate fi eludat de dragul menajării niciunui orgoliu naţional, susceptibilităţi sau interesului politic.

Drept urmare, Congresul Spiritualităţii Româneşti respinge cu hotărâre amestecul politicului în cercetarea ştiinţifică în domeniul istoriei şi ideea elaborării, cu scop politic declarat a unui manual comun de istorie care să pună semnul egalităţii între agresaţi şi agresori.

Participanţii la lucrările celei de a X- a ediţie la Congresul Spiritualităţii Româneşti, au subliniat, în schimb, necesitatea elaborării unui manual comun de istorie a românilor, în strictă conformitate cu adevărul istoric, utilizabil de către toate comunităţile româneşti, în care aceştia să-şi regăsească propria istorie, problemele fundamentale, faptele şi personalităţile neamului românesc în întregimea sa. Acesta va fi elaborat cu participarea specialiştilor în domeniu ai tuturor comunităţilor româneşti, purtând girul Congresului Spiritualităţii Româneşti şi al Academiei Române.

3 Decembrie 2006 Alba Iulia

 

 

Proiect

 

Declaraţie privind introducerea în Republica Moldova a "Istoriei integrate" în loc de "Istoria românilor"

Noi, participanţii la Congresul Spiritualităţii Româneşti, ediţia a X-a, întrunit la Alba Iulia, oraşul simbol al unităţii naţionale româneşti, ne exprimăm îngrijorarea faţă de destinele naţiunii române în situaţia geopolitică, creată după căderea regimurilor totalitare comuniste şi destrămarea URSS ca principalul susţinător al acestora. La acest început de mileniu, suntem nevoiţi să constatăm, cu mare regret, că naţiunea română încă nu şi-a refăcut unitatea sa naţională şi politico-statală, întreruptă în mod brutal în anul 1940 şi reconfirmată în 1947 ca rezultat al celui de al Doilea Război Mondial. Din păcate, astăzi suntem nevoiţi să constatăm că experimentul sovietic de a crea în spaţiul dintre Prut şi Nistru o naţiune moldovenească, cu limbă, cultură şi spiritualitate deosebite de limba, istoria şi cultura română, este continuat şi chiar extins de către autorităţile comuniste de la Chişinău.

La începutul acestei noi perioade, în Republica Moldova s-a desfăşurat o adevărată reformă în domeniul educaţional: a fost respinsă istoria străină, cea a URSS impusă de regimul totalitar comunist, instaurat în Basarabia după ocuparea ei în 1940 şi s-a revenit la tradiţia naţională de învăţare/predare a istoriei ca Istorie a românilor. Concomitent, cu scopul de a studia şi a cunoaşte istoria celorlalte popoare, în instituţiile de învăţământ preuniversitar din Republica Moldova s-a introdus Istoria universală.  În ultimul timp autorităţile de la Chişinău au încercat să excludă din învăţământ istoria naţională şi să introducă studierea limbii ruse, a istoriei Moldovei, iar ulterior a Istoriei integrate. După venirea la putere a Partidului Comuniştilor, valorile naţionale româneşti, patrimoniul naţional comun creat de înaintaşii noştri s-a pomenit într-o stare deplorabilă. In învăţământ s-a declanşat o adevărată contrareformă. Istoria şi cultura naţională au devenit obiect de discreditare şi de denigrare, de adevărate speculaţii politice.

Manualele de istorie integrată readuc doctrina antinaţională, antiştiinţifică, cominternistă despre existenţa în cadrul românităţii orientale a două etnii diferite - moldoveni şi români -, cu limbă, cultură şi istorie separate.

Prin introducerea în învăţământ a falsurilor de sorginte stalinistă se atentează la conştiinţa şi integritatea naţională şi spirituală, se denigrează şi se pângăresc valorile noastre naţionale.

Cerem hotărât ca Istoria românilor să rămână în continuare obiect de studiu în sistemul educaţional de peste Prut.

Congresul Spiritualităţii Româneşti lansează comunităţilor româneşti din întreaga lume apelul să se solidarizeze, prin acţiuni concrete, cu populaţia românească din Republica Moldova în susţinerea dreptului ei de a-şi cunoaşte şi studia limba, literatura şi istoria naţională.

Adoptată la Congresul Spiritualităţii Româneşti, ediţia a X-a, Alba Iulia, 3 Decembrie 2006

 

 

Declaraţia Congresului Spiritualităţii Româneşti cu privire la "Fundaţia Gojdu"

 

Congresul Spiritualităţii Româneşti a analizat şi a luat act cu îngrijorare de rezultatele nesatisfăcătoare în demersurile pentru recuperarea moştenirii Fundaţiei Gojdu;

Emanoil Gojdu, avocat român de origine aromână şi-a exprimat liber, prin testament, voinţa lui de a lăsa moştenire averea sa "acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care ţine de legea răsăriteană ortodoxă".

Fundaţia a funcţionat pentru o perioadă scurtă de timp, între 1870-1917 iar din 1918 s-a mutat la Sibiu, patrimoniul imobiliar rămânând pe teritoriul Ungariei.

Emanoil Gojdu a specificat pentru urmaşi că "fundaţia mea nicicând şi sub nici un titlu să nu poată face obiect de discuţiune".

Articolul 247 din Tratatul de Pace de la Trianon prevede în mod expres obligaţia statului ungar de a restitui bunurile Fundaţiei proprietarilor de drept. Ungaria s-a obligat de a reglementa situaţia Fundaţiei Gojdu şi şi-a asumat angajamente succesive prin Acordul provizoriu româno-ungar din 1924 semnat la Paris la 28 aprilie 1930 şi Acordul privind reglementarea definitivă a afacerilor Fundaţiei, semnat la data de 27 octombrie 1937.

Conform Acordurilor enunţate, statul ungar se obligă să retrocedeze Fundaţiei bunurile în termen de 30 de zile de la intrarea lor în vigoare.

Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Fundaţia a fost naţionalizată, valoarea imobiliară fiind de aproximativ 12 milioane USD (întregul patrimoniu Gojdu din Ungaria şi nu numai), conturile însumând peste 800 milioane USD, la valoarea de atunci.

Şi pentru ca sfidarea să fie completă, în 1948 Fundaţia este desfiinţată, pe motivul "lipsei de patrimoniu".

Cu toate că în 1996 Fundaţia este reînfiinţată la Sibiu, Guvernul de la Budapesta, proprietar prin naţionalizarea din 1948, vinde toate clădirile din patrimoniul Gojdu unei firme private maghiaro-cipriote.

În ciuda acestor evidenţe de rea-credintă, Guvernul României îşi declină implicarea şi responsabilitatea, transferând problema în sarcina privată a fundaţiei de la Sibiu şi a Bisericii Ortodoxe Române.

În faţa unei asemenea situaţii, Congresul Spiritualităţii Româneşti îşi exprimă indignarea faţă de abuzurile frauduloase ale guvernului maghiar şi a neputinţei Guvernului României de a rezolva litigiul şi cere tuturor instituţiilor statului român, cu atribuţii în speţă, să recupereze patrimoniul Fundaţiei Gojdu ca bun şi simbol ce aparţine Naţiunii Române.

Alba Iulia, 3 decembrie 2006

 

 

DECLARAŢIE

 

Cu privire la construirea podului peste Tisa în zona Slatina (Ucraina) şi Sighet (România)

Participanţii la cel de al X-lea Congres al Spiritualităţii Româneşti, desfăşurat la Alba Iulia în perioada 30 noiembrie-4 decembrie 2006, îşi exprimă nedumerirea şi îngrijorarea în legătură cu tărăgănarea lucrărilor ce ţin de construirea şi darea în exploatare a podului peste Tisa în zona Slatina (Ucraina) şi Sighet (România), prevăzut în diverse protocoale şi acorduri bilaterale de colaborare transfrontalieră româno-ucraineană.

Podul respectiv urma să fie dat în folosinţă până la l Decembrie 2006.

Conform informaţiilor la zi, partea ucraineană a încheiat construcţia încăperilor auxiliare şi este gata să asigure efectuarea tuturor procedurilor vamale legate de trecerea frontierei, având create la această oră infrastructura necesară (punct vamal, pichet de grăniceri, alte servicii).

Deşi a declarat încă în anul 2002 că este cointeresată în restabilirea de urgentă a acestui important traseu naţional şi internaţional de circulaţie, existent până în 1944, partea română face prea puţine eforturi în direcţia îndeplinirii respectării termenului de dare în folosinţă a podului peste Tisa, arteră importantă pentru legătura directă a românilor din Maramureşul voievodal cu România..

Această atitudine iresponsabilă este condamnată de către comunitatea românească din dreapta Tisei.

În acest sens ne solidarizăm cu demersurile fraţilor noştri din Maramureşul istoric şi cerem ca instituţiile abilitate ale statului român să se pătrundă de responsabilitatea cuvenită şi să conlucreze, în spirit european, cu statele vecine pentru a răspunde la doleanţele comunităţilor româneşti din vecinătatea României şi din întreaga lume.

Alba Iulia, 3 decembrie 2006