România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Alba Iulia – coordonate eterne

Municipiu cu o existenţă bimilenară, oraş în formă de inimă, oraş istorie, oraş al monumentelor şi oraş al devenirii noastre de neam şi ţară, Alba Iulia a jucat un rol major în istoria aşezărilor omeneşti şi a citadelelor fortificate. Aşezată pe axul vechilor drumuri comerciale ale aurului şi sării, Alba Iulia se înscrie în perimetrul format de Ampoi, râul Sebeş şi crestele Munţilor Apuseni, ce coboară domol şi mlădios spre terasa Mureşului şi Podişul Transilvaniei. Clima blândă şi fertilitatea solului au făcut ca zona să fie locuită din cele mai vechi timpuri. Bogate vestigii ale culturii materiale datând din neolitic, epoca bronzului, a fierului şi mai târziu din evul mediu sunt consemnate de arheologi ca o dovada peremptorie a continuităţii noastre pe aceste meleaguri.

Tribul dacilor din "îndepărtatul Appulus" este amintit în "Consolatio ad Liviam - Poetae latini minores", iar geograful Ptolemaios redă coordonatele oraşului în al său "Îndreptar geografic", apărut la mijlocul secolului al II-lea e.n: 49°15' longitudine şi 46°41' latitudine.

Legiunea a XIII-a Gemina va fi cantonată aici într-unul din marile castre de piatră, pe toată durata provinciei Dacia. Romanii nou veniţi, "ex toto orbe romano", sunt alături de daci strămoşii poporului român, preluând vechiul toponim dacic Apoulon (cetate situată la Piatra Craivii, la 20 de km nord de Alba Iulia), viitorul Apulum roman.

Doua oraşe romane, devenite municipia şi apoi collonia, se dezvoltă în preajma canabaelor castrului în cetate, dar şi în cartierul dinspre Mureş (Partoş). Aşezările vor deveni unele dintre cele mai bogate şi mai importante ale Daciei ("Chrysopolis", 251-253 e.n.), extraordinare prin diversitatea şi ineditul civilizaţiei de aici. Temple şi mozaicuri policrome, terme şi statui, amfiteatre, portice, palatul guvernatorului "Daciarum Trium", iată pe scurt sinteza acestui important centru politico-militar, economico-comercial şi cultural-artistic, copia în miniatură a Romei mamă. Sigiliul imperial fusese pus definitiv şi inconfundabil pe existenţa şi conştiinţa unei populaţii romanizate, vorbitoarea latinei populare, intrată ireversibil în arealul acelei lumi - orbs romana.

De la castrul roman la cetatea medievală, decorată cu imaginea lui Romulus şi Remus la poarta Sf. Gheorghe şi cu cea a Sf. Mihail la poarta omonimă, situată spre apus, nu-i decât "un pas prin secole de istorie", scria Wolfgang de Bethlen. Constructorii acesteia au ridicat fortificaţia direct pe zidurile romane.

Continuitatea de locuire, aşezările şi cimitirele prefeudale, feudal-timpurii şi târzii, tezaurele monetare, rotonda baptisteriu descoperită sub pardoseala catedralei romano-catolice, prezenţa lui Hyeroteus venit aici direct de la Constantinopol, indică existenţa unei lumi creştine legată cu tainice şi bogate fire de Bizanţ şi lumea apuseană, a unui important centru politic - Voievodatul de la Bălgrad.

Evul mediu apare de timpuriu, Alba fiind atestată documentar ca şi comitat la 1171, iar apoi ca "civitas", alături de Braşov, Sibiu şi Rodna.

Cetate episcopală şi important centru politic, militar şi ecleziastic al provinciei, Alba Iulia va atinge una din culmile existenţei sale în perioada 1542-1690, fiind capitala Principatului autonom al Transilvaniei şi "reşedinţa crailor Ardealului", cum plastic scria călătorul Evlia Celebi. Domni şi voievozi, muzicieni şi pictori, ambasadori şi cărturari, ingineri şi medici renumiţi îşi vor da întâlnire în "oraşul artelor frumoase", dând o nouă strălucire acestui "Heidelberg ardelean".

Important centru comercial, adevărată placă turnantă a provinciei şi lumii sud-est europene, oraşul va căpăta o deosebită importanţă culturală datorită realizărilor notabile din perioada episcopilor Ladislau Gereb şi Francisc Varday, dar mai ales din timpul principelui Gabriel Bethlen. La cunoscutul Collegium Academicum - prima instituţie de învăţământ superior din Transilvania - vor funcţiona începând din 1622, timp de patru decenii, unii dintre iluştrii reprezentanţi ai Umanismului şi Renaşterii europene: Apaczai Csere Janos, Martin Opitz, Alstedius Biserfeldius, Johannes Piscator, adevăraţi titani ai cunoaşterii şi multilateralităţii. Universităţile de azi din Alba Iulia continuă tradiţia vechilor şcoli academice.

Din teascurile tipografiei Mitropoliei Ortodoxe de la Bălgrad vor apărea în perioada 1577-1702 peste 22 de tipărituri, "adevărate monumente de limbă, credinţă şi trăire româneasca". Merită amintite Tetraevangheliarul slavon (1579), Evanghelia de învăţătura (1641), Noul Testament de la Bălgrad (1648), Psaltirea (1651), Bucoavna (1699) şi Chiriacodromionul (1699). Bogatele colecţii de incunabule şi cărţi rare (Codex Aureus) din Biblioteca Batthyaneum (unde funcţionează şi cel mai vechi observator astronomic din ţară) dau valoare culturii albaiuliene prin unicitatea lor.

Alba Iulia devine la 1 noiembrie 1599, odată cu intrarea triumfală a principelui Mihai Viteazul, capitala primei uniri politice a tuturor românilor. Realizările marelui voievod pe plan militar, administrativ, cultural şi naţional au reprezentat o pecete-simbol pusă pe harta Transilvaniei şi conştiinţa tuturor românilor. Mitropolia ortodoxă a Bălgradului şi Arhiepiscopia Ţării Ardealului ctitorită aici la Alba Iulia ca "cel mai trainic şi mai de folos aşezâmânt al nostru de dincoace de Carpaţi", semnifică întăbularea Transilvaniei pe România tuturor românilor.

Intrată după 1700 sub stăpânire austriacă, cetatea Alba Iuliei va cunoaşte între 1714 şi 1738 prefaceri fundamentale, devenind un adevărat bastion militar şi monument de arhitectură barocă edificată în stilul Vauban. Cea mai mare şi mai bine păstrată fortificaţie de acest tip din ţară, cetatea a devenit o efigie în timp a oraşului, asemeni porţilor sale monumentale. Răscoala ţărănească condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, încheiată tragic pe Dealul Furcilor din Alba Iulia la 28 februarie 1785, conferă oraşului valoarea de simbol al luptei maselor populare pentru dreptate şi libertate.

Plastic definită de Iorga ca fiind "municipiul cultural", Alba Iulia şi-a onorat reputaţia şi prin sinoadele preoţilor români ţinute aici, prin adunările generale ale Astrei (1866, 1875, 1886) şi ale Societăţii pentru Fond de Teatru Român (1878, 1909), prin ziare şi publicaţii, ilustrele nume ale lui Ştefan Ludwig Roth, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Iuliu Maniu şi Constantin Daicoviciu dând nobleţe oraşului.

La 1 Decembrie 1918 a fost scrisă, în cetatea de mucenicie şi slavă a neamului românesc, o pagină de glorioasă istorie, un corolar al istoriei sale milenare. Aici, la Alba Iulia, pe Câmpul lui Horea, cei peste 100.000 de români şi cei 1.228 de delegaţi au hotărât democratic, plebiscitar şi irevocabil, Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă, realizând visul şi încununând speranţele de veacuri a generaţii întregi. Se încheia o etapă istorică marcată tot aici, la 15 octombrie 1922, de "pecetluirea noastră în faţa istoriei", prin încoronarea suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I Întregitorul şi Regina Maria, în Catedrala Reîntregirii Neamului. Ca o recunoaştere a rolului pe care l-a avut Alba Iulia în istoria neamului, Parlamentul României a declarat municipiul, în anul 1994, "Cetate simbol a Marii Uniri a românilor".

Meleagurile Alba Iuliei sintetizează sincretic în port, datini şi obiceiuri influenţele venite din zonele Mureşului, Sebeşului, Secaşelor şi Munţilor Apuseni, românii convieţuind în armonie cu celelalte naţii care s-au aşezat de-a lungul istoriei pe aceste meleaguri. Vinul renumitelor podgorii ale Albei, cântecele şi doinele inspirate din folclorul autentic al văii Mureşului şi Munţilor Apuseni, frumuseţea portului, bunătatea şi înţelepciunea oamenilor, toate acestea fac din acest ţinut o ţară de legendă.

Mulţimea bisericilor de lemn sau de piatră ilustrează credinţa acestor oameni, care se roagă pentru mai bine în catedralele arhiepiscopale, ortodoxă sau romano-catolică, dar şi în biserici evanghelice, reformate, neoprotestante, în schituri şi sinagogi, într-un climat de toleranţă şi ecumenism.

Alba Iulia este citadela porţelanului românesc, aici funcţionând cea mai mare fabrică de profil din România, dar şi alte câteva zeci de firme mici şi mijlocii cu acelaşi obiect de activitate. Oraşul este un centru economic în continuă dezvoltare, cu activităţi diversificate, industriile alimentară, uşoară şi constructoare de maşini fiind bine reprezentate. Axele rutiere care traversează Alba Iulia se disting prin calitatea excelentă şi lărgimea căilor de rulaj. Reţeaua de comunicaţii are o importanţă majoră datorită poziţiei geografice favorabile, prezentând o densitate peste media pe ţară. Eforturile de dezvoltare ţin în permanenţă cont de protejarea mediului înconjurător, exploatat şi pus în valoare în mod armonios.

Potenţialul turistic este generat de impresionantele mărturii ale trecutului bimilenar, de monumentele istorice, de arhitectură şi artă de interes naţional şi internaţional, precum şi de farmecul şi pitorescul peisajului şi traseelor turistice care te îmbie la tot pasul. Unităţile hoteliere moderne asigură cazarea şi confortul celor care le trec pragul vizitând oraşul.

Alba Iulia dispune de infrastructura necesară realizării de performanţe sportive. An de an, sportivii albaiulieni obţin rezultate de excepţie la competiţiile naţionale şi internaţionale la care participă. Cluburi precum cele de atletism, box, arte marţiale, fotbal şi înot contribuie la dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de rolul sportului în viaţa unei comunităţi.

Reşedinţă a judeţului Alba, Alba Iulia este astăzi un municipiu în care sunt reprezentate toate instituţiile importante, guvernamentale sau neguvernamentale. În fapt, Alba Iulia coagulează eforturile şi iniţiativele de dezvoltare locală şi regională durabile.

Prin oraşele cu care este înfrăţită - Arnsberg (Germania), Nazareth Illit (Israel), Székesfehérvár (Ungaria), San Benedetto del Tronto, Varese, Alessandria şi Viadana (Italia), Aeghio (Grecia), Düzce (Turcia), Alcala de Henares (Spania) şi Sliven (Bulgaria) - Alba Iulia promovează în lume bogăţia spirituală a locurilor şi locuitorilor ei şi o civilizaţie de peste 2000 de ani, exemplifică coordonate ale spiritului european şi universal.

Municipalitatea a înţeles rolul ce-i revine în dezvoltarea societăţii civile, atragerea tinerilor în viaţa socio-economică şi în schimbarea mentalităţilor, pentru că dezvoltarea societăţii civile înseamnă creşterea gradului de implicare a cetăţenilor în viaţa de zi cu zi, în luarea deciziilor care-i privesc şi creşterea transparenţei autorităţilor publice.

Europa contemporană este rezultatul unui proiect inspirat din valorile libertăţii, ale democraţiei şi ale prieteniei între popoarele europene care, în ciuda diversităţii propriilor trecuturi, a propriilor tradiţii, a limbii şi culturii, sunt unite de obiectivul de a crea o perspectivă comună şi de a realiza proiecte pe care să le împărtăşească şi altora.

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, România revine definitiv în lumea occidentală, în marea familie a statelor Europei din care noi am făcut dintotdeauna parte şi de unde am fost smulşi, fără voia noastră, acum mai bine de şaizeci de ani.

Alba Iulia a devenit un municipiu european pentru că are cetăţeni cu adevărat europeni, care ştiu că Europa înseamnă disciplină, seriozitate şi performanţă economică. Municipalitatea nu a făcut decât să ţină pasul cu cetăţenii, într-o conlucrare armonioasă. Alba Iulia are notorietate europeană şi pentru că aici se derulează, de mai mulţi ani, importante proiecte cu parteneri europeni, finanţate din fondurile Uniunii Europene.

Integrarea României în Uniunea Europeană a găsit Alba Iulia pregătită să pornească la un nou drum, un drum al prosperităţii, dar şi al unor încercări dificile, pe care nu ne îndoim că le vom trece cu bine.

S.D.