România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Eminescu - sânge pârguit prin vetre

Oricât vor vrea duşmanii să-ţi înfunde
Nume şi Prenumele cu pietre, 
Limba Română-i Muma ce răspunde 
Cu pârguirea dorului pe vetre,
               Cu straiul fructului ce va pătrunde - 
               Floare de leac şi codru de aramă 
               Lăsând "Luceafărul" să ne inunde -
               Icoană sufletului pus în ramă,
Rugăciune ce nu se mai destramă 
Doar ne învaţă a muri odată 
Cu soarele ce-n grâne maci ne cheamă 
Poveste-albastră, rană fermecată. 
               Sudura răzvrătirii idiomă - 
               Buchet de astre care să încapă 
               În inimă salut de Mică Romă -
               Ocean care cu Ţară ne adapă. 
Ce hrană doldora de frumuseţe 
E versul tău, miez crucii prin altare - 
Dascăl rămas iubirea să ne-nveţe 
Naştere pururi sfântă-n sărbătoare. 
               Oricât duşmanii vor să îţi înfunde 
               Prenumele şi Numele cu pietre
               Limba Română-i jar care-ţi răspunde 
               Cu pârguirea sângelui prin vetre.


Tot Eminescu să răsară

Tot în jurul lui Eminescu
Îmbătrânim, îmbătrânim, 
El, floare de leac şi firescul
îmbătător parfum de crin.
Doar în jurul lui Eminescu
Mereu frumos îmbătrânim -
Floare-albastră, floare de crin.
               El, amiaza dăltuită lin
               De un codru pe care-l vorbim,
               De Luceafăr, păsări ce-şi alin
               Ceru-n cântec să îl miruim
               Cu alfabetul daco-laţin -
               Adăpost în care veşnicim 
               Învăţând zamolxic să murim.
În jurul lui ca seminţele
Ce nume-n brazdă se însară,
Ca Rugăciunile, sfintele -
Doină molatecă, primară
Răzuind de moloz sângele
Cu chip căptuşindu-l - de Ţară -
Tot Eminescu să răsară. -
               Limbă Română să îmbătrânim -
               Jur al ei, mereu s-o nemurim.

Ion MARGINEANU