România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

110 ani de la naşterea academicianului EMIL POP

Repere biografice - Acad. EMIL POP*

"Viaţa omului, înfăţişată grafic, reprezintă o linie închegată din evenimentele în desfăşurarea cărora acesta a participat, direct sau indirect, intenţionat, ca erou sau simplu privitor. Adânciturile şi ridicăturile în cursul ei ascendent sau descendent, marchează evenimentele importante şi hotărâtoare, evenimente creatoare de drumuri noi, temporal atotstăpânitoare şi inspiratoare de acţiuni. Pentru omul inferior linia vieţii este ceva dat, un imperativ din alte lumi, căruia trebuie să i se supună orbeşte; de aceea, înaintând în viaţă, se lasă condus de evenimente fără de nici o ţintă bine definită, asemenea unui orb, resemnându-se a spune după fiecare grea încercare: "Aşa mi-a fost scris." Altfel e omul superior. Indiferent de locul ce-1 ocupă în societate, el îşi croieşte singur linia vieţii spre un plan bine-definit, spre o ţintă definită. Punând la contribuţie toate puterile sale sufleteşti şi trupeşti, cu încredere în sine şi în ajutorul divin domină evenimentele, aservindu-le ţintei vieţii Iui. Se strecoară cu măiestrie prin tot ceea ce 1-ar opri din drum şi foloseşte la maxim tot ceea ce-i promovează realizarea. Asemenea unui marinar iscusit, îşi conduce barca vieţii pe marea furtunoasă, înfruntând valurile, ocolind stâncile şi folosind vântul prielnic spre ţinta pe care nici un moment n-o pierde din vedere. Pentru el nu exista stavilă de netrecut, nici primejdie de neînvins. EI nu cunoaşte descurajarea, nici oboseala. Se aseamănă cu o stâncă masivă care înfruntă vremile."

 

Prin aceste fraze apreciem că încadrăm într-un oarecare mod viaţa celui pe care astăzi îl omagiem. Deşi sunt localnic şi trecusem de vârsta majoratului când distinsul academician se stingea din viaţă, n-am avut privilegiul de-a-1 cunoaşte. Am început să-1 cunosc prin lectură, prin cercetări documentare, dar nu de multă vreme. Totuşi, cu cât pătrund mai mult în scrisul său, în ceea ce distinşii colaboratori şi discipoli au scris şi mărturisesc despre dânsul, realizez tot mai mult dimensiunea sa impresionantă. Şi cu deosebită satisfacţie mă apropii de acest "Izvor" de cultură pentru că pot spune răspicat că Ia baza piramidei operei sale sunt şi cei trei ani de pregătire teologică realizată prin studiul temeinic la Seminarul Andreian (Institutul Teologic ) din Sibiu în perioada 1915 - 1918.

Atitudinea cititorului în faţa cărţii e variabilă de Ia om la om. Unii citesc orice, de trecere de vreme. Alţii citesc ca să se cultive. Şi în sfârşit, alţii citesc ca să poată transmite şi altora dorul nestăpânit după ambiţia cărţilor şi nobleţea ideilor pe care le pun ele în circulaţie. Aceştia din urmă sunt luminătorii entuziaşti ai culturii şi veritabili creatori de cultură. Locul academicianului Emil Pop în rândurile acestora trebuie căutat -şi nu altundeva.

Emil Pop s-a născut la 13 aprilie 1897 în Bucerdea Vinoasă, din părinţii Antoniu Pop, ajutor de notar, ofiţer al stării civile în sat, funcţionar la o bancă sătească în Ighiu, om luminat, cu orientări progresiste şi Lucreţia Nestor (Nistor) fiică de iobagi din Bucerdea Vinoasă. O informaţie orală circulă în localitate, prin care se perpetuează aspectul că în anul 1896, împăratul de la Viena, Francisc Iosif, a fost în localitate şi a fost primit la masă de familia lui Antoniu Pop senior, cu care se cunoştea. Un prim indiciu documentar avem prin inscripţia pe piatră a numelui împăratului şi anul 1896 la intrarea în pivniţa casei parohiale. Sperăm ca într-un viitor apropiat să intrăm în posesia altor documente.

În perioada 1903/4 - 1906/7, Emil Pop a urmat şcoala primară romano -catolică maghiară din Alba Iulia, iar între anii 1907 - 1912, a urmat tot la Alba Iulia, clasele liceale I - V la Liceul romano - catolic maghiar Groff Majlâth Gusztâv Károly.

În perioada 1912 - 1915, din clasa a VI - a s-a transferat la Liceul ortodox român "Andrei Şaguna" din Braşov, unde şi-a luat bacalaureatul şi certificatul de maturitate nr. 971/1914 - 1915.

Între anii 1915 - 1918 a urmat şi absolvit Seminarul Andreian din Sibiu. Conform "Foilor matricole" în anexă, la majoritatea covârşitoare a disciplinelor teologice din cei trei ani de studiu a primit aprecierea "eminent". A obţinut "calificaţiunea preoţească" conform atestatului nr. 8.650/1918 iar predica (în anexă), rostită la data de 29 august 1918 oferă un indiciu clar a sentimentului de pietate şi preţuire a Bisericii şi învăţăturii creştine. De asemenea din notele de jurnal din timpul studenţiei la Teologie în Sibiu se observă admiraţia faţă de profesorii de teologie: Nicolae Bălan, viitor mitropolit, Silviu Dragomir, L Crăciunescu, Romulus Gândea, etc., precum şi gândul înconjurat de grijă în dorinţa de a deveni preot.

Se impune precizarea că în perioada 1916, septembrie - 1917 martie, deşi era Student la Teologie în Sibiu, Administraţia austro-ungară 1-a deportat împreună cu alţi intelectuali şi ţărani români fruntaşi din satele transilvane, în comitatul Şopron, localitatea Borisfalva, lângă graniţa cu Austria. Despre această perioadă a scris o cronică a vieţii deportaţilor sub forma a 18 scrisori adresate prietenului Avram (Ms. Borisfalva, 71 p.)

După absolvirea Seminarului Andreian din Sibiu, s-a înscris la Universitatea din Budapesta, Facultate de Filosofic, secţia Ştiinţe naturale. Datorită evenimentelor politice, la 17 nov. 1918 a părăsit Budapesta. La l decembrie 1918 a fost martor şi trăitor al momentului la Alba Iulia, evocat mai târziu în amintirile sale. Acea zi a fost umbrită de situaţia din familie; sora sa "Anamică" era grav bolnavă, chiar în acea zi tatăl Antoniu ajunsese cu dânsa la spital la Budapesta. Tatăl a rămas în Budapesta până la decesul fiicei, survenit la 10 ianuarie 1919.

De la începutul lunii februarie 1919 până în septembrie, acelaşi an, a funcţionat ca profesor suplinitor la liceul de băieţi, Mihai Viteazul din Alba Iulia (primul liceu românesc din Transilvania după Marea Unire a românilor).

Între anii 1919 - 1922/23 a continuat studiile de Ştiinţe naturale, începute la Budapesta, la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Daciei Superioare din Cluj. La l noiembrie 1920 a debutat în mediul universitar clujean, pe postul de preparator suplinitor Ia Facultatea de Ştiinţe din Cluj - Institutul botanic.

La 6 iulie 1922 s-a căsătorit Ia Cluj cu Florica Oană, profesoară de Ştiinţe naturale, iar din 19 iulie 1937 a devenit doctor în medicină şi chirurgie.

Emil Pop la l oct. 1922 a fost declarat "cel dintâi licenţiat în Ştiinţe naturale" al tinerei Facultăţi de Ştiinţe din Cluj şi tot de la acea dată a fost numit asistent suplinitor (1922 - 1926) la Facultatea de Ştiinţe din Cluj.

În anul 1926 a susţinut examenul de capacitate pentru profesorii secundari specialitatea Ştiinţe naturale principal şi Geografie, secundar. S-a calificat întâiul pe ţară. La l noiembrie 1926 a fost numit suplinitor pe postul de şef de lucrări ( 1926 -1939) la Institutul Botanic, Facultatea de Ştiinţe din Cluj.

La data de 19 decembrie 1928 a susţinut teza de doctorat pentru obţinerea gradului de "doctor în Ştiinţe naturale" Ia Facultatea de Ştiinţe din Cluj. Teza sa, Analize de polen în turba Carpaţilor Orientali (Dorna-Zucina) a fost condusă de prof. Alexandru Borza, iar profesori examinatori: Ioan Popescu - Voiteşti şi Ioan Grinţescu. A obţinut titlul de doctor cu calificativul "Magna cum laude", în luna iunie 1930 a susţinut examenul de capacitate pentru postul de şef de lucrări la Universitatea din Cluj, iar cu data de l iulie, acelaşi an, a fost numit şef de lucrări titular.

La l iulie 1932 a susţinut examenul de docenţă în specialitatea "Geografie botanică", docenţă confirmată prin ordinul Ministerului nr. 83654 din 5 iulie 1932. După această dată, activitatea universitară, comunicările ştiinţifice, participarea la Congrese internaţionale devin laborioase. Caracterul sobru, forţa intelectuală şi munca perseverentă au fost elementele care 1-au impus în activitatea ştiinţifică.

După instaurarea regimului comunist, n-a fost scutit de nenumărate "analize". La 4 dec. 1950, la o asemenea "analiză" reprezentaţii "catedrei de marxism" îi recomandau "să-şi ridice nivelul politic şi ideologic personal şi al disciplinelor pe care le predă"; "să scoată în evidenţă legile dialecticii mai mult"; "utilizarea ştiinţei apusene constituie o greşeală generală din cauza balastului primit odată cu ea"; "ştiinţa sovietică este cea mai înaltă formă de ştiinţă...în opoziţie cu idealismul"; "îi lipsesc cunoştinţele ştiinţei marxiste"; "nu citează în curs literatura sovietică" etc. începea ofensiva "limbii de lemn". Nu vrem să alunecăm în detalii, oricum, o bună parte din cei prezenţi posedă mult mai multe informaţii decât cele oferite, iar timpul îmi impune o anumită restricţie.

În pofida noilor orientări ideologice, la l iulie 1955, Emil Pop a fost ales membru titular al Academiei Române.

Faţă de efortul intelectual, de dăruirea didactică şi de caracterul echilibrat ce 1-a arătat şi 1-a caracterizat, îmi permit să reiau ceea ce spunea în urmă cu ani profesorul universitar Nistor Santa: "Savant dar modest, profund dar senin, academic dar apropiat, sever dar binevoitor, grav dar spiritual, cult dar fără pedantism... în sfârşit, un model universitar...".

La data de 14 iulie 1974, la ora 9 dimineaţa aflându-se la masa de scris a suferit un atac cerebral care i-a fost fatal. Doar la câteva luni, în 19 dec., acelaşi an i-a urmat în cele veşnice, soţia Florica Pop.

S-a stins în acel an o familie, dar demnitatea şi prestigiul lor a rămas nu numai în lucrările şi studiile elaborate ci şi în sufletele multor discipoli pentru care au devenit model.

Ca preot şi profesor de teologie, la acest moment omagial invoc textul paulin din Epistola către Evrei, XIII, 7 "Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa".

Chiar dacă amvonul Academicianului Emil Pop i-a fost catedra, iar Sfântul Altar i-a fost laboratorul, viaţa, munca şi faptele sale rămân exemple demne, iar ceea ce astăzi încercăm să împlinim în satul natal este un prinos de recunoştinţă.

Bucerdea Vinoasă, 28 aprilie 2007

 

Preot protopop Niculita Pascu la sfintirea bustului academicianului Emil Pop

Bustul acad. Emil Pop dezvaluit la Bucerdea Vinoasa

Autorul bustului acad. Emil Pop, artistul Romi Adam cu sotia

                              Pr.prof.dr. Nicolae Bolea

 

* Material prezentat în cadrul Simpozionului organizat în ziua de 28 aprilie 2007 la Bucerdea Vinoasă cu ocazia împlinirii a 110 ani de la naşterea academicianului Emil Pop.

1 Pr. Dr. Liviu G. Munteanu, Un conducător de destine, în "Omagiu înalt Prea Sfinţiei Sale Dr. Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, la douăzeci de ani de arhipăstorire " , Sibiu, 1940, p. 143.

2 Diacon Dr. Grigorie T. Marcu, Mitropolitul Nicolae al Ardealului, Bio-Bibliografie, în op. cit, p. 69