 |
Repere biografice - Acad. EMIL POP*
"Viaţa
omului, înfăţişată grafic, reprezintă o
linie închegată din evenimentele în desfăşurarea cărora
acesta a participat, direct sau indirect, intenţionat, ca erou
sau simplu privitor. Adânciturile şi ridicăturile în
cursul ei ascendent sau descendent, marchează evenimentele
importante şi hotărâtoare, evenimente creatoare de
drumuri noi, temporal atotstăpânitoare şi inspiratoare de
acţiuni. Pentru omul inferior linia vieţii este ceva dat,
un imperativ din alte lumi, căruia trebuie să i se supună
orbeşte; de aceea, înaintând în viaţă, se lasă
condus de evenimente fără de nici o ţintă bine
definită, asemenea unui orb, resemnându-se a spune după
fiecare grea încercare: "Aşa mi-a fost scris."
Altfel e omul superior. Indiferent de locul ce-1 ocupă în
societate, el îşi croieşte singur linia vieţii spre
un plan bine-definit, spre o ţintă definită. Punând
la contribuţie toate puterile sale sufleteşti şi
trupeşti, cu încredere în sine şi în ajutorul divin
domină evenimentele, aservindu-le ţintei vieţii Iui.
Se strecoară cu măiestrie prin tot ceea ce 1-ar opri din
drum şi foloseşte la maxim tot ceea ce-i promovează
realizarea. Asemenea unui marinar iscusit, îşi conduce barca
vieţii pe marea furtunoasă, înfruntând valurile, ocolind
stâncile şi folosind vântul prielnic spre ţinta pe care
nici un moment n-o pierde din vedere. Pentru el nu exista stavilă
de netrecut, nici primejdie de neînvins. EI nu cunoaşte
descurajarea, nici oboseala. Se aseamănă cu o stâncă
masivă care înfruntă vremile."
|
Prin
aceste fraze apreciem că încadrăm într-un oarecare mod viaţa
celui pe care astăzi îl omagiem. Deşi sunt localnic şi
trecusem de vârsta majoratului când distinsul academician se stingea din
viaţă, n-am avut privilegiul de-a-1 cunoaşte. Am început să-1
cunosc prin lectură, prin cercetări documentare, dar nu de multă
vreme. Totuşi, cu cât pătrund mai mult în scrisul său, în
ceea ce distinşii colaboratori şi discipoli au scris şi mărturisesc
despre dânsul, realizez tot mai mult dimensiunea sa impresionantă.
Şi cu deosebită satisfacţie mă apropii de acest
"Izvor" de cultură pentru că pot spune răspicat că
Ia baza piramidei operei sale sunt şi cei trei ani de pregătire
teologică realizată prin studiul temeinic la Seminarul Andreian
(Institutul Teologic ) din Sibiu în perioada 1915 - 1918.
Atitudinea
cititorului în faţa cărţii e variabilă de Ia om la
om. Unii citesc orice, de trecere de vreme. Alţii citesc ca să
se cultive. Şi în sfârşit, alţii citesc ca să poată
transmite şi altora dorul nestăpânit după ambiţia cărţilor
şi nobleţea ideilor pe care le pun ele în circulaţie. Aceştia
din urmă sunt luminătorii entuziaşti ai culturii şi
veritabili creatori de cultură. Locul academicianului Emil Pop în rândurile
acestora trebuie căutat -şi nu altundeva.
Emil
Pop s-a născut la 13 aprilie 1897 în Bucerdea Vinoasă, din părinţii
Antoniu Pop, ajutor de notar, ofiţer al stării civile în sat,
funcţionar la o bancă sătească în Ighiu, om luminat,
cu orientări progresiste şi Lucreţia Nestor (Nistor) fiică
de iobagi din Bucerdea Vinoasă. O informaţie orală circulă
în localitate, prin care se perpetuează aspectul că în anul
1896, împăratul de la Viena, Francisc Iosif, a fost în localitate
şi a fost primit la masă de familia lui Antoniu Pop senior, cu
care se cunoştea. Un prim indiciu documentar avem prin inscripţia
pe piatră a numelui împăratului şi anul 1896 la intrarea
în pivniţa casei parohiale. Sperăm ca într-un viitor apropiat
să intrăm în posesia altor documente.
În
perioada 1903/4 - 1906/7, Emil Pop a urmat şcoala primară romano
-catolică maghiară din Alba Iulia, iar între anii 1907 - 1912,
a urmat tot la Alba Iulia, clasele liceale I - V la Liceul romano -
catolic maghiar Groff Majlâth Gusztâv Károly.
În
perioada 1912 - 1915, din clasa a VI - a s-a transferat la Liceul ortodox
român "Andrei Şaguna" din Braşov, unde şi-a luat
bacalaureatul şi certificatul de maturitate nr. 971/1914 - 1915.
Între
anii 1915 - 1918 a urmat şi absolvit Seminarul Andreian din Sibiu.
Conform "Foilor matricole" în anexă, la majoritatea covârşitoare
a disciplinelor teologice din cei trei ani de studiu a primit aprecierea
"eminent". A obţinut "calificaţiunea preoţească"
conform atestatului nr. 8.650/1918 iar predica (în anexă), rostită
la data de 29 august 1918 oferă un indiciu clar a sentimentului de
pietate şi preţuire a Bisericii şi învăţăturii
creştine. De asemenea din notele de jurnal din timpul studenţiei
la Teologie în Sibiu se observă admiraţia faţă de
profesorii de teologie: Nicolae Bălan, viitor mitropolit, Silviu
Dragomir, L Crăciunescu, Romulus Gândea, etc., precum şi gândul
înconjurat de grijă în dorinţa de a deveni preot.
Se
impune precizarea că în perioada 1916, septembrie - 1917 martie, deşi
era Student la Teologie în Sibiu, Administraţia austro-ungară
1-a deportat împreună cu alţi intelectuali şi ţărani
români fruntaşi din satele transilvane, în comitatul Şopron,
localitatea Borisfalva, lângă graniţa cu Austria. Despre această
perioadă a scris o cronică a vieţii deportaţilor sub
forma a 18 scrisori adresate prietenului Avram (Ms. Borisfalva, 71 p.)
După
absolvirea Seminarului Andreian din Sibiu, s-a înscris la Universitatea
din Budapesta, Facultate de Filosofic, secţia Ştiinţe
naturale. Datorită evenimentelor politice, la 17 nov. 1918 a părăsit
Budapesta. La l decembrie 1918 a fost martor şi trăitor al
momentului la Alba Iulia, evocat mai târziu în amintirile sale. Acea zi
a fost umbrită de situaţia din familie; sora sa "Anamică"
era grav bolnavă, chiar în acea zi tatăl Antoniu ajunsese cu dânsa
la spital la Budapesta. Tatăl a rămas în Budapesta până
la decesul fiicei, survenit la 10 ianuarie 1919.
De la
începutul lunii februarie 1919 până în septembrie, acelaşi
an, a funcţionat ca profesor suplinitor la liceul de băieţi,
Mihai Viteazul din Alba Iulia (primul liceu românesc din Transilvania după
Marea Unire a românilor).
Între
anii 1919 - 1922/23 a continuat studiile de Ştiinţe naturale, începute
la Budapesta, la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii
Daciei Superioare din Cluj. La l noiembrie 1920 a debutat în mediul
universitar clujean, pe postul de preparator suplinitor Ia Facultatea de
Ştiinţe din Cluj - Institutul botanic.
La 6
iulie 1922 s-a căsătorit Ia Cluj cu Florica Oană, profesoară
de Ştiinţe naturale, iar din 19 iulie 1937 a devenit doctor în
medicină şi chirurgie.
Emil
Pop la l oct. 1922 a fost declarat "cel dintâi licenţiat în
Ştiinţe naturale" al tinerei Facultăţi de Ştiinţe
din Cluj şi tot de la acea dată a fost numit asistent suplinitor
(1922 - 1926) la Facultatea de Ştiinţe din Cluj.
În
anul 1926 a susţinut examenul de capacitate pentru profesorii
secundari specialitatea Ştiinţe naturale principal şi
Geografie, secundar. S-a calificat întâiul pe ţară. La l
noiembrie 1926 a fost numit suplinitor pe postul de şef de lucrări
( 1926 -1939) la Institutul Botanic, Facultatea de Ştiinţe din
Cluj.
La
data de 19 decembrie 1928 a susţinut teza de doctorat pentru obţinerea
gradului de "doctor în Ştiinţe naturale" Ia
Facultatea de Ştiinţe din Cluj. Teza sa, Analize de polen în
turba Carpaţilor Orientali (Dorna-Zucina) a fost condusă de
prof. Alexandru Borza, iar profesori examinatori: Ioan Popescu - Voiteşti
şi Ioan Grinţescu. A obţinut titlul de doctor cu
calificativul "Magna cum laude", în luna iunie 1930 a susţinut
examenul de capacitate pentru postul de şef de lucrări la
Universitatea din Cluj, iar cu data de l iulie, acelaşi an, a fost
numit şef de lucrări titular.
La l
iulie 1932 a susţinut examenul de docenţă în specialitatea
"Geografie botanică", docenţă confirmată
prin ordinul Ministerului nr. 83654 din 5 iulie 1932. După această
dată, activitatea universitară, comunicările ştiinţifice,
participarea la Congrese internaţionale devin laborioase. Caracterul
sobru, forţa intelectuală şi munca perseverentă au
fost elementele care 1-au impus în activitatea ştiinţifică.
După
instaurarea regimului comunist, n-a fost scutit de nenumărate
"analize". La 4 dec. 1950, la o asemenea "analiză"
reprezentaţii "catedrei de marxism" îi recomandau "să-şi
ridice nivelul politic şi ideologic personal şi al disciplinelor
pe care le predă"; "să scoată în evidenţă
legile dialecticii mai mult"; "utilizarea ştiinţei
apusene constituie o greşeală generală din cauza balastului
primit odată cu ea"; "ştiinţa sovietică este
cea mai înaltă formă de ştiinţă...în opoziţie
cu idealismul"; "îi lipsesc cunoştinţele ştiinţei
marxiste"; "nu citează în curs literatura sovietică"
etc. începea ofensiva "limbii de lemn". Nu vrem să alunecăm
în detalii, oricum, o bună parte din cei prezenţi posedă
mult mai multe informaţii decât cele oferite, iar timpul îmi impune
o anumită restricţie.
În
pofida noilor orientări ideologice, la l iulie 1955, Emil Pop a fost
ales membru titular al Academiei Române.
Faţă
de efortul intelectual, de dăruirea didactică şi de
caracterul echilibrat ce 1-a arătat şi 1-a caracterizat, îmi
permit să reiau ceea ce spunea în urmă cu ani profesorul
universitar Nistor Santa: "Savant dar modest, profund dar senin,
academic dar apropiat, sever dar binevoitor, grav dar spiritual, cult dar
fără pedantism... în sfârşit, un model
universitar...".
La
data de 14 iulie 1974, la ora 9 dimineaţa aflându-se la masa de
scris a suferit un atac cerebral care i-a fost fatal. Doar la câteva
luni, în 19 dec., acelaşi an i-a urmat în cele veşnice, soţia
Florica Pop.
S-a
stins în acel an o familie, dar demnitatea şi prestigiul lor a rămas
nu numai în lucrările şi studiile elaborate ci şi în
sufletele multor discipoli pentru care au devenit model.
Ca
preot şi profesor de teologie, la acest moment omagial invoc textul
paulin din Epistola către Evrei, XIII, 7 "Aduceţi-vă
aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul
lui Dumnezeu, priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa
şi urmaţi-le credinţa".
Chiar
dacă amvonul Academicianului Emil Pop i-a fost catedra, iar Sfântul
Altar i-a fost laboratorul, viaţa, munca şi faptele sale rămân
exemple demne, iar ceea ce astăzi încercăm să împlinim în
satul natal este un prinos de recunoştinţă.
Bucerdea
Vinoasă, 28 aprilie 2007
Preot protopop Niculita Pascu la sfintirea bustului
academicianului Emil Pop |
Bustul acad. Emil Pop dezvaluit la Bucerdea Vinoasa |
Autorul bustului
acad. Emil Pop, artistul Romi Adam cu sotia |
Pr.prof.dr.
Nicolae Bolea
*
Material prezentat în cadrul Simpozionului organizat în ziua de 28
aprilie 2007 la Bucerdea Vinoasă cu ocazia împlinirii a 110 ani de
la naşterea academicianului Emil Pop.
1
Pr. Dr. Liviu G. Munteanu, Un conducător de destine, în "Omagiu
înalt Prea Sfinţiei Sale Dr. Nicolae Bălan, Mitropolitul
Ardealului, la douăzeci de ani de arhipăstorire " , Sibiu,
1940, p. 143.
2
Diacon Dr. Grigorie T. Marcu, Mitropolitul Nicolae al Ardealului,
Bio-Bibliografie, în op. cit, p. 69
|
|
