România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Academicianul EMIL POP-

nume de referinţă în biologia românească*

Dragi locuitori din Bucerdea Vinoasă, Distinşi oaspeţi,

Peste mai puţin o lună, se vor împlini 40 de ani de la ultima lecţie susţinută de acad. Emil Pop în Aula Magna a universităţii noastre, cu ocazia pensionării sale (la vârsta de 70 de ani), lecţie pe care o considerăm un adevărat "cântec de lebădă" a celui ce a slujit această instituţie vreme de peste 4 decenii.

Noi 1-am onorat atunci şi am regretat scurgerea prea accelerată a timpului; l-am omagiat în repetate rânduri, după trecerea lui în nefiinţă; iar Dv. îl cinstiţi astăzi, marcând prin bustul său locul de pornire în exemplara-i viaţă.

La acest frumos şi emoţionant eveniment, se cuvine să punctăm câteva din realizările celui care a dus faima biologiei clujene cu mult peste graniţele ţării şi care a rămas, bine întipărit, în sufletul şi în memoria celor care au avut şansa de a-i fi colaboratori, discipoli sau studenţi. Pentru toţi aceştia, "Opera sa reprezintă o culme grăitoare a ştiinţei româneşti, iar viaţa sa ne este izvor nesecat de sugestii şi pildă..", aşa cum declara F. Miele (2004).

Vă propunem, aşadar, să vedem împreună ce a făcut "fiul satului Dv", spre a fi fost ales ca membru al celui mai înalt for ştiinţific al ţării noastre, mai cu seamă într-o perioadă în care neînregimentarea în "forţa politică conducătoare" însemna o gravă greşeală. Ce a realizat el spre a fi fost denumit de marele Al. Borza (1962) ca "perla Academiei Române", spre a fi fost considerat de Cristea et Fabian (1998) ca "un dascăl pentru eternitate", de Fabian et Petrescu (2004) ca "cel mai cult dascăl-biolog al vremii sale" etc.

În primul rând, Emil Pop şi-a construit, cu migala şi tenacitatea omului de la munte, o largă cultură generală şi o solidă cultură profesională, crezul lui fiind acela că "... prin cultură ţi se dezvăluie limitele. Ea îţi arată că eşti relativ şi vulnerabil..." (ap. Miele 2004). Dispunând de o astfel de cultură complexă, E. Pop a reuşit să interpreteze dinamic, evolutiv şi integrator toate fenomenele vieţii pe care le-a investigat, metodă pe care a încercat să o transmită şi celor din jur: "... nu vom înţelege niciodată mai bine o idee decât dacă urmărim evoluţia sa..." (ap. Cristea et Fabian 1998), "... biologul are nevoie de perspectiva de ansamblu pentru că el trebuie să interpreteze viaţa, un fenomen grandios şi multiplu..." (ap. Cristea et Fabian 1998).

Poate că tocmai această cultură stă la baza rezistenţei în timp a lucrărilor sale; poate că ea 1-a ajutat să construiască fraze de o perfecţiune germană şi de frumuseţea celor ale marilor oratori latini; poate ea 1-a determinat să se opună ultraspecializărilor din biologie; şi, poate tot ea 1-a ajutat să reziste încercărilor unora de a-1 îndepărta din rândurile dascălilor, în perioada tulbure de după 1947.

În al doilea rând, Emil Pop a fost şi este recunoscut ca un deschizător de drumuri în ştiinţa românească:

- el este părintele palinologiei de la noi din ţară, domeniu care reconstituie istoria   florei   şi   vegetaţiei   dintr-un   teritoriu,   pornind   de   la   minusculele grăuncioare de polen şi spori, conservate în depozitele geologice. Fără a fi specialist, fiecare dintre noi îşi poate imagina că o astfel de cercetare presupune o răbdătoare şi îndelungată muncă în faţa microscopului, dar şi o bună stăpânire a noţiunilor de fitogeografie (răspândirea pe Glob a plantelor şi comunităţilor de plante), de geologie, de paleoclimatologie etc.

Teza sa de doctorat, Analize de polen în turba Carpaţilor Orientali (Dorna-Lucina)" a fost prima lucrare ştiinţifică elaborată de un tânăr naturalist clujean, premiată de Academia Română în perioada interbelică. Apoi, monumentala sa monografie "Mlaştinile de turbă din România" apărută în perioada de apogeu a profesorului, rămâne pentru încă multă vreme una de referinţă pentru toţi cei care vor studia aceste formaţiuni vegetale ori pentru cei care pornesc pe drumul anevoios al palinologiei.

Prin studiile sale şi prin şcoala creată de el în România, E. Pop a reuşit să ne prezinte succesiunea formaţiilor vegetale din spaţiul carpatic, în perioada ultimilor 60-100.000 de ani, să demonstreze specificitatea fazei cu carpen în acest spaţiu, să intuiască drumurile parcurse de brad în perioada post-glaciară (drumuri confirmate recent de studiile de genetică moleculară, studii efectuate cu mijloace tehnice, care nici visate nu puteau fi în vremea sa) etc.;

-     el este cel care a inaugurat la noi cercetările de fiziologie la nivel celular (citoflziologie vegetală), de numele lui fiind legate mai cu seamă studiile privitoare   la   mişcările   protoplasmatice.   Celula   fascinează   şi   astăzi   prin complexitatea structurii şi funcţiilor sale, iar domeniul, denumit acum "biologie celulară", este considerat ca un domeniu de vârf al biologiei contemporane;

-     tot el este cel care a demarat studiile de ecoflziologie vegetală, altfel spus,   cercetarea  principalelor   funcţii   ale   plantelor   (fotosinteză,   respiraţie, transpiraţie etc.) în mediul lor natural, ţinând cont de mecanismul cauză-efect, de interacţiunile dintre diverşii factori fizici şi biotici, de stadiul de dezvoltare al plantei studiate şi de poziţia sa filogenetică (pe scara evoluţiei). Iar toate acestea se  întâmplau  într-o  perioadă  în  care  ecologia  încă  nu  era  cimentată  în spiritualitatea naturaliştilor.

În al treilea rând, E. Pop a fost un pionier şi în integrarea cariologiei (a studiului garniturii cromozomiale) în taxonomia şi filogenia unor specii vegetale; în acest sens, lucrarea sa referitoare la crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) uimeşte şi astăzi prin complexitate şi profunzime, prin valabilitatea concluziilor desprinse.

Fără a insista, mai amintim că, dintre toţi biologii clujeni, E. Pop este cel care s-a preocupat cel mai mult de istoria ştiinţelor, readucând în actualitate nume de mult uitate şi, mai cu seamă, oferindu-ne nouă o imagine a dăruirii unora şi o sursă de inspiraţie sau termene de comparaţie pentru cercetările noastre viitoare.

În fine, creştin fiind şi fiu de la poalele cetăţii de piatră a Apusenilor, E. Pop s-a implicat puternic şi în activitatea de protecţie a naturii, a creaţiei acesteia atât prin reperele teoretice oferite, cât şi prin diversele acţiuni de popularizare. Mai cu seamă pădurea i-a fost foarte apropiată de suflet, lucrările sale din acest domeniu demonstrând nu numai faptul că "... în ţară pleşuvă şi plugăria îmbătrâneşte", ci şi că, în lipsa ei întreaga regiune va avea de suferit, lucru pe care-1 simţim tot mai mult în zilele noastre. Intitulată sugestiv pădurile şi destinul nostru naţional", lucrarea sa din 1943 este de o incredibilă actualitate şi cu o forţă a argumentaţiei ce poate desfiinţa oricare dintre actele normative elaborate de/ şi cu sprijinul parlamentarilor deţinători de firme de exploatări forestiere!

Iată, în câteva cuvinte, ce a făcut E. Pop, acel om "... sever şi cumpătat cu sine însuşi..., generos cu colaboratorii, cărora le stimula năzuinţele..." (Boşcaiu 2004); iată de ce unul dintre foştii, dar obligat-efemerii lui discipoli, şi 1-a ales ca model de urmat, aşa cum declara în urmă cu trei ani: "... acad. Emil Pop, savantul, omul de aleasă cultură şi umanistul desăvârşit, ... a întruchipat pentru mine şi atâţia alţi tineri, modelul ideal al profesorului, al omului de ştiinţă, al părintelui spiritual, pe care tindeam să îl ajungem, pentru a ni-l însuşi şi eventual a-l perfecţiona" (Miele 2004).

Cei ce am avut norocul să-1 cunoaştem mai aproape, nu vom uita niciodată bunătatea, onestitatea şi talentul cu care Emil Pop netezea adversităţile în discuţii, modul în care oferea soluţii drepte şi utile în chestiunile mai dificile sau echivoce, ambiţia sa în respectarea misiunii academice ori în respectarea spiritului Legii. Principiile lui de viaţă, generoasele sale îndrumări au avut pentru : noi o valoare permanentă şi ne servesc încă drept modele pentru orice iniţiativă.

Fie ca exemplul acestui consătean al Dv. şi om al universităţii noastre să ne fie la toţi un imbold spre a fi mai buni, mai exigenţi, mai generoşi, mai competitivi şi ...de ce nu?, mai însetaţi de cultură.

Prin evenimentul de astăzi, Dv aţi marcat, în fapt, un important act de cultură, demonstrând ţării că Bucerdea Vinoasă a intrat în normalitate, că oamenii de aici ştiu să-şi cinstească personalităţile, că sunt capabili de acte ce depăşesc mult prea-dominantul scop material din vremurile tranziţiei prelungite de Ia noi din ţară.

Primiţi, aşadar, stimaţi oameni de bine, mulţumirile şi recunoştinţa noastră, în primul rând pentru gestul Dv., apoi pentru că ne-aţi oferit nouă posibilitatea să ne mândrim, încă odată, cu ceea ce de fapt pământul acestui sat ne-a dat, nouă şi ţării întregi, spre profesională şi sufletească înnobilare: Emil Pop, un nume de referinţă în biologia românească!

Vă mulţumim!

28 aprilie 2007      

                 

      Vasile Cristea şi Felicia Micle

                                    (U.B.B. - Grădina Botanică "Al. Borza" Cluj-Napoca)

 

* Material prezentat în cadrul Simpozionului organizat în ziua de 28 aprilie 2007 la Bucerdea Vinoasă cu ocazia împlinirii a 110 ani de la naşterea acad. Emil Pop.