Ca şi alte momente ale vieţii, şcoala este o etapă importantă pentru un elev, care trebuie să asimileze creativ experienţa umană, valoarea având caracter nepieritor, într-o perioadă scurtă, dar mai ales corect ştiinţific şi cu o încărcătură sufletească mare, cu specific tradiţional românesc, mai ales acum într-o Românie europeană.

De la început diferenţiem cercetarea ştiinţifică - mai ales în domeniul limbii şi literaturii române, în particular în folclor, de care vom aminti aici câteva idei de cultivare a identităţii româneşti, de problemele receptării unor obiceiuri legate de viaţa omului sau obiceiuri calendaristice. Mai exact spus ca şi în alte domenii, deşi există o bogată arhivă a Institutului de Etnografie şi Folclor care nu este pe deplin valorificată, apoi se proliferează în devălmăşie "lucrări" gen "monografii" în care folclorul literar este inclus printre descrieri de clădiri, obiecte etnografice, partea de semnificaţii ideatice rămâne în ceaţă, accentul fiind pus pe spectaculos, eventual, bine ar fi să fie aşa, pentru valorificarea turistică. Dar pentru a vinde un produs turistic nu trebuie să măsluim folclorul! Aşadar o minimă decenţă în a specifica sursa culegerii folclorului, pentru a nu "colporta" producţii uniformizatoare cu urmări de degradare a ideii iniţiale.

În aceeaşi idee, pentru a suplini lipsa din manualele de gimnaziu şi din programa şcolară a literaturii populare ca şi capital deschis integrării europene, am iniţiat sub egida Asociaţia "Şcoala Albei" şi Asociaţiei Folcloriştilor şi Etnografilor Alba un ciclu de manifestări dedicate Moşilor de iarnă, îndeosebi lui Moş Andrei, ca patron al şcolarilor, lui Moş Crăciun şi Colindatul un fenomen viu, apreciat şi de dr. Mircea Eliade - anul 2007 fiind Centenarul naşterii marelui savant al religiilor şi credinţelor religioase. Desigur nu numai la Colegiul "Dorin Pavel" din Alba Iulia dar şi în alte şcoli obiceiurile de iarnă primesc atenţia cuvenită, la fel ca şi obiceiurile de primăvară - Dragobetele, Mărţişorul sau Zilele babei cu legături din perioada dacică din istoria românească (S. Fl. Marian).

Zeul Dragostei la românii - acest Cap de Primăvară, Năvalnicului i s-au dedicat întreceri de perechi - văruţe şi veri, în ultimii cinci ani, înscrierea la Concursul de desene, măşti, ca şi parada măştilor populare sau proba de dans fiind numeroasă.

Aşa cum o expoziţie cu brăţări dacice (din aur fie ele) "prădate" şi "recuperate" stârneşte interes faţă de cultura strămoşilor şi perpetuarea Babei Dochia, a legendelor privitoare la Munţii Carpaţi, la regele Decebal şi la împăratul Traian stârneşte, păstrând proporţiile, interesul copiilor, care astăzi călătoresc, mulţi dintre ei în Spania şi Italia şi vin de acolo cu legendele locului.

Cu legendele (autentice) trebuie să trăim aici, să călătorim în Europa şi în lume aplecându-ne la un studiu atent al acestora.

Prof. Oliviu Iacob