România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Ignorarea interesului naţional

România a fost acceptată în Uniunea Europeană pentru că a îndeplinit toate cerinţele de aderare, inclusiv cele referitoare la minorităţile naţionale. Rapoartele emisarilor UE reiterau faptul că în ţara noastră nu există discriminare etnică, chiar dacă unii iredentişti maghiari nu erau de acord cu această realitate. Atunci cum se explică permanenta insistenţă de enclavizare promovată de liderii UDMR şi de creare a unei regiuni secesioniste pe teritoriul României? Răspunsul ar trebui căutat în politica guvernelor de după 1989. La adăpostul unei pretinse democraţii şi a libertăţii de exprimare s-a ajuns până acolo încât la Sfântu Gheorghe să apară o publicaţie ce poartă titlul "Europai Ido", adică "Timpul Europei". Din păcate, publicaţia respectivă nu are nimic european, ci mai degrabă promovează un spirit antiromânesc, intolerant şi şovin. Otrava răspândită de această publicaţie a alimentat şi a întreţinut mereu ideea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, neatârnării aşa-zisului Ţinut Secuiesc, iar revendicările aberante sfidează adevărul istoric. Să fi uitat oare autonomiştii maghiari că autointitulatul "Ţinut secuiesc" se află în România, stat naţional unitar în care minoritatea secuilor reprezintă doar un mic procent din totalul populaţiei? Greu de crezut aşa ceva dacă ţinem seama de declaraţiile belicoase şi instigările făţişe la nesupunere civică.

Să ne întoarcem însă la antiromâneasca revistă "Europai Ido", care se dă de ceasul morţii. "Suntem sugrumaţi de 86 de ani, uneori mai puternic, alteori mai încet, însă fără întrerupere... Nu ne putem însă resemna deoarece ne este dragă această limbă (limba maghiară, n.n.). Iar noi permitem ca o naţiune care nu are rădăcini aici, pe pământul nostru, pe Pământul secuiesc, să ne domine până când încet vom renunţa şi la limba noastră?" Obrăznicia şi impertinenţa merg mai departe, proliferând acuzaţii jignitoare la adresa populaţiei româneşti: "Aici, pe Pământul secuiesc, unde noi suntem locuitorii băştinaşi, să avem atâta curaj încât să-i cerem fiecărui invadator fără rădăcini  aici, la noi, să ni se adreseze în limba maghiară...Să ne intre bine în cap că puterea română de ocupaţie, asupritorii noştri, îşi clădesc planurile de nimicire a maghiarilor pe indiferenţa noastră. Să scriem peste tot în limba maghiară tot ce avem de comunicat şi atunci cel care intră nu mai trebuie să întrebe: "Scuzaţi, aici se vorbeşte ungureşte?". În astfel de situaţii mat poate fi oare vorba de loialitatea etniei maghiare faţă de statul român, faţă de România? Cazul nu este unul izolat dacă ne aducem aminte de declaraţia şoc a lui Gyorgy Frunda, şeful delegaţiei României la ARCE: "Nu reprezint la ARCE România". Scandalul iscat a scos la iveală acţiunile antiromâneşti promovate de liderii UDMR pe lângă Uniunea Europeană, cu scopul de a accepta trecerea unui proiect vădit revizionist prin care se cerea practic, nici mai mult nici mai puţin decât anularea efectelor Tratatului de pace de la Trianon. Tot atât de stupefiantă a fost şi declaraţia lui Marko Bela, liderul UDMR: "România, prin drepturile acordate deja minorităţilor, nu mai este un stat naţional". Aşa abil şi viclean pe cum îl ştiu nu pot să cred că Gyorgy Frunda nu are cunoştinţă de declaraţia fostului ministru de externe al Germaniei, Joschka Fischer, cu privire la Constituţia Europei: "O asemenea federaţie (Europa de mâine, n.n.) nu are ca scop să facă să dispară statele naţiunii, nici să le deposedeze de identitatea lor, nici să modifice constituţia internă, oricare ar fi aceasta, de tip federal sau umanitar". Din păcate, sub ochii noştri se petrec zi de zi astfel de manifestări intolerabile în care calomnia şi denigrarea populaţiei majoritare a devenit ceva obişnuit. Aşa a fost posibil ca ministrul Justiţiei, Monica Macovei să declare la un post de televiziune ungar că România şi-a pierdut într-adevăr caracterul naţional. Stupefiantă şi inacceptabilă atitudine de servilism şi demnitate naţională!

Nostalgia patologică a revizioniştilor unguri după Ungaria Mare nu cunoaşte limite, ca şi când România nu este patria în care au văzut lumina zilei, ci "un stat artificial, creat de Trianon, stăpânind teritorii ungureşti ocupate! "Să vindecăm rana Trianonului, fiindcă maghiarimea din România trăieşte sub năvodul asupririi...aşa că vremea aşteptărilor a trecut, nu se mai aşteaptă nici un Mesia mântuitor, trebuie să ne mântuim singuri! Pentru că maghiarimea are dreptul indestructibil să-şi recapete patria jefuită". Într-un asemenea climat de tăcere vinovată şi lipsă de reacţie a oficialităţilor române nu ne mai miră demersul iniţiat de Consiliul Naţional Secuiesc, prin care locuitorii din Harghita, Covasna şi Mureş au fost chemaţi la referendumul privind autonomia teritorială pe criterii etnice a aşa-zisului "Ţinut secuiesc". Deşi Forumul Civic al Românilor din Covasna şi Harghita a sesizat Poliţia şi Parchetul în legătură cu aceste încălcări grave ale Constituţiei, Guvernul şi Parlamentul s-au complăcut într-o ruşinoasă postură de tăinuire a fărădelegilor săvârşite în "Ţinutul secuiesc". Reacţia de moment a preşedintelui României cu privire la nelegitimitatea referendumului ungurimii s-a dovedit a fi un simplu foc de paie cu iz electoral, pentru a recâştiga terenul pierdut în sondajele de opinie.

Nestatornicia şi inconsecvenţa clasei politice româneşti în statuarea unor reguli şi principii ferme ale politicii interne şi externe dă apă la moară manifestărilor ostile ţării noastre. Sunt ani de zile de când iredentişti ai criminalului de război, contele Wass Albert, ne oferă un "spectacol paşnic" revoltător. Manifestările lor făţişe s-au accentuat şi mai mult începând cu anul 2003, când capii ungurimii din România, în frunte cu Tokes Laszlo, Frunda Gyorgy, Szasz Jeno şi Kincses Elod s-au angajat într-o aprigă campanie de reabilitare a ucigaşului din Sucutard - Cluj. În demersul lor abuziv au găsit sprijin în unele organizaţii iredentiste cum sunt: "Tinerii maghiari din Ardeal", "Mişcarea tinerilor din cele 64 de comitate", "Tinerii Maghiari Uniţi", "Legiunea Secuiască" şi altele, cărora li se alătură "artileria grea" din UDMR, Consiliul Naţional al Maghiarilor din România şi Consiliul Naţional Secuiesc. Acţiunea declanşată şi-a găsit un aprig susţinător în istoricul Raffoy Erno, autorul controversatului scenariu după care s-a realizat filmul cu conţinut vădit revizionist "Trianon". Demersul concertat al revizionismului maghiar vrea cu tot dinadinsul să-l apere pe Wass Albert şi să dovedească "nevinovăţia" lui, de parcă nu el a dat ordin soldaţilor unguri să ucidă bestial, în 1940, doi români (Iosif Moldovan şi Ioan Cat) şi două evreice (Estera şi Rozalia) din Sucutard, crime la care se vor mai adăuga apoi alţi 15 ţărani din acelaşi sat, precum şi întreaga familie a preotului ortodox român Andrei Bujor, din Mureşenii de Câmpie. Documentele păstrate în arhive spun că acelaşi Wass Albert a fost implicat direct şi în săvârşirea pogromului din Sărmaşu de Câmpie, în 1944, când au fost ucişi 126 de evrei. Pentru toate aceste crime de război, ucigaşul din Sucutard a fost judecat de Tribunalul Poporului din Cluj şi a fost condamnat la moarte. Sentinţa n-a putut fi executată, Wass Albert s-a refugiat în Ungaria odată cu armata hortistă, iar de acolo în America unde şi-a pus capăt zilelor. Acum, apărătorii ucigaşului ce vor să-l reabiliteze aduc drept argumente faptul că a fost judecat şi condamnat de un tribunal comunist. Ce poate fi oare mai scandalos decât faptul că busturile lui Wass Albert ne sfidează de lângă biserica romano-catolică din Reghin, biserica reformată din Lunca Mureşului, comuna Aluniş, judeţul Mureş. Cunoscătorii în domeniu spun că şi statuia botezată "Secuiul" din Odorheiu Secuiesc îl reprezintă tot pe Wass Albert! Dacă tot ni se oferă atâtea lecţii de obrăznicie şi impertinenţă nu văd de ce nu am spune că cenuşa lui Wass Albert a fost adusă pe ascuns în România şi înhumată cu mare pompă lângă castelul feudal din comuna Brâncoveneşti - Mureş, ce a aparţinut grofilor din familia Kemeny. Ceea ce stârneşte multe semne de întrebare este faptul că justiţia română se dovedeşte a fi oarbă şi surdă faţă de astfel de ofense şi insulte adresate poporului nostru. De necrezut este că în timp ce se petrec toate aceste acţiuni duşmănoase, revizioniştii maghiari se plimbă nestingheriţi cu jalba autonomiei teritoriale prin Ardeal. Marko Bela ameninţă că dacă nu se adoptă Legea minorităţilor şi autonomiei teritoriale vor avea loc tensiuni sociale. Adică, trebuie să plecăm capul supuşi şi slugarnici, altfel vom avea parte de un tratament discriminatoriu şi dispreţuitor.

Până când?

                                          Ovidiu Bucerzan