România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

Barbu Ştefãnescu Delavrancea

O întâlnire cu mai multe semnale de alarmă

Motto:

"Municipiul Gherla pentru o zi capitala românilor refugiaţi, expulzaţi, deportaţi şi strămutaţi din România"

Fraţi refugiaţi, deportaţi, expulzaţi şi strămutaţi,

Domnule senator Adrian Păunescu,

Stimaţi invitaţi,

Doresc să încep prin a aduce mulţumirile noastre frăţeşti, în numele celor peste 2.000 de refugiaţi, expulzaţi, deportaţi şi strămutaţi în viaţă, din judeţul Satu Mare, Asociaţiei refugiaţilor din municipiul Gherla, pentru invitarea unei delegaţii sătmărene pentru a participa la această manifestare de suflet şi trăire românească.

Din delegaţia noastră fac parte: prof. dr. Ioan Corneanu, preşedintele Asociaţiei judeţene Satu Mare a refugiaţilor, vicepreşedinte a Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic "Pro Memoria 1940-1945"; avocat Dorina Doruţiu, marea doamnă a justiţiei sătmărene, membru al Consiliului Naţional al Federaţiei "Pro Memoria 1940-1945"; avocat Vasile Moiş, vicepreşedinte a Consiliului Naţional al Federaţiei "Pro Memoria 1940-1945", preşedintele Asociaţiei "Holocaustul româno-evreiesc din Ardealul de Nord 1940-1945" şi tânăra avocată Ioana.

Afirm cu satisfacţia împlinită că, prin participarea noastră şi a altor asociaţii judeţene din ARDEAL, CRIŞANA, MARAMUREŞ, BANAT, BUCOVINA DE NORD, BASARABIA, MOLDOVA, DOBROGEA, CADRILATER, MUNTENIA şi OLTENIA, este prezentă NAŢIUNEA ROMÂNĂ şi teritoriile sale de trăire de patru ori milenare aşa cum a apreciat părintele istoriografiei româneşti NICOLAE IORGA.

De asemenea, pot spune cu mândrie că astăzi în municipiul Gherla are loc o acţiune Naţională Românească.

În acelaşi timp, Gherla, pentru o zi, a devenit CAPITALA ROMÂNILOR REFUGIAŢI, EXPULZAŢI, DEPORTAŢI ŞI STRĂMUTAŢI, în urma criminalelor diktate: comunisto-nazisto-fascisto-hortiste din tragicul an 1940.

***

Stimate d-le Adrian Păunescu,

Mă adresez domniei tale, cu sentimente de aleasă preţuire şi respect pe măsură, pentru aţi mulţumi că ai acceptat să te alegem în lipsă ca PREŞEDINTE DE ONOARE al Federaţiei noastre, în ziua de 30 august 2006 la Cluj-Napoca.

Vrem să ştii că în acea zi de vară a căzut din cer ploaie mocănească. Această ploaie a suplinit lacrimile noastre, secate de atâta plâns pe parcursul celor 67 de ani de la tragicul an 1940. Delegaţii la Conferinţa Naţională ne-am deplasat ca nişte pietoni paşnici până la Sala Mare de Şedinţe a Primăriei.

Mulţi locuitori clujeni ne opreau pe stradă şi ne îmbărbătau.

La intrarea pe poarta Primăriei, un grup de români ne-au spus cu duioşie şi solidaritate: "Bine aţi venit în capitala Ardealului. Vă felicităm pentru iniţiativa şi curajul de a vă uni. Numai aşa românii ardeleni, în zilele noastre pot fi tari. Trăiască România Mare".

Delegaţiile din judeţele Satu Mare şi Sălaj, intrând în Sala de Şedinţă, au făcut loc ca primul să păşească prof. univ. dr. Ioan Puşcaş - eroul din localitatea martir Treznea. Avea o ţinută semeaţă de senator roman.

Pe umerii săi aducea toată jalea şi chinurile seculare ale românilor din Ardeal.

Prin el şi-a făcut prezenţa înaintaşii noştri din generaţia "Suplexului", a "Şcolii Ardelene" a "Memorandumului" şi altor personalităţi ca; George Pop de Băseşti, Iuliu Coroianu, părintele Vasile Lucaciu, seniorul Corneliu Coposu şi mulţi alţi luptători care şi-au jertfit viaţa pe altarul patriei române.

La Conferinţa Naţională am avut marea cinste să prezint Hotărârea nr. 1 pentru alegerea în funcţia de preşedinte de onoare a celui mai mare poet român de la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, a fratelui nostru de suferinţă şi idealuri - Adrian Păunescu.

Şi domnia sa, ca şi noi ardelenii, în urma diktatului sovietic din 26-28 iunie 1940 a fugit de ruşi aşa cum am fugit de ungurii hortyşti.

Nu pot să închei acest episod fără să nu arăt şi faptul că, toţi participanţii la Conferinţa Naţională au hotărât cu unanimitate de voturi aprobarea alegerii poetului şi senatorului Adrian Păunescu în înalta funcţie de preşedinte de onoare.

În prima pauză, toţi delegaţii la Conferinţa Naţională s-au îmbrăţişat.

Eu, împreună cu Ioan Puşcaş, l-am anunţat pe Adrian Păunescu despre alegerea sa.

Îmi amintesc cuvintele lui Ioan Puşcaş: "Frate Adrian, Conferinţa Naţională te-a ales cu unanimitate de voturi ca preşedinte de onoare. Eu ştiu că Dumnezeu te ocroteşte şi te iubeşte. Dar, să şti că şi noi te iubim". După câteva zecimi de secunde Adrian Păunescu, cu vocea lui inconfundabilă, ca un dangăt de clopot uriaş a răspuns: "Mulţumesc. Vă rog să transmiteţi tuturor delegaţilor mulţumirile mele frăţeşti pentru onoarea acordată. În ce mă priveşte, am să-i reprezint cu cinste şi demnitate în toate împrejurările".

***

Tematica noastră de azi, trebuie să cuprindă şi "marea dramă" prin care a trecut poporul român în perioada anilor 1940-1945.

Insist asupra acestui lucru pentru că "a uita" înseamnă "a repeta".

Generaţia noastră, ca refugiaţi, expulzaţi, deportaţi şi strămutaţi, numită pe nedrept de acei "intelectuali" din Societatea Civilă, de unele posturi de radio şi televiziune, de unii analişti politici şi pseudoistorici ca "generaţie depăşită", ne simţim umiliţi, batjocoriţi şi trădaţi.

Noi, am trecut prin acel "iad" al "diktatelor" şi a marii conflagraţii - cel de-al doilea Război Mondial.

Suntem contemporani cu acele evenimente tragice. Le-am trăit, ele ne-au afectat economic şi etnic.

Adică le-am suportat cu stoicism. De aceea nu permitem nimănui că deformeze realitatea.

E trist şi revoltător că valori istorice şi culturale din trecutul şi prezentul neamului românesc să fie tot mai mult negate după evenimentele din decembrie 1989.

Ce poţi să pretinzi dela unii "elitişti nonvalori" sau de la "pseudoistorici" subordonaţi unor grupuri interesate?

Ei chiar cred că "ştiinţa istorică e ca o haină pentru sărbători".

Vor dinadins să ne reîntoarcă din nou la subinginerul Roller, care, ne-a cernut istoria prin ciur, pentru a fi pe placul cotropitorilor sovietici.

Din  păcate, această aşazisă "elită" urmăreşte interese străine pentru manipularea românilor. Unii elitişti nu vor să vadă cum românii sunt ameţiţi de foame, de boli, de frig, lipsă de medicamente, de educaţie, preţuri aberante, şomaj etc.

Nu sunt uitaţi nici tinerii, cărora le toarnă în cap prin mass-media în fiecare zi, toxine antiromâneşti, promovând nemunca, îmbogăţirea rapidă prin furt şi fraudă, inoculându-le ură şi dispreţ faţă de producătorii de bunuri materiale.

La fel ei sunt învăţaţi cu apucături criminale, cum să practice prostituţia, consumul de droguri, bişniţa şi alte racile ale capitalismului sălbatic şi oligarhic din România.

Unele elite, pseudoistorici şi formatori de opinii, sunt rupţi de România reală.

***

Să mă reîntorc la subiectul nostru.

De aceea voi da un citat aparţinător prof. univ. dr. Raul Şorban, un patriot desăvârşit şi un om de cultură remarcabil.

După trecerea lui în eternitate este atacat cu o furie greu de explicat.

Singura publicaţie care îl apără este "Flacăra" lui Adrian Păunescu.

Ce spunea Raul Şorban?

"În urma Diktatului de la Viena, din Ardealul de Nord-Vest, au fost expulzaţi peste 500.000 de români şi evrei cu familii mixte; peste 100.000 de români şi evrei au fost folosiţi drept "carne de tun" în prima linie a războiului antisovietic fiind decimaţi în totalitate; peste 60.000 de evrei şi români au fost ucişi în taberele de muncă forţată din Ungaria horthystă şi Germania nazistă, peste 80.000 de români şi evrei au fost daţi Germaniei naziste pentru muncă din care abia 25% s-au reîntors la casele lor; iar peste 170.000 de evrei au fost deportaţi în lagărele morţii naziste de la Auschwitz, Birkenau şi Dakau.

Dacă adunăm aceste cifre - scria Raul Şorban - "Ardealul a fost decimat de aproape 1.000.000 de români şi evrei".

Din păcate, perioada anilor 1940-1945 este trecută "sub tăcere".

Unii elitişti şi pseudoistorici se pronunţă sus şi tare că aceea perioadă "este depăşită".

Toţi cei care doresc să spună adevărul sunt puşi să stea în genunchi pe "pietricele" sau "coji de nucă".

La aceasta se mai adaugă şi UDMR-ul, care din 1990, a făcut parte din toate guvernele României. Ei caută prin toate mijloacele să influenţeze "uitarea" prin şantaj şi paşi mărunţi, reclamând şi pârând România şi poporul român la înaltele porţi europene.

La împlinirea a 65 de ani de la diktatele comunisto-nazisto-fascisto-hortyste din 1940, am sperat că Preşedintele României, Primul Ministru, Guvernul României, Parlamentul, prefecturile şi consiliile judeţene, instituţiile de cultură centrale şi locale, presa radioul, televiziunea vor comemora acel holocaust româno-evreiesc.

Am crezut că se vor organiza ample comemorări, faţă de "drama României Mari", faţă de suferinţele şi crimele odioase provocate poporului român din teritoriile  răzuite.

Fiind o cifră rotundă, am crezut că se vor organiza întruniri, măsuri ale tăcerii, cu lumânări aprinse, steaguri şi brasarde în doliu, precum şi depuneri de coroane şi jerbe de flori la cimitirele şi statuile celor ucişi cu bestialitate de către ungurii horthyşti.

Este oare normal ca în loc să ne comemorăm morţii noştri, la televiziune să fie rulate cu fast filme ungureşti: "Ocuparea Ardealului triumfală de către Ungaria horthystă", "Trianonul", "Ocuparea Ardealului de către capitalul unguresc", "Retrocedări de bunuri către foştii baroni şi conţi din Ardeal". Dreptate-i asta? Noi românii ardeleni nu avem voie să ne plângem nici morţii şi să nu avem voie să păstrăm nici măcar un moment de reculegere?

După intrarea în vigoare a Diktatului de la Viena, metodele medievale de oprimare a românilor şi a evreilor au fost extrem de sadice şi de o cruzime ieşită din comun.

În doar trei zile - 31 august - 5 septembrie 1940, administraţia horthystă a fost instalată în toate localităţile din Ardeal. La această organizare au contribuit şi cei peste 300.000 de mii de soldaţi unguri care au ocupat Ardealul în decurs de 3 zile.

Guvernul fascisto-horthyst a elaborat un plan diabolic de exterminare fizică a românilor şi a evreilor din Ardeal. Iată ce scria "Pesti hirlap" (cronică de ştiri budapestană): "Dacă, noi, ungurii, vom ocupa Ardealul, românii şi evreii vor trebui să se acomodeze. Ei se vor acomoda prin forţă din primele 24 de ore.

Nu vom mai repeta slăbiciunile Ungariei de altă dată, chiar dacă românii şi evreii vor trebui să dispară de pe acest teritoriu"

În ziua de 5 septembrie 1940, într-o zi de joi, Horthy Mikloş şi contele Teleky Pal, primul ministru al Ungariei, au sosit cu trenul în gara din Satu Mare.

La gară au fost întâmpinaţi de noua administraţie horthystă formată din dr. Antal Şandor, primarul oraşului; Hasvary Lajos - şeful cultului romano-catolic; Urayi Maria - şefa femeilor ungureşti; Linczembold Ferencz - şeful tineretului unguresc; Sárkozi Lajos - şeful intelectualilor unguri; Boros Jenö - şeful cultului reformat.

Oraşul Satu Mare a fost împodobit cu mii de drapele ungureşti, ghirlande de flori, iar pe clădiri au fost amplasate portretele lui Horthy Miklos şi Teleki Pal.

De la gară şi până la Biserica cu Lanţuri (reformată), Horthy Mikloş s-a deplasat călare pe un armăsar de culoare albă, pe gâtul căruia era o mare coroană de flori în culorile: roşu, alb, verde.

Teleki Pal, împreună cu oficialităţile ungureşti din Satu mare, s-au deplasat în caleşti trase fiecare de patru armăsari de culoare neagră.

Pe trotuare erau zeci de mii de unguri din Satu Mare şi din comunele cu populaţie ungurească, precum şi un mare număr de unguri, honvezi şi jandarmi cu pene de cocoş la pălărie, aduşi special din Ungaria.

Populaţia ungurească era în delir.

Strigau lozinci antiromâneşti şi antievreieşti: "Elyen Horthy Miklos es Teleki Pal" (Trăiască Horthy Mikloş şi Teleki Pal), "Elyen a Nagz Magyararsag" (Trăiască Ungaria Mare); "Horthy Miklos - Teleki a olaok menyemok ki" (Horthy Miklos - Teleki, românii să plece din Ardeal), "Horthy Miklos - Teleki, a piszkos loaok menyemek ki" (Horthy Miklos - Teleki, românii puturoşi să plece din Ardeal), "Romanok cziganyok" (Români ţigani), "Zsidómentes hazat" (Patrie fără evrei) şi altele.

După tedeumul ţinut la Biserica cu Lanţuri, în centrul oraşului Satu Mare a avut loc un mare miting.

Cu acel prilej s-a dat citire unei "Proclamaţii" a viteazului de Baia Mare - Horthy Miklos, adresată ungurilor din Estul Ungariei şi din Ardeal.

În proclamaţie se arăta:

"Viteazul de Baia Mare, Horthy Mikloş şi Teleki Pal - Primul ministru al Ungariei au trecut vitejeşte frontiera impusă la Trianon.

A sosit ora mult aşteptată de a scutura jugul greu şi puturos al românilor.

Iată că putem călca din  nou pe pământul sfânt al Ungariei de Vest şi a Ardealului.

Impresionaţi profund, te salutăm pe tine pământ strămoşesc şi pe voi, fraţi unguri, care aţi stat fidel pe acest pământ.

În cursul existenţei noastre, cât şi în cei 22 de ani nu am avut nici o zi liniştită în care să nu ne gândim la voi, fraţi unguri, cu toată căldura şi iubirea noastră.

Putem sta, în fine, faţă în faţă cu voi, fraţi unguri, fără a avea în preajmă români puturoşi, mămăligari şi opincari.

În secolele de istorie ungurească, tricolorul independenţei: roşu, alb, verde, de foarte multe ori şi-a găsit refugiul între Munţii Ardealului.

Din mila lui Dumnezeu a venit şi rândul nostru.

Acum prin prezenţa noastră în Satu Mare, vă aducem noua libertate, fraţi unguri.

V-aţi reîntors acasă, fraţilor, la mama voastră Ungaria.

Aţi îndurat proba dispreţului din partea celui mai crunt duşman - românii.

De acum înainte vom rămâne împreună pentru totdeauna în Ardeal, pentru că aşa au dorit marii conducători ai lumii: Hitler şi Musolini.

Aşteptăm din partea românilor şi a evreilor devotament faţă de Statul Ungar şi să treacă de partea Naţiunii Ungare, superioară faţă de români şi evrei.

Noul Stat Ungar, reunit cu grija şi iubirea lui Dumnezeu, doreşte ca toţi fiii să se simtă bine, toţi să devină unguri loiali.

Viaţa nouă existentă pe teritoriul Ardealului reprezintă voinţa Naţiunii Ungare de a reface Ţara Sfântului Ştefan.

Soldatul ungur din nou şi-a cucerit locul de pază pe care îl avea de secole pe crestele Carpaţilor, împotriva românilor, duşmanii noşti de moarte de multe secole.

Mulţumim lui Dumnezeu, care împarte dreptatea şi oamenilor doritori de bine şi de pace.

Duşmanii Ungariei şi-a tuturor ungurilor - românii - trebuie suprimaţi prin toate mijloacele. Trăiască Ungaria Mare! Trăiască Naţiunea Ungară".

Prima crimă s-a produs în localitatea Medieşul Aurit, imediat după adunarea de la Satu Mare.

În noaptea de 5 septembrie, trei jandarmi şi 15 huligani unguri s-au deplasat la casa fostului primar român Gheorghe Petriceanu, pentru a-l pedepsi că în timpul Reformei Agrare din 1921, a împărţit moşia grofului (în mod egal şi la ţăranii români şi la ţăranii unguri).

Criminalii au intrat în casă.

Toţi membrii familiei Petriceanu, indiferent că erau bătrâni sau copii, au fost bătuţi până la pierderea cunoştinţei, apoi le-au distrus anexele gospodăreşti.

Fostul primar a fost scos în stradă, unde i-a fost aplicat o nouă bătaie.

Zăcând fără cunoştinţă, în jurul său huliganii unguri şi jandarmii, consumau băuturi şi dansau în jurul său pe ritmuri de muzică revanşardă, horthystă.

După această scenă barbară, l-au tras cu frânghia până la marginea localităţii.

Acolo i-au scos ochii, i-au introdus cu baioneta cârpe pe trahee, apoi i-au tăiat membrele superioare.

Văzând că mai mişcă, jandarmii unguri l-au împuşcat în cap, după care l-au aruncat în şanţ.

Acolo a stat trei zile, la dispoziţia câinilor vagabonzi, a şobolanilor şi a altor animale carnivore.

A patra zi, un grup de români l-au îngropat în cimitirul comunei.

Au urmat şi alte atrocităţi.

Până la sfârşitul lunii octombrie 1940, s-au mai înregistrat 28 de morţi (8 au fost arşi de vii în casele incendiate, iar restul pe străzi şi în câmp), 964 de schingiuiri, 3451 bătăi, 2157 arestări, 596 întemniţări, 15 profanări de biserici şi case de rugăciune evreieşti, 190 devastări şi peste 30.000 de refugiaţi români şi familii mixte.

De asemenea peste 40.000 de români şi evrei au fost încadraţi în tabere de muncă forţată.

Apoi, în ghetourile din Satu Mare, Carei, Baia Mare şi Valea Borcutului, peste 20.000 de evrei au fost trimişi de Guvernul Ungariei în lagărele morţii naziste de la Auschwitz, Birkenau, Dakhau, dintre care doar 15% s-au reîntors la casele lor.

Dacă cineva ar face o evaluare a pagubelor provocate de Ungaria fascisto-horthystă populaţiei româneşti şi evreieşti din judeţul Satu Mare, ar ajunge la cifre astronomice.

Naţionalizarea de case, ateliere, bunuri personale, a pământului precum şi deposedarea de animale şi păsări, cât şi distrugerea caselor prin incendiere reprezintă pagube de neimaginat.

Românii rămaşi sub stăpânirea horthystă au trăit un permanent calvar.

Nu au fost scutite de teroare nici bisericile greco-ortodoxe şi greco-catolice, apoi nici sinagogile şi casele de rugăciuni evreieşti.

În judeţul Satu Mare au fost distruse din temelii 5 biserici româneşti, alte 25 au fost devastate, avariate, apoi închise şi sigilate, 15 biserici au fost transformate în magazii, 3 biserici au fost date cultului reformat, 10 case parohiale au fost devastate şi ocupate de preoţi reformaţi, 36 de sesii primite prin Reforma Agrară din anul 1921, au fost luate.

În localitatea Crioncheşti au fost demolate Biserica, Şcoala precum şi toate casele românilor.

În şirul evenimentelor tragice s-au mai găsit şi localităţile: Traian, Doba, Paulean, Dacia, Gelu, Baba Novac, Craidorolţ, Moftiunul Mic, Lucăceni, Ianculeşti, Marna, Horea, Scărişoara Nouă, Micula Nouă, Crişeni, Ciungi, Culci, Apa şi altele.

Dacă în 1940 zeci de mii de români au îndurat "drumul golgotei" fiind obligaţi să se refugieze în România, la revenirea lor în 1945, au fost bătuţi din nou de administraţia acelor timpuri, care era formată din aceleaşi persoane de alogeni ca în 1940.

Foarte mulţi români şi evrei nu au găsit nimic din ce au lăsat în Ardeal - case, anexe, mobile, îmbrăcăminte, hrană.

Totul a trebuit să fie luat de la capăt.

Vrem să se audă şi azi strigătul nostru de durere, în Parlamentul României, în Guvern şi în opinia publică românească.

Românii sunt creştini şi toleranţi.

De aceea trebuie să iertăm.

Dar să nu uităm niciodată.

Crimele horthyste asupra românilor ardeleni, vor rămâne pentru totdeauna indescriptibile.

Ungaria ar trebui să ne ceară scuze.

Despre Asociaţia judeţeană Satu Mare a Românilor Refugiaţi, Expulzaţi şi Deportaţi, vă informăm că funcţionează din anul 2000.

Dacă în 1940 numărul celor refugiaţi a fost de peste 30.000, în prezent suntem în viaţă cam 2.000.

Vârsta celor care suntem este între 65 şi 95 de ani.

Majoritatea sunt pensionari, bolnavi şi foarte săraci.

Din punct de vedere organizatoric avem: consiliul judeţean şi 31 de filiale în localităţile de unde au fost refugiaţi.

Filialele ţin în fiecare an adunări generale, iar din doi în doi ani, are loc conferinţa judeţeană.

La nivelul consiliului judeţean avem un program de două ori pe săptămână: miercuri şi vineri, unde refugiaţii primesc consultaţii pe diferite probleme de administraţie locală cât şi rezolvarea unor probleme personale.

Sediul nostru este în spaţiul pe care îl deţine organizaţia judeţeană a Partidului Social Democrat.

Suntem trataţi cu respect şi recunoştinţă faţă de chinurile prin care am trecut în urma Diktatului de la Viena din 20 august 1940.

Singura noastră sursă financiară este cotizaţia.

În baza hotărârii conferinţei judeţene din 30 martie 2006, un refugiat plăteşte 20 roni pe an, iar un moştenitor 12 roni pe an.

Nu am reuşit să fim sponsorizaţi din cauză că peste 60% din economia judeţului Satu Mare se află în posesia UDMR în colaborare cu puternice firme din Ungaria. Acţiunea continuă şi în prezent.

Apoi retrocedările de proprietăţi în favoarea cultelor romano-catolic şi reformat, a baronilor şi a conţilor unguri (acestea au fost plătite în perioada lui Nicolae Titulescu în cadrul procesului optenţilor), iar acum prin minciuni şi şmecherii avocăţeşti, sunt date din nou, sau sunt plătite unor urmaşi falşi.

În judeţul Satu Mare românii nu vor mai avea şcoli, grădiniţe, spitale, dispensare, cămine culturale, biblioteci şi altele.

Această lucrare antiromânească este realizată de UDMR, care de 17 ani conduce judeţul Satu Mare, Având de parte a lor populaţia şvăbească şi romi cât şi unii "români" vânduţi, ce-şi urmăresc interese de tip mafiot, trecând cu bocancii peste populaţia românească.

Considerăm că numai votul uninominal va putea ca şi la Satu Mare să avem şi noi români în funcţii de conducere.

***

Am studiat documentele ce ne-au fost puse la dispoziţie. Suntem pentru aprobarea lor.

Pentru a aduce îmbunătăţiri, dorim să facem următoarele propuneri:

1. Domnul senator Adrian Păunescu să discute cu domnul prim-ministru Popescu Tăriceanu, posibilitatea ca pentru Federaţia Naţională a Românilor Persecutaţi Etnic "Pro Memoria 1940-1945", să se înfiinţeze un Secretar de Stat pentru coordonarea activităţii tuturor asociaţiilor judeţene.

Pentru această activitate să se prevadă şi fondurile necesare de la Bugetul de Stat.

În prezent există un asemenea organism.

El se ocupă numai de refugiaţii din alte ţări. Dar noi românii refugiaţi ai cui suntem?

Eforturile de la Bugetul de Stat ar viza organizarea activităţii refugiaţilor pe plan judeţean, naţional şi internaţional.

2. Guvernul României să dea o Ordonanţă prin care să se mărească suma de bani, ca şi la deţinuţii politici, circa 100 RON pentru fiecare an de refugiu.

În prezent un refugiat primeşte lunar în medie 150 RON, iar un moştenitor 50 RON.

Datorită faptului că numărul refugiaţilor scade prin deces, iar urmaşii reprezintă peste 60%, se impune o asemenea măsură morală cât mai urgent.

Sunt foarte mulţi refugiaţi care provin din mediul rural, au o pensie foarte mică ca foşti membrii cooperatori, ceea ce face să aibă o viaţă foarte grea.

Mai există şi o altă categorie de refugiaţi sau moştenitori, care, nu au alt venit decât cel de refugiat sau moştenitor.

3. Pentru a ne putea exprima pe plan naţional este nevoie de o publicaţie de prestanţă.

Aceasta nu poate fi alta decât "Flacăra lui Adrian Păunescu".

Pentru această necesitate, propun ca fiecare asociaţie judeţeană a refugiaţilor să realizeze cel puţin 15-20 de abonamente în fiecare lună.

De preferinţă ar fi bine ca abonamentele să se facă pe fiecare trimestru.

În judeţul Satu Mare, începând cu luna septembrie 2006 am făcut abonament pentru 20 de exemplare.

Publicaţia o repartizăm gratuit pentru consiliul de conducere şi preşedinţilor de filiale.

4. În vederea colaborării şi cu alte asociaţii naţionale: Uniunea "Vatra Românească", Asociaţia Naţional Patriotică "Avram Iancu", Cultul Eroilor, Comunitatea Naţională a Evreilor, Fundaţia "Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României" şi altele, să realizăm acţiuni comune: simpozioane, mese rotunde, dezbateri, adunări de protest şi altele.

În judeţul Satu Mare, Asociaţia Judeţeană a Refugiaţilor, Comunitatea Evreiască şi Asociaţia "Holocaustul din Ardealul de Nord 1940-1945" organizează activităţi specifice fiecărei formaţiune.

5. Să se realizeze mai multe emisiuni la televiziunea de sat şi la cele particulare, conduse de poetul şi senatorul Adrian Păunescu pe teme privind holocaustul româno-evreiesc din perioada 1940-1945.

De preferinţă în luna iulie sau august.

6. Asociaţiile judeţene a refugiaţilor, să constituie colective de cercetători pentru ca pe fiecare judeţ  să se întocmească câte o lucrare privind holocaustul româno-evreiesc şi consecinţele sale dezastruoase.

În final să se elaboreze o lucrare monumentală pentru a rămâne peste vremuri mărturii scrise privind perioada 1940-1945, pentru a nu se uita, pentru că cine uită va repeta.

Este nevoie de această lucrare în special pentru tânăra generaţie ca să cunoască aceste pagini dureroase din istoria românilor.

7. Cu privire la Bugetul Federaţiei, propun să se stabilească o cotă de 10% din încasarea cotizaţiei pe care fiecare asociaţie judeţeană să o vireze cel târziu până la sfârşitul lunii august în fiecare an.

8. Având în vedere că la activitatea noastră de azi de la Gherla, participă colegiul de redacţie a revistei "Dacoromania" a Fundaţiei "Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României" din Alba Iulia, să se stabilească modul în care această publicaţie de excepţie să ajungă la fiecare asociaţie judeţeană a refugiaţilor.

***

Stimate d-le senator Adrian Păunescu, în calitate de preşedinte de onoare,

Vă rugăm să duceţi în Parlamentul României, starea noastră de teamă şi îngrijorare faţă de un nou "Diktat".

Este dureros, că noi românii ardeleni trebuie să stăm cu privirile plecate şi să ne simţim ca cetăţeni de categorie inferioară în propria noastră ţară.

Tare ne este frică de un nou "Diktat", de această dată el vine de la Bucureşti, unde ar trebui să răsară soarele demnităţii pentru toţi românii.

În încheiere, vă rugăm, să primiţi angajamentul şi jurământul refugiaţilor, expulzaţilor, deportaţilor şi strămutaţilor din judeţul Satu Mare, ca o garanţie fermă a dragostei noastre eterne faţă de România şi Neamul Românesc.

Trăiască România Mare!

Gherla, 31,03.2007

                              prof. dr. Ioan Corneanu