România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Obiceiuri şi datini din judeţul Alba -

un proiect de anvergură

În orice lucrare omenească vine un moment în care o privire îndărăt te ajută să poţi judeca ce ai făcut şi să alegi calea cea mai bună ca să mergi înainte. Şi acest fapt se repetă ori de câte ori în evoluţia societăţii intervin schimbări majore. După 1990, în România s-a schimbat un sistem social autoritar şi se edifică o societate democratică. Din păcate cei aproape 50 de ani de control asupra culturii a făcut ca şi în domeniul etnografiei şi folclorului, a etnologiei în general să existe anumite zone lăsate în umbră sau interzise pur şi simplu. Cenzura şi izolarea informaţională, pe de o parte, marginalizarea, exilul sau distrugerea intelectualilor cu preocupări de cercetare în profunzime a tradiţiei culturale şi spirituale româneşti  pe de alta au dus la o lipsă de continuitate între generaţii, la pierderea ritmului cu ceea ce se întâmpla pe mapamond în acest domeniu. Amintesc doar pe cei originari din judeţul Alba: Lucian Blaga, Ovidiu Bîrlea şi Gheorghe Pavelescu care, după 1948 au fost ţinuţi departe de contactul cu generaţiile ce puteau prelua ştafeta studiilor şi cercetărilor în filosofia culturii sau etnologie. Au fost marginalizate studiile care vizau latura creştină a folclorului şi datinilor dar şi cele de magie şi medicină populară. Bibliografia domeniului a fost văduvită de reeditarea unor cărţi fundamentale numai pentru că erau scrise de preoţi sau nu se potriveau ideologiei comuniste.

Un dialog purtat prin anii 90 la o întâlnire a Asociaţiei Folcloriştilor şi Etnografilor scotea în evidenţă prin vocea prof. univ. dr. Ilie Moise de la Sibiu, originar din Cut, că ne prinde mileniul trei şi judeţul Alba nu are un corpus de folclor bine alcătuit deşi culegeri sunt multe şi valoroase. Atunci s-a realizat pentru prima dată la iniţiativa scriitorului Ion Mărgineanu o antologie de colinde destul de cuprinzătoare şi atât, celelalte genuri fiind risipite prin volume de autor sau câteva antologii scoase prin Centrul de Creaţie.

Apropierea aderării României la Uniunea Europeană a stimulat şi o gândire asupra identităţii cu care ne prezentăm în această mare şi prestigioasă familie. Şi iată că un proiect ambiţios, întitulat "Phoenix" pus la licitaţie de Consiliul Judeţean Alba şi-a propus constituirea la nivelul fiecărei comune a unei expoziţii etnografice care să fie cartea de vizită a tradiţiei fiecăreia şi să se editeze o schiţă monografică a obiceiurilor împreună cu un dicţionar al folcloriştilor.

Deşi ar fi trebuit să fie o lucrare colectivă, timpul scurt a impus realizarea unei schiţe monografice în care s-a folosit o mare parte din bibliografia domeniului şi experienţa cercetărilor pe teren proprii. Ar fi trebuit să se întituleze "Datini şi obiceiuri", pentru că datina este cea care alcătuieşte şi modelează în contemporaneitate obiceiul dar o prezentare clară, şi cuprinzătoare a datinilor ar fi presupus o cercetare mai îndelungată şi mai aprofundată.

Obiceiul este definit ca "… un fapt îndelung repetat, exprimat în forme moştenite de la bătrâni: dar, în timp ce obiceiul este un act social, care dă viaţă şi actualizează datinile, în sensul nevoilor de întreţinere a vieţii sociale prezentate, datina este o formă socială în chip al fiinţei colective prezent continuu în această fiinţă deţinătoare a unor funcţiuni şi valori sociale. Amândouă pot fi privite ca fenomene tradiţionale, dar, în timp ce datina reprezintă o tradiţie nemijlocită de date, obiceiul  reprezintă o tradiţie în act, o tradiţie vie. […] .. obiceiul apare ca factor hotărâtor în inima formelor de viaţă socială şi prin impulsul ce-l dă acestor forme, el devine o manifestare actuală. Prin actualizare el slujeşte nevoile imediate de viaţă ale societăţii în sânul căreia se săvârşeşte… Obiceiul dă chip vieţii colective săteşti şi putinţa acesteia de a se menţine în timp şi spaţiu."( Ernest Bernea)

Susţin cu tărie că judeţul Alba are nevoie de o monografie amplă, bine documentată, frumos ilustrată, alcătuită după toate rigorile ştiinţifice, a datinilor şi obiceiurilor şi un corpus de folclor cât mai complet cu ce s-a adunat până acum. Aşa ceva înseamnă o cercetare de durată, cel puţin 2-3 ani şi un colectiv de cercetători avizaţi, cu multă experienţă care să scoată în evidenţă punctele tari ale hărţii culturii tradiţionale din tot judeţul. O asemenea activitate la care ar fi antrenaţi şi tineri universitari şi studenţi pasionaţi de la litere, sociologie, istorie şi teologie ar putea crea premisele unei continuări competente a fenomenului tradiţional dar şi contemporan. Este timpul să ne unim şi noi, aşa cum fac savanţii străini de ceea ce mai avem încă în ograda, casa şi vatra satului, dar şi să privim cu luciditate viaţa de astăzi a oamenilor cu poveştile lor extraordinare despre colectivizare, despre munca la colectiv, despre revoluţie, despre cum se descurcă după ce şi-au primit pământul. Nu e de neglijat ceea ce se întâmplă cu cei plecaţi din sat la oraş dintre care unii s-au întors iar alţii îşi târăsc zilele la bloc. În felul acesta Universitatea şi-ar face datoria faţă de comunitatea ce a dorit-o şi a susţinut-o în toate demersurile ei. După cum şi cât ne cunoaştem de bine aşa ne va fi viitorul. O nouă direcţie în antropologia mondială vizează mai puţin descoperirea şi salvarea societăţilor cât regândirea lor, contextualizarea şi analizarea lor dintr-o perspectivă proaspătă care să beneficieze de toate câştigurile ştiinţelor şi interdisciplinarităţii.

Şi mai susţin că judeţul Alba are obligaţia realizării unei lucrări monumentale în domeniul etnologiei. Iată argumentele: încărcătura mitologică a atâtor centre neolitice, dacice, romane şi medievale revelată de cercetările arheologice, forţa revoluţionară a credinţei care a creştinizat datinile şi obiceiurile locuitorilor, vechimea necontestată a semnalării şi culegerii folclorului şi obiceiurilor, lucrarea ziditoare a corifeilor Şcolii Ardelene şi a dascălilor care au sădit mai departe pasiunea pentru tradiţia acestui neam şi nu în ultimul rând că din aceste judeţ s-au ridicat din familii de păstori şi ţărani nume de prim rang în etnologia românească: Ovidiu Bîrlea, Gheorghe Pavelescu, Valer Butură şi Ilie Moise.

Volumul "Obiceiuri şi datini din judeţul Alba - schiţă monografică" surprinde unitatea în diversitate a folclorului obiceiurilor din toate zonele etnofolclorice ale judeţului: Munţii Apuseni, mocănimea de la poalele Apusenilor, Valea Mureşului, a Târnavelor a Secaşelor, Valea Sebeşului etc. Nu a fost neglijată deschiderea amplă  manifestărilor tradiţionale locale spre celelalte zone învecinate, legăturile intime cu spiritualitatea românească de pretutindeni şi cu celelalte neamuri dar şi axa comună a unei tradiţii vechi ce aparţine Europei, Asiei şi lumii în acelaşi timp.

Volumul este structurat în două părţi mari: obiceiurile ciclului calendaristic şi obiceiurile ciclului familial. După cum se deduce, timpul este cel care ordonează obiceiurile: "Anul tropic, între echinocţii şi solstiţii, veacul de om, între leagăn şi mormânt". (Ion Ghinoiu)

Am încercat o descriere esenţializată a obiceiurilor incluzând, acolo unde este cazul, elementele care dau diferenţa între diferite zone. Textele care ilustrează momentele obiceiurilor dau şi ele nota generală dar şi specifică a fiecărui act folcloric. Pentru aceasta am selectat piese reprezentative din colecţiile mai vechi, din cercetările pe teren mai recente şi monografiile localităţilor, publicate sau aflate în manuscris la care am adăugat texte şi descrieri realizate de către membrii Asociaţiei "Datini străbune" şi a colaboratorilor care ni s-au alăturat pe parcurs.

Nu am neglijat nici contribuţia culturală şi spirituală a celorlalte neamuri - maghiari şi germani - cu care am convieţuit veacuri la rând şi din zestrea cărora ne-am împrumutat s-au le-am dăruit ceea ce a fost mai interesant fiind, cu toţii, în acest fel, mai îmbunătăţiţi sufleteşte. Din păcate aceste capitole sunt doar schiţate iar în ceea ce priveşte obiceiurile etniei rromilor nu am avut sursele necesare pentru a fi rezumate măcar. Dezvoltarea acestor părţi ale lucrării vor necesita un efort mai atent şi profesional pentru a prezenta cu adevărat tradiţia acestor pământuri şi a oamenilor care le sfinţesc.

                                    prof. Avram Cristea