România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Educaţia patriotică la românii ardeleni

Românii, popor creştin şi tolerant, lipsiţi de simţ războinic s-au trezit cu jugul străinilor pe gâtul lor. Nu a fost îndeajuns jugul asupririi, ci s-a purces la alungarea românilor din zonele mănoase ale Ardealului. Aşa au fost făcute locuri libere pentru saşi şi unguri. Românii şi-au găsit refugiu în munţi.

Natura aspră a munţilor a făcut din trăitorii acestor meleaguri oameni neînfricaţi, înfrăţiţi cu stânca şi codrul.

În vermuri de război: "Muntele este un asemenea loc, unde fiecare tufă, fiecare deal, fiecare stâncă trebuie ocupată separat şi, după ce le-ai ocupat, totuşi nu le stăpâneşti, deoarece pe cărări ascunse, bine cunoscute, duşmanul (aici e vorba de românii moţi în războiul cu ungurii din 1848-49) apare în spatele său şi, prin urmare, numai acel teren poţi să-l consideri al tău, pe care stai" (scria Gabányi în "Honved", nr. 154, 26 iunie 1849).

Pentru a pune stăpânire pe Munţii Apuseni unde stăpâneau românii conduşi de Avram Iancu, ungurii au recurs la o mârşăvie fără seamăn.

Au trimis pe deputatul român Dragoş pentru "tratative" de împăcare cu românii. În acelaşi timp Kossuth dă poruncă lui Hatvany: "... la nici un fel nu mă dimit tocmeli cu rebelii (aşa erau consideraţi românii, n.n.) nici nu mă las în explicaţiuni de amnistie - cui îi trebuie graţie s-o ceară, guvernul va şti să graţieze, unde va fi loc. Totodată te îndrumez, ca sub pretextul armistiţiului cerut, ori a tocmelii, să nu sistezi sub nici un chip războiul". Dat în Debreţin, Kossuth, 1949.

    

La 6 mai 1849, Hatvani cu 1400 de soldaţi şi trei tunuri intră în Abrud. Un număr de 600 de unguri se înrolează sub comanda lui. Urmează arestări şi crime împotriva românilor necombatanţi de ambele sexe şi de toate vârstele.

După lupte grele, Hatvani este înfrânt şi în 10 mai 1849 reuşeşte să fugă în Brad.

În 16 mai 1849, Hatvany intră din nou în Abrud. Luptele moţilor sunt purtate acum împotriva celor 2800 de militari dotaţi cu 4 tunuri.

Slaba dotare a oastei de ţărani iobagi români era suplinită de relieful favorabil moţilor. Hatvany este înfrânt din nou şi încearcă salvarea pe drumul care duce de la Abrud spre Zlatna. Bătut la Gura Cornii, Cerbu şi pe Sfârlează la Bolf (o stâcă ce domina atunci drumul - de lângă un pod, numit mai târziu podul lui Hatvani).

Aici în strămtoare, faimoasele femei din Bucium l-au servit cu ce i se cuvenea unui oaspete ucigaş de copii, femei şi bătrâni: cu pietre şi bolovani. Scăpat ca prin minune nu se duce la Zlatna ci o coteşte peste culmi şi apoi intră în localitatea Dupăpiatră. Aici îl aşteaptă localnicii şi oastea preotului Groza din Rovina Bradului. Ziua de 19 mai 1849 este marcată în istoria moţilor crişeni ca ceva ce nu trebuie să se uite.

Că din fudula oaste condusă de Hatvani s-a ales praful o dovedesc rămăşiţele ei de cca. 100 de oameni. Din raportul lui Avram Iancu rezultă că în cele două invazii, Hatvany a pierdut cca. 5.000 de oameni. Aşa a fost plătită de unguri neghiobia lui Kossuth şi Hatvany.

Cât priveşte martirii românilor din Abrud, se ridică la 80, aproape toţi necombatanţi.

Am scris cu altă ocazie despre patimile celor ce i-au iubit pe Horea, Cloşca şi Crişan, şi mai ales pe Avram Iancu.

Azi, e plină ţara de monumente închinate acestor martiri şi eroi. În bisericile româneşti chipurile lor sunt încadrate în fresce.

În Cheia, din comuna După Piatră, prin grija prof. Vulturar Viorel a fost dezvelit un monument pe care scrie: "Aici, românii moţi, sub conducerea lui Avram Iancu şi a tribunilor săi, au luptat şi au învins la 19 mai 1849. Românul ţine minte! Honor et Patria".

An de an, în prima duminică a lunii iulie se adună moţii şi mulţi din "cei cu inima română" din întreaga ţară, pentru a cinsti memoria înaintaşilor. Cinste organizatorilor şi participanţilor.

Notă: Urmează anii 2008 şi 2009. Aşteptăm ca acolo unde au avut loc evenimente în 1848 şi 1849 să se facă la fel precum în satul Dupăpiatră. Cei care au fost prezenţi în iulie 2007 la Cheia vor fi mesagerii modului cum se face educaţia patriotică pe meleagurile românilor. (Vezi foto)

 

Prof. Ilie Furduiu