România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Imnul de stat al României

UN RĂSUNET

Desteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, 
În care te-adânciră barbarii de tirani! 
Acum ori niciodată croieste-ţi altă soarte, 
La care să se-nchine si cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume 
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman. 
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume. 
Triumfători în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n jur de tine. 
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; 
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, 
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi si din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, 
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi. 
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine, 
"Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate 
Şi oarba neunire la Milcov si Carpaţi! 
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate 
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare 
Pretinde de la fii-şi azi mână de-ajutori, 
Si blestemă cu lacrămi în ochi pe orişicare 
În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă, 
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, 
Când patria sau mama, cu inima duioasă, 
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim; 
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune. 
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie. 
Al cărui jug din secuili ca vitele-l purtăm; 
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lui trufie. 
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată 
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri! 
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată 
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină, 
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt. 
Murim mai bine-n luptă, cu gloria deplină, 
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pămînt!

"Foaie pentru minte, inimă şi literatură", XI, 1848, nr. 25 din 21 iunie, p. 200, semnată A.M.-u, în volum: Un răsunet.