România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

LAUDĂ LIMBII ROMÂNE

"Patria mea este limba română", sună o binecunoscută expresie de Nichita Stănescu. Aceasta înseamnă că marele nostru poet a pus limba mai presus de ţară şi de glie, considerând-o elementul fundamental al identităţii noastre naţionale, etnice şi istorice, al perenităţii noastre româneşti!

Eşti român atâta timp cât vorbeşti româneşte. România se va numi România atâta timp cât în ea se va vorbi limba română, însă politica de dincolo de Prut a încercat să falsifice această realitate, formând, politic, o altă ţară, numind-o Republica Moldova, iar limba de acolo, moldovenească, ca şi când limba moldovenească n-ar fi limba română, iar locuitorii care o vorbesc n-ar fi români. La fel s-a încercat şi dincolo de Dunăre, în valea Timocului să numească limba română valahă iar pe români - valahi, însă nu politica face o limbă.

Eu sunt născut în străinătate, în Banatul Sârbesc, din părinţi români şi toată viaţa mea am trăit în străinătate, în Serbia, în Franţa şi din 1964 în Suedia. Din cauza împrejurărilor istorice şi politice, în România, ţara limbii mele materne, am putut veni abia la vârsta de 38 de ani ca invitat la Congresul Internaţional de romanistică ţinut la Bucureşti în anul 1968.

Însă deşi sunt născut în străinătate şi toată viaţa mea am trăit în străinătate, de limba română nu m-am îndepărtat. Eu vorbesc şi limba sârbă şi limba franceză şi limba suedeză, dar pe aceste limbi le-am învăţat, limba română m-a născut. Eu sunt mândru să fiu produsul a mai multor limbi şi a mai multor culturi. Orice limbă şi orice cultură este o limită. Cu cât vorbeşti mai multe limbi şi posezi mai multe culturi, cu atât eşti mai complet ca om. Faptul de a învăţa o altă limbă şi de a asimila o altă cultură nu înseamnă să-ţi pierzi limba şi cultura ta. Din contră, înseamnă să te îmbogăţeşti cu o cultură. Eu mă mir că încă mai există atâţia oameni şi atâtea popoare care nu pot înţelege aceasta. A  poseda mai multe limbi şi mai multe culturi nu   înseamnă să-ţi pierzi identitatea ci din contră  să ţi-o întăreşti. Eu îndrăznesc să spun, că eşti cu atât mai bun român, sârb, ungur, neamţ, francez, suedez, etc. cu cât nu eşti numai român, sârb, ungur, neamţ, francez, suedez. Naţionalismul, mai ales cel şovin este o otravă şi duce la ură, vrajbă şi dezbinare, împărţirea oamenilor  în minorităţi, emigranţi sau străini este o împărţire politică, nu culturală sau umană. Pe mine cultura română m-a format. Ea mi-a fixat coordonatele fizice, psihice şi spirituale, felul meu de a fi în lume. Celelalte culturi le-am însuşit. Eu vorbesc şi scriu în mai multe limbi. Dar pe mine limba română, repet, m-a născut, celelalte le-am învăţat. Vorbind peste tot cu dragoste şi încăpăţânare limba mea maternă - româna, am rămas român. Şi spun asta cu mândrie.

Dragostea pentru limba română m-a ajutat să suport toate greutăţile, nedreptăţile şi decepţiile în activităţile mele culturale şi literare. Ea este legământul de sânge cu mormintele strămoşilor mei, cu arhetipul ontologic al fiinţei mele româneşti. Ea stă la încheietura vieţii mele cu lumea. Ea a fost mai puternică decât influenţele pământului şi spaţiului de apartenenţă istorică. Ea a fost mai puternică decât îndemnurile şi îmboldirile impuse de împrejurări conjuncturale ale istoriei şi ale societăţii.

În anii cei mai grei de amărăciune şi de deznădejde ai vieţii mele, ea mi-a fost călăuza şi izbăvirea. Optând pentru limba română am ales să opresc frigul însingurării şi al despărţirii de izvoarele vii ale sufletului românesc.

Limba română m-a născut. Nu voi pleca niciodată din ea.

Scriitorul Ion Milos la statuia filosofului Blaga de la Lancram - 2007

Ion MiloŞ – Suedia