|
Generalul
Basta György şi-a atras asupra sa oprobriul contemporanilor
şi al posterităţii, pentru mişeleasca crimă
a eroului de la Călugăreni.
Numeroase
relatări trimise la Viena şi la Praga au descris în fel
şi chip asasinarea lui Mihai Viteazul.
Basta
György, autorul crimei, recunoaşte într-o scrisoare trimisă
Arhiducelui Mathias, viitorul împărat habsburg, în care se
consemnează: "Mihai a fost ucis conform poruncii primite
de la Împăratul Rudolf al II-lea, iar eu am
executat-o".
Szamoskozi
Istvan şi G. Beduccino ambii contemporani ai evenimentelor
relatează: "A fost trimisă o mare trupă de
valoni în tabăra valahului Mihai, în urma unui sfat de taină
ţinut de Basta György şi căpitanii săi în
noaptea de 18 august 1601, cum să-şi desfăşoare
trupele pentru o confruntare cu valahul". |
Ieremia
Movilă, într-o scrisoare din 28 august 1601 relatează:
"La sosirea armatei imperiale la cortul lui Mihai, s-a ajuns chiar
la o luptă înverşunată între cele două
tabere".
În
ceea ce priveşte rămăşiţele pământeşti
ale lui Mihai Viteazul, relatările provenite din tabăra
imperialilor, apoi cele provenite din informaţiile ambasadorilor
străini acreditaţi la Praga, cât şi din Raportul trimis
împăratului Rudolf al II-lea şi cele ale căpitanilor din
Ungaria Superioară, nu amintesc nimic despre soarta rămăşiţelor
pământeşti ale lui Mihai. De remarcat este faptul că
toate sursele au înregistrat actul criminal şi consecinţele
sale politice, refuzând în corpore să se refere la rămăşiţele
pământeşti.
Pentru
a înţelege mai bine ce s-a întâmplat cu rămăşiţele
pământeşti ale lui Mihai Viteazu, voi prezenta câteva surse,
după care cititorii îşi vor putea face o părere despre
acest eveniment tragic, din Istoria Românilor.
1.
Ieremia Movilă într-o altă scrisoare adresată la
1 septembrie 1601, Cancelarului Leon Saphiena din Lituania se arată:
"Vă mai înştiinţăm cu siguranţă cum
că Mihai Vodă pieri la Turda în 19 ale lunii august 1601,
ucis din ordin împărătesc. Înainte a fost împuşcat pe
la spate, apoi i-a fost tăiat capul, iar corpul său a fost
expus pe câmp deasupra unui cal mort. Basta György nu a permis să
fie înhumat."
2.
Szamosközy Istvan în versiunea lui arată: "Ucigaşii
lui Mihai au târât trupul afară din cort şi a zăcut
trei zile în pielea goală la marginea drumului. Capul lui cu barbă,
l-au aşezat pe hoitul unui cal, iar în cele din urmă l-au înmormântat
nişte sârbi într-o groapă mică."
3.
Ciro Spontani secretarul generalului Basta György, relatează
în memoriile sale sub titlul "Historia della Transilvania",
apărută la Veneţia în anul 1638: "După
uciderea lui Mihai s-a ţinut un consiliu la care au participat
conducătorii ambelor armate - imperială şi valahă -
ele au declarat supunere faţă de ordinele generalului Basta György.
Aici s-a hotărât trimiterea corpului lui Mihai în Ţara Românească,
socotindu-se că dacă nu l-ar fi trimis, boierii valahi n-ar
alege alt domn. Capul a fost îmbălsămat şi încredinţat
Comisului lui Mihai, care l-a cerut în cea mai mare stăruinţă
spre a-l duce în Ţara Românească".
4.
Iacob Thon - istoric, analizând izvoarele franceze contemporane
evenimentelor din anul 1601 scria: "Trupul lui Mihai a fost aruncat
în pielea goală să zacă spre oroare, pe malul râului, până
de cu seară, într-un mod nedemn. Noaptea a fost înmormântat în
acelaşi loc din ordinul lui Iohan Schneckenhaus, tribun al miliţiei
sileziene."
5.
Palma Cayet istoric, în lucrarea sa "Chronologie septenaire",
Paris, 1905 descrie cam aceleaşi fapte, despre uciderea lui Mihai
cum arată şi Iacob Than. Tot la Paris au mai apărut
şi alte lucrări despre viaţa şi moartea lui Mihai.
În luna decembrie 1601, a apărut şi lucrarea numită:
"Discovers de la mort de Michael".
6.
Vistierul Stavrinos în anul 1601 şi Palamide în anul 1607,
greci de origine, descriu şi ei despre soarta rămăşiţelor
pământeşti a lui Mihai. Palamide scria: "Trei zile
şi trei nopţi corpul lui Mihai a rămas aşezat pe un
cal al său ucis în învălmăşeală, iar trupul a
rămas neîngropat. Mulţi valahi se strângeau acolo, priveau
cu jale şi clătinându-şi capetele plângeau, apoi
adresau injurii generalului Basta György. După trei zile şi
trei nopţi, nişte valahi de-a lui Mihai l-au îngropat
noaptea, pe ascuns şi tare mult l-au plâns".
7.
Brancovics în "Cronica sârbească" arată:
"Am petrecut mulţi ani pe lângă Mitropolia Română
din Alba Iulia. După uciderea lui Mihai, Basta György a îngăduit
ca atât capul şi trupul să fie îngropate împreună la
Mitropolia din Bălgrad".
8.
Bisselius - istoric iezuit, a prezentat poziţia imperială.
În anul 1675 şi-a spus părerea: "Capul lui Mihai a fost
dus de Basta György, care, în Şedinţa Consiliului, aştepta
în cel mai mare neastâmpăr rezultatul negocierilor, iar trupul său
a rămas în pielea goală şi neîngropat o zi întreagă".
9.
Szamosközy, Simigianus, Wolfgang, Bethlen, se inspiră din
izvoarele ungureşti, destul de târzii, dar ele se referă la
anul 1601 şi toţi trei relatează: "Trupul lui Mihai
a fost dus în Biserica Românească de la Alba Iulia".
10.
Miron Costin în Letopiseţul său, analizând cronicile
româneşti, privind aducerea în mare taină în Ţara Românească
a capului lui Mihai arată: "Oamenii bătrâni,
contemporani cu acele vremi, au afirmat că lui Mihai Vodă i-au
tăiat capul şi l-au dus la Basta György, iar trupul său
până a treia zi a stat neîngropat le vederea tuturor".
11.
Radu Popescu în Cronica sa nu spune nimic despre soarta trupului
lui Mihai. Un anonim a adăugat la sfârşit: "De aceia să
povestim despre un boier care a fost la Mihai Vodă, anume Turturea
Postelnicul. Atunci au fost legat, Mihai Vodă cu Turturea
Postelnicul, jurământ tare şi mare cum să se caute unul
pe altul până la moartea lor. Şi de să va prinde lui
Mihai Vodă să pieie într-altă Ţară, să
nu-i lase oasele acolo ci să le aducă în Ţara Românească.
Iar de se va prinde să pieie acest Postelnic Turturea într-altă
ţară, să nu-i lase Mihai Vodă oasele, ci să le
aducă în Ţara Românească să le îngroape creştineşte.
Drept aceea, dacă văzu Postelnicu Turturea că tăiară
pe Mihai Vodă mult s-au nevoit pentru jurământul luat ca să
aducă oasele lui Mihai Vodă. Ci n-au putut, ci a luat numai
capul de l-au dus în Ţara Românească şi l-au îngropat
la Mănăstirea Dealu, de la Târgovişte. Şi au făcut
milă mare care au fost lăsat Mihai Vodă să le dea
acelei mănăstiri".
12.
Radu Mihnea, Domnul Ţării Româneşti, la 11 ani de
la uciderea lui Mihai Vodă, a atribuit Postelnicului Turturea satul
Găuriciul… "pentru multă şi bună şi
credincioasă slujbă cu care a slujit domnia lui multă
vreme neîncetat, cu multă trudă, încă şi în alte
ţări străine până în Ţara Nemţească.
Postelnicul Turturea el a furat capul lui Mihai Vodă şi l-a
adus aici în Ţară, de la slujit şi l-a îngropat cu multă
cinste, ca pe un adevărat Domn".
Istoria
Poporului Român a înregistrat mai multe cazuri în care au fost
asasinaţi pe nedrept conducătorii de ţară, de către
unele cercuri interne în cârdăşie cu cele externe. Vă
rog stimaţi cititori să reflectaţi cu profunzime şi
să vă întrebaţi: de ce românii îşi ucid conducătorii?
Ne
punem pe bună dreptate întrebarea: oare unde au fost românii?
Pentru a înţelege mai bine sensul acestei întrebări şi
mai ales la uciderea mişelească a lui Mihai Viteazul la Câmpia
Tordei, am să prezint o poezie cutremurătoare din marea operă
a poetului, gazetarului şi a omului de excepţie Adrian Păunescu:
"Capul
lui Mihai Viteazu la Turda se ridică,
Şi
întreabă de ce Ţara a rămas aşa de mică
Şi
Câmpia Turdei tristă îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă
astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale!"
Nu
mai acuzaţi străinii că ne taie domnitorii,
Că
intimidează Ţara cu guverne provizorii
Eu
atât aş vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuşi
unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?
Nu
voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuşi
unde-au fost ai noştri, şi atunci, şi-n vremea asta?
Cum
se-ajunge pân' la gâtul Voievodului de Ţară,
Dacă
nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?
Capul
lui Mihai Viteazu ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu
contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu,
de-o singură-ntrebare, mă scârbesc şi mă mânii
Totuşi
unde-au fost, românii? Totuşi, unde sunt românii?"
Prof. dr. Ion Corneanu
|