România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

O gală a sentimentelor

"Zilele unei localităţi" este o sintagmă improprie pentru că, atunci când te referi la elementele de patrimoniu autohton-artistic, literar, de artă, folcloric, cuvântul de ordine este permanenţa, această gală a sentimentelor pentru cultură şi civilizaţie ce adună, precum o albie, multiple izvoare să se cizeleze şi încrusteze într-un portret de frumuseţe continuă şi, ca să demonstrezi că există, trebuie să le determini să facă un pas în faţă spre ochiul privitorului de pretutindeni, indiferent  din ce parte vine să vadă, să se convingă, să admire, să ducă mai departe o impresie încântătoare. Să reuşeşti înseamnă, în primul rând, a lăsa valoarea să vorbească, din interior, pe multiple planuri, în benefice genuri. Şi Alba Iulia această Casă a inimilor noastre, zidită pentru totdeauna drept scaun al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 poate întreţine această reverberaţie dinlăuntrul faptelor, convingător şi frenetic, în veşmânt de trudă şi pasiune, aşteptare şi speranţă, deschizând minţile tinerilor, vârstnicilor, precum Cetatea, fortificaţiile până mai ieri ferestre închise. Important este cum o face, şi mai ales prin ce, urmărindu-se acea împletire şi armonie între elementul tradiţional şi cel contemporan; transfigurarea artistică fără a desfigura, a pierde sensurile pentru care ne-am născut şi trăim asumându-şi bucuria şi limitele. Ori toate acestea, esenţa lor, o dau forţele proprii, zămislite cu greu, cu patos şi iubire, nu cele de "împrumut", coagulate financiar cu metode ce nu ne exprimă nici sufletul, nici mintea, gusturile.

A apela la formaţii forte, nuclee din exterior, este un fel de-aţi acoperi nefiinţa, lipsa forţelor creatoare, implicarea în realul artistic al noilor generaţii, creând o stare de disconfort, a renunţa la efort, şi, parcă nimic nu mai contează în aceste "zile" pe frontul culturii şi spiritualităţii dacă nu e "un adevărat show". În acest context nu se poate vorbi de o anumită conciliere între compartimentele culturii şi societate, ci de atmosfera imediată a unui succes sau altul al imitaţiilor, trupelor de muzică inflamabilă, concasorică, prin care nu ne regăsim în întregime sensul "Zilele municipiului Alba Iulia!" ne-am împodobit sufletul de român, ne-am avântat calităţile şi defectele, sforţările şi neliniştea - credem, cu sinceritate, că există un mare făcut câştigător al acestor "zile"  şi acesta este chiar Măria sa Cetatea, bunul simţ şi credinţa. Cetatea continuă să cunoască o descătuşare ca şi Sala Unirii sau Muzeul Unirii, ca şi catedralele, monumentele, expoziţiile, spectacolele, învăţându-ne să nu renunţăm la iubire de dragul confortului, să stabilim criterii benefice între valorile istorice şi naţionale şi cerinţele tot mai acute a "pieţei" şi "agorei" culturale. A crede în valorile culturale albaiuliene nu este - nici pe departe o slăbiciune, un moft a unor "visători" ci o chemare în a le reînnoi, consolida, promova pentru a le lăsa generaţiilor viitoare ca sentimentul cel mai curat. Există încă tendinţa de-a nu apela, văzut sau mai puţin văzut, la producătorii autohtoni de valori spirituale, ocolindu-i, marginalizându-i, ceea ce întreţine o nepermisă ruptură între creatori şi consumatori ca frumuseţe perenă. Experienţa, indiferent de unde vine, este un atu. Şi organizatorii "Zilelor" Primăria şi Consiliul municipal local, instituţiile din subordine, colaboratorii, au pus şi pun în mişcare experienţe diverse tocmai pentru a satisface multiplele gusturi, conştienţi că nu se pot lăuda cu munca altora "de împrumut" artistic, pentru că se vede, se simte - o sărbătoare s-au vrut "Zilele municipiului Alba Iulia" îmbrăcată în valori scenice, patrimoniale, jocuri de artificii, premieri, şi-a reuşit să convingă, rămânând un final deschis al esenţializării valorilor. "Zilele" nu aparţin primarului, consilierilor, scriitorilor (prea puţin băgaţi în seamă), dascălilor, studenţilor, elevilor, ele sunt aura unui front comun în distilarea bobului de neghină, în înfrumuseţarea - chiar şi pentru o clipă a sufletului albaiulienilor. Publicaţia "Dacoromania", Fundaţia "Alba Iulia - 1 Decembrie 1918, pentru unitatea şi integritatea României" au simţit acest val al înfrumuseţării interioare şi se vor implica mai adânc în depistarea şi promovarea creaţiei albaiuliană, pentru că suntem fii ai acestui colţ de ţară binecuvântat. Pe cine să feliciţi? Simplu: bogăţia sufletească proprie ce ne rămâne.

                                          Ion Mărgineanu