România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Scrisoare din Iaşi

Ştefan cel Mare şi Iaşul

În Iaşi există trei statui ale lui Ştefan cel Mare: ecvestră, din faţa Palatului Culturii, opera sculptorului francez Em. Frčmiet (1883), statuia din grupul statuar "Voivozii" (1934), realizată de sculptorul Ioan C. Dimitriu şi statuia din faţa clădirii Corpului 10 Armată (Copou), realizată de sculptorul Dan Covătaru (1995). Era normal acest cult al celui care, din 1992, avea să devină - oficial - Ştefan cel Mare şi Sfânt, cu hram de prăznuire în ziua de 2 iulie. Căci, la 2 iulie 1504, voievodul a trecut în eternitate, fiind înhumat în ctitoria sa de la Putna.

Dacă data morţii lui este cunoscută, a rămas incertă data naşterii sale. Există mai multe ipoteze. Istoricul Ştefan Corovei este de părere că s-a născut în 1435 (vezi volumul său "Muşatinii" - 1976). Mai recent, Petronel Zahariuc şi Silviu Vacaru, în volumul "Ştefan cel Mare - la cinci secole de la moartea sa" (2003), au avansat ipoteza că Ştefan s-ar fi născut la Borzeşti, lângă Bacău, în decembrie 1441 sau ianuarie 1442. Au existat şi părerile istoricului Nicolae Grigoraş că voievodul s-ar fi născut "prin 1433-1435", ale lui Leon Simenschi ("Ştefan s-a născut între 1437-1439) sau ale lui Constantin Razachevici, care crede că anul naşterii ar fi 1438. Ştefan Gorovei reia această problemă în lucrarea sa "Princeps omni laude maior - O istorie a lui Ştefan cel Mare" (Mănăstirea Putna, 2005).

      Cert este că, acum 550 de ani în urmă (12 aprilie 1457), Ştefan, fiul lui Bogdan al II-lea (cel asasinat de Petru Aron la Reuseni), s-a urcat pe tronul Moldovei, pe care îl va deţine timp de 47 de ani, înscriind o pagină glorioasă în istoria neamului nostru.

În Iaşi, între 1491-1492, el a ctitorit biserica Sfântul Nicolae Domnesc din apropierea Palatului Culturii. Nu ştim dacă Ştefan cel Mare a fost de faţă la sfinţirea ctitoriei sale, pe care s-a pus, din porunca lui, pisania "În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Io Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domnitor al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, voi şi zidi acest hram întru pomenirea şi pentru ruga Sfântului Erarh Nicolae, făcătorul de minuni, şi pentru sufletele răposaţilor părinţilor şi fraţilor noştri, şi pentru  sănătatea Domniei noastre şi a fiilor noştrii. Şi am început a zidi în anul 6999 (1491) luna iunie I. Şi s-au săvârşit în 7001 (1492), luna august".

Dar există documente care atestă prezenţa în Iaşi a slăvitului voievod, consemnate, de exemplu în vol. II şi III din "Documenta Romaniae Historica". Se ştie că, în Iaşi, a existat o curte domnească încă din 1434, din vremea lui Ştefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun. Aici se ţineau "divanurile de judecată", la care, deseori, erau prezenţi domnitorii Moldovei. Aici, conform uricului din 20 octombrie 6977(1469), întocmit în Iaşi şi semnat de Ştefan Voevod şi de boierii lui "mari şi mici" şi întărit cu "pecetea noastră", se făcea cunoscut "...cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, când aceasta va fi de trebuinţă cuiva", faptul că surorile Stana, Marena şi Maruşca "... au lăsat fratelui lor, pan Toader Zviştală, un sat, anume satul Zvistileşti, unde este casa lui, pe Bogdana...". Documentul era întărit prin: "Iar la aceasta este mărturie însumi domnia mea, mai sus scrisul Ştefan voevod, şi iubitul fiu al domniei mele, Alexandru, şi boierii noştrii... Iar pentru mai mare putere a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru, pan Toma logofăt, să scrie şi să atârne pecetea noastră şi să atârne peceţile boierilor noştrii la această carte a noastră.

Au scris Steţco, la Iaşi, în anul 6977 (1469), octombrie 20".

Al doilea document este uricul din 5 iunie 1475, prin care voievodul şi boierii curţii sale din Iaşi adeveresc vinderea de către "Mădălina, fiica lui Ilea Ureche" lui Micul Şoşa a părţii sale din satul " Măstăciariu, în Câmpul lui Dragoş, anume Poiana Lungă", în preţul a 100 zloţi tătărăşti. Hrisovul se încheia cu: "A scris Andreica, la Iaşi, în anul 6983 (1475), luna iunie, 5 zile".

Documente asemănătoare celor de mai sus, scrise în Iaşi, în prezenţa lui Ştefan cel Mare, sunt cele din 3-5 februarie 1495, 20-28 iunie 1497, 17 martie 1500. Ultimul este cel din 17 februarie 1502.

În lucrarea lui I. Bogdan, "Documente din vremea lui Ştefan cel Mare" (1913) este redat actul întocmit în Iaşi, la 20 iunie 1475, prin care Ştefan trimitea solie în Ungaria, lui Matei Corvin, făcându-i cunoscut faptul că turcii au cucerit Caffa şi că au intenţia  "... de a veni asupra Moldovei cu mari oşti pe apă şi pe uscat, sub conducerea sultanului însuşi".

Tot în Iaşi, la 12 iulie 1475, a fost semnat tratatul de pace cu acelaşi Matei Corvin. Despre acest act vorbeşte şi I. Ursu în volumul din 1925, "Ştefan cel Mare".

În volumul lui Mihail Sadoveanu, "Viaţa lui Ştefan cel Mare" (1934) se spune: "... La sfârşitul lunii mai 1476 (Ştefan) se afla la Iaşi, unde a primit solii lui Mahomet, care-i pretindea închinare, bir şi ostatic din sângele său. Domnul le-a respins cererea către stăpânul lor cel necredincios...".

La festivitatea de dezvelire a ecvestrei Ştefan cel Mare a lui Frčmiet (5 iunie 1883), a fost de faţă regele Carol I. Venise atunci la Iaşi, ca trimis al ziarului "Timpul" din Bucureşti, poetul Mihai Eminescu, aducând cu sine celebra lui "Doină":

..............................

Ştefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta....

..............................

Tu te-nalţă din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Şi Moldova adunând.

De-i suna din corn odată,

Ai s-aduni Moldova toată...

În iulie 1904, la împlinirea a 400 de ani de la moartea lui Ştefan, au fost organizate la Iaşi ample manifestări patriotice, între care şi un mare alai istoric, închipuind intrarea lui Ştefan în Cetatea Sucevei, cu cortegiul de boieri şi oşteni, compus cu elevi ai şcolilor din Iaşi.

                              ***

Sanctificarea voievodului drept Ştefan cele Mare şi Sfânt a fost o iniţiativă a Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. În 1954, când s-au împlinit 450 de ani de la moartea lui Ştefan, a fost publicată în revista "Biserica Ortodoxă Română" din 7 iulie 1954 hotărârea prelaţilor ieşeni: ".. Socotim că Mitropolia Moldovei şi Sucevei ar împlini o faptă bineplăcută lui Dumnezau şi ar răspunde şi sentimentelor credincioşilor săi, dacă ar rândui prăznuirea în rândul sfinţilor a lui Ştefan cel Mare, binecredinciosul Domn apărător al dreptei credinţi..." Ca urmare, la data de 12 iulie 1992, membrii Sfântului Sinod al Bisericii ortodoxe Române au hotărât canonizarea  voievodului Ştefan cel Mare al Moldovei, "... fiindu-i închinate slujbe şi cântări de laudă în ziua de 2 iulie".

                              ***

Tineretul ieşean a dorit să sărbătorească, în 1957, împlinirea a 500 de ani de la urcare lui Ştefan pe Tronul Moldovei. Iniţiativa a aparţinut unui grup de studenţi, în frunte cu actualul academician Alexandru Zub, pe atunci student al Facultăţii de Istorie. Din grupul de iniţiativă făceau parte: Aurelian I. Popescu, Dumitru Vacariu şi Mihalache Brodiu. Iniţiativa lor era suspectată de Securitate, dat fiind evenimentele din 1956 din Ungaria. Festivitatea a avut loc în Aula "Mihai Eminescu" a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, în zilele de 12-13 aprilie 1957, cu participarea studenţilor din Bucureşti şi Cluj, ceea ce a dat acestei manifestaţii un caracter naţional, cu atât mai suspect pentru organele Securităţii. Apoi, în octombrie 1957, grupul de la Iaşi a organizat o excursie la Mănăstire Putna, în ideea de a prezenta acolo un spectacol cultural-patriotic. Securitatea aflase de intenţia studenţilor de a răspândi între participanţi versurile incendiare ale lui Dumitru Văcariu, intitulate iniţial "Chemare" şi, ulterior "Moldova însâgerată":

"Dau glas buciumaşii din Putna şi Vrancea,

Din Iaşi şi Suceava, din Neamţ şi Hotin,

Iar buciumu-şi poartă ecou-n suspin,

Că astăzi, Ştefane, furată ţi-i lancea.

..........................................................

Trezeşte-te-n strigătul fiilor tăi

Şi vino, stăpâne, în vechea-ţi cetate,

Să sorb pănă-n suflet a urii dreptate

Strivind sub călcâie mârşavii călăi!"

Securitatea a interzis manifestarea "culturală", aşa că acţiunea de la Putna s-a transformat într-un "marş al tăcerii". Dar rezultatele au fost dramatice; patru studenţi au fost arestaţi şi judecaţi de către Tribunalul Militar Iaşi. Prin sentinţa nr. 299 din 7 iulie 1958, ei au fost condamnaţi la închisoare între 8 şi 10 ani.

Aceste evenimente au fost consemnate în "Analele Sighetului 2000", cuprinzând, sub genericul "Fluxurile şi refluxurile stalinismului", comunicările prezentate la Simpozionul de la Sighet (2-4 iulie 2000). Găsim aici comunicarea lui Alexandru Zub "Un program de redresare naţională la Iaşi în 1957", cu relatarea evenimentelor amintite.

                              ***

S-au împlinit anul acesta în luna aprilie, 550 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare şi 50 de ani de la acţiunea studenţilor ieşeni din 1957.

Considerăm că este util să ne aducem aminte, acum şi în viitor, de aceste acţiuni din Iaşul anilor 1957-1958, ce se încadrează în activitatea protestatară naţională împotriva regimului totalitar de după 1947 instaurat în ţara noastră.

 

                              ing. Constantin Ostap