Ne îndeplinim o datorie de conştiinţă aducând în atenţia cititorilor revistei "Dacoromania", unele articole publicate în presa de limbă maghiară editate în România. Nutrim convingerea că aducând la cunoştinţa cetăţenilor României ideile revanşarde ale iredentiştilor maghiari, vor fi singuri în măsură să judece că scopul lor final este realizarea autonomiei etnice în Transilvania. Manifestările şi acţiunile ostile întreprinse sistematic aduc grave prejudicii Unităţii Statului Român şi aduc atingere fiinţei naţionale.

Înainte de a fi instalat în funcţie, noul ministru al Internelor şi Reformei Administrative s-a cam fâstâcit atunci când a fost întrebat câte judeţe sunt în România. Nu ştiu dacă autorul întrebării avea în vedere faptul că pe langă structurile administrative legale, prevăzute în Constituţia României la art. 3 (3), udemeriştii au mai înfiinţat cu de la ei putere şi fără să întrebe pe cineva, alte judeţe "noi", care amintesc de alte vremuri de mult apuse. Este vorba despre reînfiinţarea scaunelor secuieşti, foste organizaţii teritorial administrative ale secuilor din Transilvania menţionate în prima jumătate a secolului al XIV-lea, dispărute pe la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea. Cum-necum reforma teritorial-administrativă preconizată de Guvern a şi fost înfăptuită şi funcţionează.

Respectând adevărul istoric se cuvine spus că aceste organizaţii au avut de la început un pronunţat caracter militar, fiind conduse de către un căpitan. Dacă se revine la tradiţia acestor structuri, nu este exclus ca reînfiinţarea scaunelor secuieşti, sub înfăţişarea lor paşnică să ascundă aceleaşi organizaţii militariste capabile să desfăşoare acţiuni militare împotriva celor care ar atenta la viitoarea economie secuiască. Începutul este dat de presa de limbă maghiară din Transilvania, mai cu seamă cea din judeţele Covasna şi Harghita, care nu mai pomeneşte de existenţa acestor judeţe, ci doar de scaune. Nu e de mirare atâta vreme cât aceeaşi presă face o distincţie clară şi permanentă între România şi Transilvania, ca şi cum acestea ar fi două entităţi teritoriale, politice şi administrative care nu au nimic comun una cu cealaltă. Publicaţia de limbă maghiară "Haromszek" din scaunul "Orbai" se plânge de marele pericol ce planează asupra maghiarimii din România, dacă ar rămâne fără reprezentare parlamentară, prin dispersarea forţelor. Temerea este exprimată şi de Marko Bela, care a spus: "Dacă maghiarimea din România ar rămâne fără reprezentare parlamentară nu va exista dezvoltare transilvăneană, iar autoguvernările noastre nu vor mai avea fonduri corespunzătoare. Nu vom mai putea progresa nici în privinţa legilor minorităţilor". Pe semne şeful UDMR s-o fi gândit că dacă nu va mai avea în subordine Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, ce administrează atât de multe fonduri interne cât şi cele externe, repartizarea acestora s-ar putea face după alte criterii.

Acţiunile concertate ale UDMR şi a ziarelor de expresie maghiară urmăresc cu obstinaţie obţinerea autonomiei teritoriale şi a autoguvernării pe criterii etnice, sfidând legile şi Constituţia României. Sfidarea şi aroganţa promovate în presa de limbă maghiară, nu cunosc limite. Mai nou s-a bătut multă monedă pe tema predării limbii române în şcolile de limbă maghiară. Acelaşi cotidian "Haromszek", în articolul cu titlul "Pentru dreptul de studiere a limbii române / Suntem handicapaţi lingvistic?" face următorul comentariu: "La vederea titlului, mulţi vor ridica probabil, din sprâncene. Despre ce este vorba când se ştie că învăţarea / predarea limbii române sunt obligatorii? Inclusiv în şcolile minorităţilor. Ca urmare, precizez: este vorba de dreptul la învăţare, predare sub o altă formă a limbii române, o formă specifică pentru elevii maghiari. Scrierea mea tratează această problematică (...) în jurul unor cuvinte cheie, precum consecinţele, motivele şi soluţiile politicii predării limbii în România", în concepţia autorului Ministerul Educaţiei se face vinovat că nu a elaborat norme, metodologii şi criterii de învăţare a limbii române asemănătoare celor pentru limbile străine. Autorul se inspiră în pledoaria lui din legislaţia europeană, dar o interpretează după bunul plac, refuzând formularea că limba română este a doua limbă după cea maghiară, în mod voit sau nu autorul evită să pună degetul pe rană şi să recunoască adevăratele cauze ale eşecurilor învăţării limbii române de către copiii şi tinerii maghiari. Din cercetările şi analizeze efectuate de Ministerul Educaţiei rezultă că performanţele slabe la învăţarea limbii române de către elevii şi tinerii de etnie maghiară se datorează: enclavizării realizate cu forţa în anii '90 când au alungat copiii români din şcolile mixte; alungarea cadrelor didactice de origine română din şcoli, în umilirea şi batjocorirea lor, sub pretextul că au venit prin repartiţie guvernamentală şi le strică structura etnică; înlocuirea la catedrele de limba română, cu cadre didactice maghiare necunoscătoare a limbii române, care o predau mai mult prin traducere din maghiară; prin îndemnurile necugetate, sfidătoare la adresa românilor: "Profesori, părinţi şi elevi români, nu mai ridicaţi pretenţii de avea şcoală în limba română!"

Din datele statistice confirmate prin documentele "Recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2002" (vol. 2) referitor la etnia secuilor din ţara noastră şi în special din cele trei judeţe: Covasna, Harghita şi Mureş a rezultat datele oficiale menţionate în continuare.

În documentele (formularele) de bază, centralizate şi desfăşurate pe coloane, pe lângă români au fost recenzate şi celelalte etnii care au fost grupate în ordinea numărului persoanelor de aceeaşi etnic, astfel: maghiari romi, ucraineni, ruşi, lipoveni, turci, tătari sârbi etc iar la urmă rubrica "altă etnie" unde au fost încadrate persoanele altor etnii, care au fost sub o mie (1000) de locuitori.

Determinant de cele de mai sus precum şi de dorinţa fiecărei persoane necenzurate de a-şi declara liber etnia din care făcea parte situaţia numerică a secuilor din cele trei judeţe: Covasna, Harghita şi Mureş care pretind o absurditate, că în inima Românei să se formeze un ţinut secuiesc, în urma recensământului din anul 2002 situaţia se prezintă astfel:

- jud. Covasna - 155

- jud. Harghita - 119

- jud. Mureş - 202

total 476

Deci, în concluzie, acceptând că numărul total de 476 persoane este format numai din secuii din cele trei judeţe (Covasna, Harghita şi Mureş) considerăm numărul lor neînsemnat faţă de pretenţiile aberante mediatizate în ţară şi străinătate cu privire la ţinutul secuiesc.

Considerăm necesar ca instituţiile statului român să verifice şi să amelioreze la faţa locului realitatea documentelor întocmite şi a căror rezultate reale să fie prezentate prin presă şi mijloacele audiovizuale cetăţenilor României şi nu numai.

Vizavi de toate aceste acţiuni revanşarde ale revizioniştilor maghiari, nu poţi să nu te întrebi care este reacţia, atitudinea oficială a Guvernului României, presei din ţara noastră? Se tace în mod inexplicabil.

Ovidiu BUCERZAN