|
Este un fapt îmbucurător, dătător de speranţe
că încă nu ne-am uitat istoria neamului: organizarea la 6
august 2007 în localitatea eroică a primului război mondial, Mărăşeşti,
a comemorării celor 90 de ani ce au trecut de la marile bătălii
ale românilor din vara anului 1917 – la Mărăşti, Mărăşeşti
şi Oituz cu participare la nivelul cel mai înalt al statului. preşedintele
României, dl. Traian Băsescu. Din partea Filialei judeţului
Alba „Cultul Eroilor” la manifestările comemorative de la Mărăşeşti
a participat col.(r) Vasile Miron, preşedintele filialei.
În „Triunghiul de Foc
de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz”
din vara anului 1917 au fost spulberate visurile ofensive de cotropire al
Puterilor Centrale care urmăreau nu numai victoria pe front ci şi
scoaterea României din război. Bătălia şi victoria
românilor de la Mărăşeşti a avut o importanţă
capitală şi prin faptul că a făcut să eşueze
planul Puterilor Centrale de împărţire a României dar a
asigurat totodată şi continuitatea statală a statului român.
Eşecul suferit de armata germană pe frontul românesc mai este
importantă şi prin aceea că a silit Comandamentul Puterilor
Centrale să renunţe la proiectata ofensivă spre sudul
Ucrainei, astfel Mărăşeştiul a însemnat în acest
context „lovitura cea mai importantă pe care au primit-o germanii
în estul Europei”.
Pentru noi, românii, luna
august 2007 mai reunifică şi alte momente memorabile, unele
chiar tragice, ale Istoriei României.
Este vorba despre:
a) împlinirea a 63 de
ani, la 23 august, a ieşirii României din coaliţia hitleristă
şi trecerea sa de partea Naţiunilor Unite;
b) comemorarea, la 30
august, a 67 de ani de la Diktatul de la Viena;
c) împlinirea la 19-20
august a 39 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele
ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia, mai puţin
ale României, şi chiar opoziţia publică a ţării
noastre faţă de invadarea Cehoslovaciei şi faţă
de pericolul de invadare a României de către U.R.S.S.
Mausoleul eroilor români
de la Mărăşeşti din războiul pentru întregirea
neamului – 1916-1919 străjuieşte peste timp amintirea jertfei
românilor pentru unitate naţională: „Jiu, Olt, Sibiu, Crasna,
Cireşoaia, Robăneşti, Neajlov, Dragoslavele, Predeal, Câmpulung,
Panciu, Răzoare, Porumbacu, Mărăşti, Mărăşeşti,
Oituz, Doaga, Arabagi, Bărcuţ, Amzacea, Prunaru, Cerna, Caşin,
Valea Uzului, sticlăria” evocă locurile de epopee naţională
unde vitejii români au intrat în nemurire ca dezrobitori şi apărători
ai gliei străbune, locurile încrustate spre neuitare pe faţada
Mausoleului de la Mărăşeşti în acela locuri s-au dat
lupte crâncene cu un vrăşmaş bine înarmat şi
instruit care avea deja la activ experienţa a trei ani de război.
El ne cotropise pământul, visul şi graiul, de batjocorirea
mamelor, soţiile, surorile şi fiicele. Doar străvechea vatră
românească a Moldovei, şi nici aceasta toată, mai era
liberă în anul 1917. Au fost pentru întregul popor român zile
grele de zbucium dar şi de speranţă renăscută în
urma legendarelor victorii româneşti de la Mărăşeşti,
Mărăşti şi Oituz.
Faptul că marile bătălii
europene ale anului 1917 s-a dat pe frontul român care a schimbat cursul
primului război mondial aliaţilor noştri şi carea a
salvat Antanta de criza în care intrase ar putea constitui un bun prilej
de reflecţie atât pentru analiştii militari cât şi pentru
istoricii primului război mondial din care să se tragă învăţămintele
cuvenite din manevrele Austro-Ungariei care, înţelegând că nu
poate învinge în război a întocmit şi propus planuri
diabolice, aşa cum vom vedea în continuare, de pace separată cu
Franţa în dauna României.
Dacă campania militară
română din august-noiembrie 1916, după lupte crâncene şi
jertfe umane în cele 27 de locuri eroice înscrise pe faţada
mausoleului s-a încheiat cu un rezultat nefavorabil pentru armata română
şi cu pierderea a peste 2/3 din teritoriul naţional, cauzele
acestui eşec trebuie căutate în afara României, Faptul că
ţările Antantei, Franţa, Anglia, Rusia, Italia cu care România
a încheiat în anugust 1916 un Tratat de alianţă şi o
convenţie militară ce conţinea o serie de angajamente din
partea Antantei pentru România şi care nu au fost respectate, a făcut
posibil ca armata română se se vadă singură atât în faţa
atacurilor cu forţe superioare germano-austro-ungare în Transilvania
cât şi în faţa atacurilor germano-bulgaro-turce în Dobrogea
şi la Dunăre.
Victoriile armatei române
în bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti
şi Oituz au fost favorizate în primul rând de reorganizarea armatei
române în iarna şi primăvara anului 1917 cu sprijin
organizatoric şi logistic francez. Misiunea militară franceză
condusă de generalul H.M. Berthelot şi alcătuită din
277 ofiţeri, 37 piloţi şi observatori, 88 medici, farmacişti
şi veterinari, 4 ofiţeri de marină, 8 ofiţeri de
intendenţă şi un număr de 1150 gradaţi-soldaţi,
a avut cea mai mare contribuţie în reorganizarea, în dotarea cu
armament modern şi în instruirea armatei noastre în Moldova în
primăvara anului 1917.
Prin reorganizare armata
română era alcătuită din două armate – Armata I-a
şi Armata a II-a, din cinci comandamente de Corp de armată, din
15 divizii, din care două de cavalerie, aeronautica organizată
pe 12 escadrile de avioane, din artileria de câmp formată din 15
regimente, câte unul pentru fiecare divizie, din 6 baterii de artilerie
de munte, din 4 regimente de artilerie grea (la dispoziţia
armatelor), din artileria antiaeriană şi 5 companii de aerostaţii
etc. După reorganizare şi dotare a crescut gradul de supleţe
şi mobilitate al unităţile şi marilor unităţi
şi puterea de foc a acestora fapt ce a făcut ca armata română
să fie comparabilă cu aramata germană. Ne deosebeam
fundamental de aceasta prin moralul ridicat al ostaşului român, prin
hotărârea lui de-a se bate şi învinge duşmanul şi de
a elibera teritoriile româneşti vremelnic cotropite. Aceştia,
de fapt, au fost factorii hotărâtori ai victoriiloe de acum 90 de
ani de la Mărăşti, Mărăşeşti şi
Oituz şi din alte locuri de bătălie.
România nu a fost scutită
nici de războiul de culise şi de preconizate efecte negative
şi total nefavorabile asupra ţării noastre ale acestui tip
de război. În lunile martie-mai 1917 împăratul Austro-Ungariei,
Carol I prin cumnatul său prinţul Sixt de Burbon, a încercat să
negocieze în secret cu Franţa o pace separată în care s-a
jucat soarta României vizând împărţirea provinciilor româneşti
între Rusia, Germania, Austro-Ungaria şi Bulgaria şi crearea
unui micro-stat român, tip Monaco, la Gurile Dunării ca un stat
tampon între Rusia şi Bulgaria. Acest plan diabolic a fost respins
de către Franţa care prin vocea primului ministru, Alexandre
Ribot, a declarat: „România e cu totul uitată. Obligaţiile
noastre faţă de România sunt mai mari, fiindcă România
n-a intrat în război decât pentru noi”. Astfel sacrificiul conştient
al Româniai primea recunoaşterea deplină din partea celor îndreptăţiţi
să-l cunoască. Cele arătate vin să aducă şi
o lumină lămuritoare asupra interesului Franţei în
reorganizarea şi dotarea armatei noastre. Chiar şi decorarea oraşului-erou
Mărăşeşti de către Mareşalul I.J.C. Joffre,
şef al Marelui Cartier General francez poate veni să confirme
această suopziţie. Indiferent de scopurile urmărite de Franţa
în 1917, se poate considera că altul ar fi fost deznodământul
de până atunci al războiului dacă reorganizarea, dotarea
şi instruirea armatei române s-ar fi făcut înainte de intrarea
României în război.
Comemorăm împreună
cu întregul popor român şi ne aplecăm cu pioşenie frunţile
în faţa memoriei celor peste 6000 de viteji, comandanţi şi
ostaşi, care îşi dorm somnul de veci în cripta mausoleului
şi al altor mii de eroi români căzuţi în alte locuri. În
centrul mausoleului se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu
– omul care a ştiut, aşa cum a făcut-o în lunile
octombrie-noiembrie 1916 la comanda Diviziei 15 Infanterie în cele două
bătălii de la Oituz, să reediteze lapidrul ordin al
istoriei: „Pe aici nu se trece!” şi să conducă trupele
Armatei I-a spre glorioasa victorie de la Mărăşeşti.
Pierderile armatei romne în vieţi omeneşti în perioada
1916-1919 se ridică la numărul de 219.346. Alături de cei căzuţi
în luptă se cuvine un prinos de recunoştinţă şi
pentru ostaşii care s-au întors din război la familii dar care
au purtat pe corp şi în suflet adânci răni trupeşti
şi sufleteşti provocate de război. Ei sunt deopotrivă
EROI AI NEAMULUI ROMÂNESC pentru că au luptat pentru crearea,
dezvoltarea şi apărarea valorilor naţionale româneşti.
Se cuvine să aducem
aceleaşi elogii cât şi florile recunoştinţei noastre
şi să ne aplecăm cu respect frunţile în faţa
memoriei militarilor ruşi, comandanţi şi ostaşi, care
indiferent de scopurile urmărite de clasa lor politică, au
luptat şi unii s-au jertfit pe frontul românesc, pentru România.
Colonel
(r) Vasile MIRON
preşedintele
Filialei Judeţului Alba „Cultul Eroilor”
|
|
