România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Mihai Viteazul în Iaşi

Am citit cu interes articolul prof. Ion Corneanu - "Mihai Viteazul a fost ucis în urma unei conspiraţii?" ("Dacoromania", nr. 31/2007) şi ne-am amintit de faptul că, în timpul primului război mondial, capul voievodului asasinat la Turda în luna august 1601 a fost adus la Iaşi şi depus în Catedrala Mitropolitană a fostei capitale a Moldovei, redevenită, atunci capitală a României. În "Iaşul contemporan" (1969) se spunea: "...Moldova reprezenta atunci România, reprezenta rezistenţa dârză şi de neclintit a naţiunii române în faţa cotropitorilor. Spre ea se îndreptau gândurile tuturor românilor. În aceste condiţii, Iaşul trebuia să devină pentru o anumită perioadă capitala ţării...."

Craniul eroului, adus de la Mănăstirea Dealul, devenise un simbol al acelei eroice rezistenţe. În amintirea acestui eveniment, la împlinirea a 400 de ani de la Prima unire (27 mai 1600), în catedrala mitropolitană din Iaşi a fost depusă o placă de marmură, conţinând efigia în bronz a lui Mihai Viteazul şi următorul text: "Acest sfânt lăcaş mitropolitan a odihnit, între octombrie 1916 - august 1917 şi aprilie 1918 - august 1920, ani de durere şi de înălţare, capul binecredinciosului voevod Mihai Viteazul, apărător al creştinătăţii".

Această placă memorială a fost sfinţită de către I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei la festivitatea ce a avut loc în faţa catedralei mitropolitane în chiar ziua de 27 mai 2000, când se împlineau 400 de ani de la momentul consemnat în articolul lui Constantin Reazchievici "Mihai Viteazul - itinerarul moldovean" ("Magazin Istoric" nr. 5/398 din mai 2000): "... De la 27 mai / 6 iunie 1600 (după documentele sale păstrate), el şi-a luat titlul de "domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei". Şi-a păstrat acest titlu, pe care nici un domn român nu-l avuse până atunci".

      Mihai a stat, efectiv, în Iaşi 24 de zile, până la 14/24 iunie 1600 când a plecat prin Braşov către Alba Iulia.

În volumul I din "Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi" de Ioan Caproşu şi Petronel Zahariuc (1997) sunt date textele hrisoavelor semnate în Iaşi de către Mihai Viteazul: 2 iunie 1600 (întărirea stăpânirii mănăstirii Agapia asupra unui loc cu prisacă): 5 iunie 1600 (stăpânirea mănăstirii Sf. Sava asupra caselor domneşti): 7 iunie 1600 (întărirea stăpânirii mănăstirii Adormirea asupra unei case din mijlocului târgului).

În articolul citat, Constantin Rezachevici consemna: "... Itinerarul său moldovenesc se sfârşeşte odată cu trecerea hotarului, dar domnia sa în Moldova a continuat". Boierii şi bătrânii din Moldova îi ceruseră să trimită ca domn al Moldovei pe fiul său, Neculai.

Cronicarii moldoveni consemnează venirea în Iaşi a lui Mihai Viteazul.

În "Letopiseţul ţării Moldovei", Miron Costin îl numeşte "Mihai Vodă, acel vestit între domni" şi deplânge asasinarea lui; "... Şi aşe s-au plătit lui Mihai Vodă slujbele ce-au făcut nemţilor".

Nicolae Iorga a vorbit mereu cu admiraţie despre înfăptuitorul primei Uniri: "...Când printr-însul s-a săvârşit odată - o singură dată - uimitoarea minune a strângerii noastre laolaltă, sub acelaş steag de biruinţă pe care-l vedem iarăşi fluturând asupră-ne în cele mai nebune şi mai sfinte visuri ale noastre, cum aş putea să nu-i închin prinosul smeritei mele iubiri străbunului?..."

Deci amintirea voievodului s-a păstrat la Iaşi respectuoasă şi afectuoasă.

Un prim monument închinat lui Mihai Viteazul în Iaşi a fost realizat în anii 1930-1933, când se construia Fundaţia Regele Ferdinand I de la intersecţia bulevardului Copou cu strada Păcurari. Atunci a fost realizat grupul statuar "Voievozii" - reprezentând, cu o grupare semnificativă, domnitorii şi regii României până la regele Ferdinand I inclusiv. Mihai Viteazul era alăturat regelui Ferdinand I, simbolizând "Întregitorii de neam". Dar, în 1947, din acest grup statuar au fost distruse statuile regilor Carol I şi Ferdinand I. Apoi grupul statuar a fost mutat în alt loc, statuia lui Mihai Viteazul fiind alăturată celei a lui Ştefan cele Mare ("Priviţi măreţe umbre - Mihai, Ştefan, Corvine...").

După decembrie 1989, veteranii de război ieşeni au propus realizarea la Iaşi a unei ecvestre Mihai Viteazul. Propunerea va fi materializată de către Comitetul "Iaşi - 400 Mihai Viteazul", constituit în luna octombrie 1997, preşedinte de onoare fiind I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iar preşedinte activ academicianul Constantin Ciopraga, veteran de război. A fost lansat acel "Apel către românii de pretutindeni pentru realizarea la Iaşi a monumentului unirii din 1600", deci a primei Uniri, simbolizată prin ecvestra Mihai Viteazul. Au răspuns acestei chemări românii din toate colţurile ţării, dar şi cei din Canada, Australia etc. Fondurile adunate au permis organizarea în 1998 a unui concurs naţional pentru macheta monumentului. Au luat parte la acest concurs 28 artişti plastici, în final execuţia monumentului fiind atribuită sculptorului ieşean Ioan Buzdugan (1935-2000). Se dorea inaugurarea monumentului în luna mai 2000, deci la împlinirea a 400 de ani de la prima Unire. Greutăţi de ordin material nu au permis inaugurarea în acel an, ci abia la începutul anului 2002.

"Aventura" acestui monument este redată în lucrarea întocmită din iniţiativa Filialei "Ştefan cel Mare şi Sfânt" a veteranilor de război ieşeni, intitulată "Istoricul monumentului de la 1600 din Iaşi", în redactarea col. (r) Constantin Popa şi a ing. Constantin Ostap. Un exemplar al acestei lucrări a fost trimis prietenilor din Alba Iulia. Fundaţia "Alba Iulia 1918, pentru Unitatea şi Integritatea României", grupaţi în jurul inimoasei publicaţii "Dacoromania".

Speranţa că notele de faţă vor putea fi publicate de către prietenii noştri din Alba Iulia, ne dă prilejul de a ne exprima sincera preţuire faţă de strădaniile vrednicilor ardeleni de a ţine mereu aprinsă flacăra patriotismului şi al respectului pentru realizările înaintaşilor care au visat o "Românie dodoloaţă".

Iaşi, 28 august 2007                        Constantin Ostap