Alba Iulia – respiraţie sfântã a Unirii, a Zilei Naţionale a României

Când vorbeşti despre Alba Iulia trebuie sã ai sentimentul deopotrivã al istoriei şi contemporaneitãţii. Sentimentul istoric nu se rezumã doar la faptul cã municipiul nostru a fost capitalã pe timpul romanilor, centrul legiunii Gemina XIII, albie în care s-a coagulat Prima Unire sub sceptrul voievodal al lui Mihai Viteazul, ci mai ales faptul cã aici s-au intersectat destinele Europei, ale unui vast imperiu cu umbrele şi strãlucirile lui, cã pelerinii şi-au dat mâna într-o continuã cãlãtorie în spaţiul ei, devenit vatrã de culturã şi civilizaţie europeanã în care, bine ancorate în realitatea vremii, erau Mitropolia Otrodoxã a Bãlgradului ridicatã de el, tiparniţa româneascã de cãrţi, o şcoalã, o bibliotecã, un nucleu de înţelepciune – Biblioteca „Batthyaneum”, peste care s-au suprapus ecourile Revoluţiei lui Horea, Cloşca şi Crişan, a lui Avram Iancu de la 1848-1849, momentul Memorandumului, Primul Rãzboi Mondial cu avatariile lui de victorii şi jertfe, de desţelenire a gliei strãbune a unor ţãri oropsite, exploatate, iar, mai apoi, strigãtul de Unire de la 1 Decembrie 1918. Alba Iulia devenise locul fierbinte în care au curs, s-au sedimentat virtuţile poporului român – Actul de la 1 Decembrie 1918 avea sã fie brazda adâncã, trasã peste bucurii şi tristeţi, neajunsuri sociale, economice, religioase, politice, chiar Nume din Numele Ţãrii. României îi lipsea o ruptã petalã, Transilvania şi, Unirea ei cu Ţara, era însãşi respiraţia comunã a românilor de pretutindeni – de la individ la colectivitate, în care recunoaştem eforturile conjugate ale preoţilor, dascãlilor, ţãranilor, muncitorilor, politicienilor, studenţimii, iar astãzi, mai mult ca oricând, aceste segmente de moralitate şi eroism stau îngemãnate ca nou destin al localitãţii noastre, devenitã Capitala de Scaun a Marii Uniri de la 1918, o biografie a unor instituţii de rang naţional şi internaţional, a unor rãdãcini benefice, ce-au pregãtit minuţios fructele devenirii noastre. Învãţãmânt şi culturã, credinţã şi civilizaţie, suprastructurã şi economie, politicã şi creativitate sunt segmentele principale ale portretului Albei Iulii, arc peste timp al felului nostru de a trudi cu pasiune şi dãruire pentru a lãsa generaţiilor viitoare Numele de Patrie a Unirii ca sentimentul cel mai curat. A spune, în numele instituţiei pe care o conduc, a Consiliului local. "Bine aţi venit la Ziua Naţionalã a României!" înseamnã a ne recunoaşte realizãrile şi nerealizãrile, eforturile de-a face din Alba Iulia, un oraş european, un pantheon al conştiinţei naţionale. Ziua Naţionalã a României este chiar felul comun de a trudi pentru viitorul ei, pentru circumscrierea ei printre constelaţiile culturii, demnitãţii şi înţelepciunii umanitãţii. Alba Iulia de peste douã milenii este o cariatidã a Europei. O iubim, o idolatrizãm, bucurându-ne împreunã cã are aceleaşi braţe deschise pentru toţi Fiii ei adevãraţi. La mulţi ani, Alba Iulia, respiraţie sfântã a lui Decembrie Mãreţ, a Zilei Naţionale a României.

ing. Mircea Hava,

primar Alba Iulia