Când vorbeşti despre Alba Iulia trebuie să
ai sentimentul deopotrivă al istoriei şi contemporaneităţii.
Sentimentul istoric nu se rezumă doar la faptul că municipiul nostru a
fost capitală pe timpul romanilor, centrul legiunii Gemina XIII, albie
în care s-a coagulat Prima Unire sub sceptrul voievodal al lui Mihai
Viteazul, ci mai ales faptul că aici s-au intersectat destinele
Europei, ale unui vast imperiu cu umbrele şi strălucirile lui, că
pelerinii şi-au dat mâna într-o continuă călătorie în spaţiul
ei, devenit vatră de cultură şi civilizaţie europeană în
care, bine ancorate în realitatea vremii, erau Mitropolia Otrodoxă a Bălgradului
ridicată de el, tiparniţa românească de cărţi, o şcoală,
o bibliotecă, un nucleu de înţelepciune – Biblioteca „Batthyaneum”,
peste care s-au suprapus ecourile Revoluţiei lui Horea, Cloşca
şi Crişan, a lui Avram Iancu de la 1848-1849, momentul
Memorandumului, Primul Război Mondial cu avatariile lui de victorii
şi jertfe, de desţelenire a gliei străbune a unor ţări
oropsite, exploatate, iar, mai apoi, strigătul de Unire de la 1
Decembrie 1918. Alba Iulia devenise locul fierbinte în care au curs,
s-au sedimentat virtuţile poporului român – Actul de la 1
Decembrie 1918 avea să fie brazda adâncă, trasă peste bucurii şi
tristeţi, neajunsuri sociale, economice, religioase, politice,
chiar Nume din Numele Ţării.
României îi lipsea o ruptă petală, Transilvania şi, Unirea ei
cu Ţara, era însăşi respiraţia comună a românilor de
pretutindeni – de la individ la colectivitate, în care recunoaştem
eforturile conjugate ale preoţilor, dascălilor, ţăranilor,
muncitorilor, politicienilor, studenţimii, iar astăzi, mai mult ca
oricând, aceste segmente de moralitate şi eroism stau îngemănate
ca nou destin al localităţii noastre, devenită Capitala de Scaun
a Marii Uniri de la 1918, o biografie a unor instituţii de rang naţional
şi internaţional, a unor rădăcini benefice, ce-au pregătit
minuţios fructele devenirii noastre. Învăţământ şi
cultură, credinţă şi civilizaţie, suprastructură
şi economie, politică şi creativitate sunt segmentele
principale ale portretului Albei Iulii, arc peste timp al felului nostru
de a trudi cu pasiune şi dăruire pentru a lăsa generaţiilor
viitoare Numele de Patrie a Unirii ca sentimentul cel mai curat. A
spune, în numele instituţiei pe care o conduc, a Consiliului
local. "Bine aţi venit la Ziua Naţională a României!"
înseamnă a ne recunoaşte realizările şi nerealizările,
eforturile de-a face din Alba Iulia, un oraş european, un pantheon
al conştiinţei naţionale. Ziua Naţională a României
este chiar felul comun de a trudi pentru viitorul ei, pentru
circumscrierea ei printre constelaţiile culturii, demnităţii
şi înţelepciunii umanităţii. Alba Iulia de peste două milenii este o cariatidă a Europei. O iubim, o
idolatrizăm, bucurându-ne împreună că are aceleaşi braţe
deschise pentru toţi Fiii ei adevăraţi. La mulţi ani,
Alba Iulia, respiraţie sfântă a lui Decembrie Măreţ, a
Zilei Naţionale a României.
ing. Mircea Hava,
primar Alba Iulia
|
|