România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

DACOROMANIA,

Numar dedicat ZILEI NATIONAL A ROMANIEI, NR. 33/1 decembrie 2007

Alba Iulia – respiraţie sfântă a Unirii, a Zilei Naţionale a României

Când vorbeşti despre Alba Iulia trebuie să ai sentimentul deopotrivă al istoriei şi contemporaneităţii. Sentimentul istoric nu se rezumă doar la faptul că municipiul nostru a fost capitală pe timpul romanilor, centrul legiunii Gemina XIII, albie în care s-a coagulat Prima Unire sub sceptrul voievodal al lui Mihai Viteazul, ci mai ales faptul că aici s-au intersectat destinele Europei, ale unui vast imperiu cu umbrele şi strălucirile lui, că pelerinii şi-au dat mâna într-o continuă călătorie în spaţiul ei, devenit vatră de cultură şi civilizaţie europeană în care, bine ancorate în realitatea vremii, erau Mitropolia Otrodoxă a Bălgradului ridicată de el, tiparniţa românească de cărţi, o şcoală, o bibliotecă, un nucleu de înţelepciune – Biblioteca „Batthyaneum”, peste care s-au suprapus ecourile Revoluţiei lui Horea, Cloşca şi Crişan, a lui Avram Iancu de la 1848-1849, momentul Memorandumului, Primul Război Mondial cu avatariile lui de victorii şi jertfe, de desţelenire a gliei străbune a unor ţări oropsite, exploatate, iar, mai apoi, strigătul de Unire de la 1 Decembrie 1918. Alba Iulia devenise locul fierbinte în care au curs, s-au sedimentat virtuţile poporului român – Actul de la 1 Decembrie 1918 avea să fie brazda adâncă, trasă peste bucurii şi tristeţi, neajunsuri sociale, economice, religioase, politice, chiar Nume din  Numele Ţării. României îi lipsea o ruptă petală, Transilvania şi, Unirea ei cu Ţara, era însăşi respiraţia comună a românilor de pretutindeni – de la individ la colectivitate, în care recunoaştem eforturile conjugate ale preoţilor, dascălilor, ţăranilor, muncitorilor, politicienilor, studenţimii, iar astăzi, mai mult ca oricând, aceste segmente de moralitate şi eroism stau îngemănate ca nou destin al localităţii noastre, devenită Capitala de Scaun a Marii Uniri de la 1918, o biografie a unor instituţii de rang naţional şi internaţional, a unor rădăcini benefice, ce-au pregătit minuţios fructele devenirii noastre. Învăţământ şi cultură, credinţă şi civilizaţie, suprastructură şi economie, politică şi creativitate sunt segmentele principale ale portretului Albei Iulii, arc peste timp al felului nostru de a trudi cu pasiune şi dăruire pentru a lăsa generaţiilor viitoare Numele de Patrie a Unirii ca sentimentul cel mai curat. A spune, în numele instituţiei pe care o conduc, a Consiliului local. "Bine aţi venit la Ziua Naţională a României!" înseamnă a ne recunoaşte realizările şi nerealizările, eforturile de-a face din Alba Iulia, un oraş european, un pantheon al conştiinţei naţionale. Ziua Naţională a României este chiar felul comun de a trudi pentru viitorul ei, pentru circumscrierea ei printre constelaţiile culturii, demnităţii şi înţelepciunii umanităţii. Alba Iulia de peste două milenii este o cariatidă a Europei. O iubim, o idolatrizăm, bucurându-ne împreună că are aceleaşi braţe deschise pentru toţi Fiii ei adevăraţi. La mulţi ani, Alba Iulia, respiraţie sfântă a lui Decembrie Măreţ, a Zilei Naţionale a României.

                                          ing. Mircea Hava,

                                          primar Alba Iulia