România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Congresul Spiritualităţii Româneşti

-         ortografie comună –

Să ne înţelegem: Congresul Spiritualităţii Româneşti nu aparţine nici unui partid, nici unui patron, el este a! ţării în universalitatea românităţii. El a fost creat în 1993 ca punte benefică între românii din tară şi cei peste 13 milioane de români aflaţi dincolo de hotarele ei. Zestrea Congresului la cea de-a XI-a ediţie - 28 noiembrie - 2 decembrie 2007, este de peste 5.000 de participanţi, de reprezentanţi ai românilor din aproape 50 de ţări şi zone de românitate din lume. Aceştia au devenit, de-a lungul a 11 ani, albia în care s-au rostogolit şi se rostogolesc nuclee de românitate, ca structuri şi problematică, legături interconfesionale, de cultură şi civilizaţie, vise şi speranţă, luate ca înţelepciune şi demnitate, ca fructe pe aceeaşi creangă a unui pom fructifer: Limba Română, Pomul de cunoaştere ce îmbogăţeşte mereu arealul deopotrivă european şi universal. Desfăşurându-şi primele ediţii la Băile Herculane, Congresului Spiritualităţii Româneşti îi lipsea tocmai o latură esenţială - legarea lui de un eveniment cu ample conotaţii în istoria României. Şi acesta a fost şi rămâne Măreţul act al Unirii de la 1 Decembrie 1918, care devine principalul motiv al aducerii lui la Alba Iulia prin înţelegerea Ligii Culturale a românilor de pretutindeni, reprezentată prin preşedintele ei, prof. dr. acad. Victor Crăciun, cu oficialităţile judeţene. La Alba Iulia Congresul îşi amplifică activităţile, devine stimat şi onorat de românii de pretutindeni, antrenând tot mai mulţi participanţi la acţiuni comune, expoziţionale, de cultură, artă, literatură, luând atitudine în plen împotriva unor manifestări împotriva românităţii, a unor probleme legate de tradiţie, geografie, istorie, grai, toate „ansamblându-se” într-o oglindă retrovizoare a promovării valorilor autohtone şi naţionale, a virtuţilor poporului român. Congresul devine un segment fierbinte al conştiinţei naţionale. Documentele Congresului, rezoluţiile sale, declaraţiile referitoare la Limba Română - unică şi unitară în tot spaţiul lingvistic al comunităţilor româneşti din întreaga lume, la Roşia Montană, Moştenirea Gojdu, situaţia ţiganilor din Italia şi alte ţări europene, strategia educaţională a românilor care se stabilesc în străinătate, amendamentele la legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, comunicatele de presă sunt ferestre deschise spre universalitate, nu de puţine ori umbrite de atitudinea unor oficialităţi centrale şi judeţene. La ediţia a XI-a au primat mesajele transmise de Patriarhia Ortodoxă Română, Preşedinţia de la Cotroceni, Guvernul României, ai Primului Ministru, ceea ce, să recunoaştem, nu ne-a dat satisfacţia cuvenită. Până în ultima clipă programul general, lucrările pe secţiuni au fost refăcute după participarea sau nu a unor miniştri. Certitudinea a fost o mare, incalificabilă dezamăgire. Din trei miniştri „siguri” n-a ajuns nici unul să stea faţă în faţă cu cei peste 300 de participanţi la Congres. Incalificabilă neprezenţa ministrului Culturii şi al Cultelor care, deşi a „tăiat” panglica la Poarta Cetăţii, n-a ajuns şi la Congres să vadă, să simtă româneşte! Inadmisibil, ministeriabilule!

Ce apăraţi d-voastra? Cultura nu, cultele nu, românitatea nu, v-aţi specializat în retrocedări „turistice” golind de românitate valori multiseculare. Am fost rugat să vă aduc „din fundul pământului”, dar nu ştiam unde-i acesta. M-a durut, „domnule”. E tot mai grea misiunea de-a apăra valorile românităţii!. De fapt, să fim sinceri, neprezenţa la vârf la Alba Iulia, lasă mereu goluri în conştiinţa autohtonă, individuală şi colectiva, iar romanii nu se mai îmbulzeau să vadă unele funcţii centrale, pentru că le considerau de conjunctură şi complezanţă. Cine dintre cei veniţi nu doreau să-i vadă pe preşedintele ţării, pe premier? Un aspect cu totul ireal este legat de constatarea că la Alba Iulia de Ziua Naţională a României nu mai predomină tricolorul românesc ci fulare ultrasofisticate de anumite culori, de parcă ne este ruşine să ne mai bucurăm de roşu, galben şi albastru, dar asta-i altă poveste. Lumea spune că anul acesta Congresul a fost mult mai credibil, cu tot absenteismul albaiulian. Şi suntem de aceeaşi părere, bucurându-ne de prezenţa unor fundaţii, societăţi culturale, a presei şi televiziunilor, printre care „Fundaţia Alba Iulia, 1 Decembrie 1918", Societatea Culturală „Avram Iancu”, „Cultul Eroilor”, societăţile tinerilor din Nisporeni şi Basarabia înflăcăraţi de strigătul „România nu uita, Basarabia-i a ta”, Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga”, Centrul Cultural „Augustin Bena”, Uniunea Artiştilor Plastici Alba, Asociaţia Alba - Hunedoara a Uniunii Scriitorilor, Liceul de Muzică şi Arte Plastice etc., peste care s-au suprapus coordonatele exacte ale principalilor organizatori: Consiliul Judeţean Alba, Primăria şi Consiliul Local Alba Iulia, Instituţia Prefectului Alba, Arhiepiscopia, acordându-se şi premiile speciale unor mari români din ţară şi străinătate, ceea ce a conferit şi mai multă credibilitate Congresului. Trebuie să înţelegem că românitatea este chiar pasul făcut înainte prin care Limba Română, Alba Iulia, ca Scaun de Cetate a Unirii, vorbesc planetei cu Numele şi Prenumele nostru de ţară. Să nu uităm că suntem români şi că trebuie să primeze interesul nostru comun - deopotrivă social, cultural, politic, religios, diplomatic ce ne conferă crez, iubire, coeziune, nuclee de credibilitate în lume. Numai cu tradiţia nu putem să ne reasigurăm un rol în rotaţia anotimpurilor demnităţii şi înţelepciunii.

Congresul are deja segmente de tradiţie, să le întărim prin eforturi colective, sinceritate, nu în salturi, să ne ţinem de cuvânt, să ne onorăm la timp obligaţiile asumate.

Dintre publicaţiile Congresului amintim revistele” Alba Iulia”, „Dacoromania”, volumul „Alba Iulia şi unitatea românilor de pretutindeni”, de asemenea alte cărţi, periodice, pliante, asupra cărora vom reveni.

 

                                          Ion Aiudeanu