|
-
ortografie comună –
Să
ne înţelegem: Congresul Spiritualităţii Româneşti nu
aparţine nici unui partid, nici unui patron, el este a! ţării
în universalitatea românităţii. El a fost creat în 1993 ca
punte benefică între românii din tară şi cei peste 13
milioane de români aflaţi dincolo de hotarele ei. Zestrea
Congresului la cea de-a XI-a ediţie - 28 noiembrie - 2 decembrie
2007, este de peste 5.000 de participanţi, de reprezentanţi ai
românilor din aproape 50 de ţări şi zone de românitate
din lume. Aceştia au devenit, de-a lungul a 11 ani, albia în care
s-au rostogolit şi se rostogolesc nuclee de românitate, ca structuri
şi problematică, legături interconfesionale, de cultură
şi civilizaţie, vise şi speranţă, luate ca înţelepciune
şi demnitate, ca fructe pe aceeaşi creangă a unui pom
fructifer: Limba Română, Pomul de cunoaştere ce îmbogăţeşte
mereu arealul deopotrivă european şi universal. Desfăşurându-şi
primele ediţii la Băile Herculane, Congresului Spiritualităţii
Româneşti îi lipsea tocmai o latură esenţială -
legarea lui de un eveniment cu ample conotaţii în istoria României.
Şi acesta a fost şi rămâne Măreţul act al Unirii
de la 1 Decembrie 1918, care devine principalul motiv al aducerii lui la
Alba Iulia prin înţelegerea Ligii Culturale a românilor de
pretutindeni, reprezentată prin preşedintele ei, prof. dr. acad.
Victor Crăciun, cu oficialităţile judeţene. La Alba
Iulia Congresul îşi amplifică activităţile, devine
stimat şi onorat de românii de pretutindeni, antrenând tot mai mulţi
participanţi la acţiuni comune, expoziţionale, de cultură,
artă, literatură, luând atitudine în plen împotriva unor
manifestări împotriva românităţii, a unor probleme legate
de tradiţie, geografie, istorie, grai, toate „ansamblându-se” într-o
oglindă retrovizoare a promovării valorilor autohtone şi naţionale,
a virtuţilor poporului român. Congresul devine un segment fierbinte
al conştiinţei naţionale. Documentele Congresului, rezoluţiile
sale, declaraţiile referitoare la Limba Română - unică
şi unitară în tot spaţiul lingvistic al comunităţilor
româneşti din întreaga lume, la Roşia Montană, Moştenirea
Gojdu, situaţia ţiganilor din Italia şi alte ţări
europene, strategia educaţională a românilor care se stabilesc
în străinătate, amendamentele la legea privind sprijinul
acordat românilor de pretutindeni, comunicatele de presă sunt
ferestre deschise spre universalitate, nu de puţine ori umbrite de
atitudinea unor oficialităţi centrale şi judeţene. La
ediţia a XI-a au primat mesajele transmise de Patriarhia Ortodoxă
Română, Preşedinţia de la Cotroceni, Guvernul României,
ai Primului Ministru, ceea ce, să recunoaştem, nu ne-a dat
satisfacţia cuvenită. Până în ultima clipă programul
general, lucrările pe secţiuni au fost refăcute după
participarea sau nu a unor miniştri. Certitudinea a fost o mare,
incalificabilă dezamăgire. Din trei miniştri „siguri”
n-a ajuns nici unul să stea faţă în faţă cu cei
peste 300 de participanţi la Congres. Incalificabilă neprezenţa
ministrului Culturii şi al Cultelor care, deşi a „tăiat”
panglica la Poarta Cetăţii, n-a ajuns şi la Congres să
vadă, să simtă româneşte! Inadmisibil,
ministeriabilule!
Ce apăraţi
d-voastra? Cultura nu, cultele nu, românitatea nu, v-aţi specializat
în retrocedări „turistice” golind de românitate valori
multiseculare. Am fost rugat să vă aduc „din fundul pământului”,
dar nu ştiam unde-i acesta. M-a durut, „domnule”. E tot mai grea
misiunea de-a apăra valorile românităţii!. De fapt, să
fim sinceri, neprezenţa la vârf la Alba Iulia, lasă mereu
goluri în conştiinţa autohtonă, individuală şi
colectiva, iar romanii nu se mai îmbulzeau să vadă unele funcţii
centrale, pentru că le considerau de conjunctură şi
complezanţă. Cine dintre cei veniţi nu doreau să-i vadă
pe preşedintele ţării, pe premier? Un aspect cu totul ireal
este legat de constatarea că la Alba Iulia de Ziua Naţională
a României nu mai predomină tricolorul românesc ci fulare
ultrasofisticate de anumite culori, de parcă ne este ruşine să
ne mai bucurăm de roşu, galben şi albastru, dar asta-i altă
poveste. Lumea spune că anul acesta Congresul a fost mult mai
credibil, cu tot absenteismul albaiulian. Şi suntem de aceeaşi părere,
bucurându-ne de prezenţa unor fundaţii, societăţi
culturale, a presei şi televiziunilor, printre care „Fundaţia
Alba Iulia, 1 Decembrie 1918", Societatea Culturală „Avram
Iancu”, „Cultul Eroilor”, societăţile tinerilor din
Nisporeni şi Basarabia înflăcăraţi de strigătul
„România nu uita, Basarabia-i a ta”, Biblioteca Judeţeană
„Lucian Blaga”, Centrul Cultural „Augustin Bena”, Uniunea Artiştilor
Plastici Alba, Asociaţia Alba - Hunedoara a Uniunii Scriitorilor,
Liceul de Muzică şi Arte Plastice etc., peste care s-au suprapus
coordonatele exacte ale principalilor organizatori: Consiliul Judeţean
Alba, Primăria şi Consiliul Local Alba Iulia, Instituţia
Prefectului Alba, Arhiepiscopia, acordându-se şi premiile speciale
unor mari români din ţară şi străinătate, ceea
ce a conferit şi mai multă credibilitate Congresului. Trebuie să
înţelegem că românitatea este chiar pasul făcut înainte
prin care Limba Română, Alba Iulia, ca Scaun de Cetate a Unirii,
vorbesc planetei cu Numele şi Prenumele nostru de ţară. Să
nu uităm că suntem români şi că trebuie să
primeze interesul nostru comun - deopotrivă social, cultural,
politic, religios, diplomatic ce ne conferă crez, iubire, coeziune,
nuclee de credibilitate în lume. Numai cu tradiţia nu putem să
ne reasigurăm un rol în rotaţia anotimpurilor demnităţii
şi înţelepciunii.
Congresul
are deja segmente de tradiţie, să le întărim prin eforturi
colective, sinceritate, nu în salturi, să ne ţinem de cuvânt,
să ne onorăm la timp obligaţiile asumate.
Dintre
publicaţiile Congresului amintim revistele” Alba Iulia”, „Dacoromania”,
volumul „Alba Iulia şi unitatea românilor de pretutindeni”, de
asemenea alte cărţi, periodice, pliante, asupra cărora vom
reveni.
Ion Aiudeanu
|
|
