România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Congresul Spiritualităţii Româneşti, ediţia a XI-a

Alba Iuia, 2007  

Vasile Grozav Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Doamnelor şi Domnilor,

Daţi-mi voie să-mi exprim sincerele sentimente de bucurie, pe care le trăiesc în aceste clipe, în această zi luminată de steaua victoriei care dăinuieşte peste aceste pământuri, de drapelele ţării arborate peste oameni şi peste ţară.

Noi, românii de dincolo de Prut, parcurgem an de an drumul de la Chişinău la Alba Iulia pentru a fi alături de cei scumpi inimilor noastre, pentru a ne revedea prietenii, dar înainte de toate pentru a ne reconfirma trecutul, prezentul şi viitorul.

Unirea naţional-politică de la anul 1918 este, aşa cum s-a scris în cărţile timpurilor, este, zic urmarea firească a unor evoluţii istorice, urmarea firească a unei dorinţe comune, dar mai ales a unor eforturi eroice, fără de care istoria neamului nostru ar fi fost dureros de săracă. Unirea românilor este o pagină care nu poate fi citită în afara adevărurilor istorice. Către această zi s-a mers timp de secole, timp în care acest popor de eroi şi de martiri a ştiut cum să-şi apere, vorba marelui Eminescu „sărăcia, nevoile şi neamul”. Nu a fost deloc uşor pentru că am fost mereu în calea năvălirilor barbare, am fost sub grele stăpâniri străine, am fost nedorit de aproape de mari puteri flămânde de pământuri şi averi.

Către l Decembrie 1918 strămoşii noştri au mers cale de veacuri - prin Unirea de la 1600 a lui Mihai Viteazu şi prin Unirea cea Mare din 1918, ei vestind lumii întregi că vorbitorii de aceiaşi limbă, fraţi de acelaşi sânge, moştenitorii aceleiaşi istorii - vor să fie pe veci împreună.

l Decembrie este o zi sfântă pentru toată suflarea românească, pentru că e ziua în care s-a împlinit visul de aur: Unirea într-un singur stat al tuturor românilor.

Ţinem să reamintim, dar mai ales să recitim acea pagină de aur a istoriei românilor, în care rămâne scris pentru toate timpurile, că Marea Unire din 1918 a pornit de la Chişinău, când la 27 martie a aceluiaşi an, Basarabia, cea care trăise vremuri de grea înăsprire a avut putere, voinţă şi demnitate pentru a face auzit visul; „Vrem să ne unim cu Patria-mamă!”, ca mai apoi să vină Bucovina şi Transilvania să întregească ţara.

De data recentă a neamului românesc istoria are şi alte file în care Chişinăul şi-a arătat verticalitatea, setea de libertate, în 1989 tot românii basarabeni au fost cei dintâi care s-au ridicat împotriva dominaţiei comuniste. A fost anul în care tricolorul a venit în Basarabia dând un imbold românilor din Ţară să reaprindă torţele libertăţii. A urmat Timişoara, Bucureşti - întreaga Ţară.

Aşa cum am mai spus — parcurgem an de an acest drum de la Chişinău la Alba Iulia, pentru a trăi împreună sub raza sărbătorii noastre naţionale.

Cu mare regret însă, de câţiva ani, alături de bucurie purtăm cu noi povara unor probleme cu care ne confruntăm în virtutea aflării la putere a unor forte certate cu democraţia, forte care desconsideră adevăratele valori  şi  care  sunt  extrem  de  irascibile  vis-a-vis  de  manifestările spiritului românesc în spaţiul de dincolo de Prut.

În calitatea mea de deputat în Parlamentul Republicii Moldova îmi asum întreaga responsabilitate atunci când mă văd obligat să constat starea de spirit vădit antiromânească în cabinetele de vârf ale puterii de la Chişinău. Se creează impresia, că partidul comuniştilor aflat la putere în R. Moldova încearcă să-şi ascundă incapacitatea unei gestionări economice şi politice corecte în spatele unor probleme inventate.

În condiţiile în care parte cea mai activă a populaţiei este altundeva decât în Republica Moldova, în condiţiile în care pedagogii, medicii, intelectualitatea, care a mai rămas este ţinută la limita disperării ridicând lunar salarii departe de a acoperi necesarul, în condiţiile în care economia tării a fost redusă doar la activităţi vamale, - ce-i mai rămâne puterii să facă - să inventeze duşmani şi să încerce polarizarea atenţiei în altă parte decât acolo unde se află adevăratele probleme.

Când au venit la putere, pentru comunişti, duşmani era tot ce făcea trimitere la democraţie, la economia de piaţă, la Europa. Ulterior, pentru aşi prelungi mandatul aflării la guvernare, puterea de la Chişinău a mimat adeziunea la toate aceste valori, drept duşman de moarte fiind dată Rusia. Acum acest nedrept rol de duşman i s-a impus României. Mă întreb cum e posibil să încapă atâţia duşmani pe o palmă de pământ?

Acum la început de mileniu trei, este ridicol să operezi cu termeni gen imperiu, asimilare forţată, alipire etc. La Chişinău însă, ridicolul nu are limite. Populaţia mai este speriată şi astăzi cu asemenea noţiuni, iar cei de la putere, nu ştiu de ce , cred că oamenii pot fi minţiţi la nesfârşit.

Acum câţiva ani Chişinăul, în persoana actualei puteri şi-a exprimat dorinţa de integrare în spaţiul comunitar. Declaraţia este absolut conformă unei tendinţe generale atestate în prezent în Republica Moldova. Însă deosebirea dintre putere şi populaţie este una esenţială şi ea ţine de sinceritate, în realitatea sinceră este doar voinţa poporului. Guvernanţii însă, ţintesc doar în banii apusului. Se vrea, se urmăreşte o guvernare pe banii Europei. Doar atât.

Planul de acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană este realizat doar pe acele segmente care nu limitează capacitatea de manevră a guvernanţilor. Mai deschidem nişte centre de informare, închidem nişte şcoli-internat, simplificăm nişte proceduri şi atât. La justiţie însă, nu se umblă, libertăţile de exprimare sunt doar mimate.

Mai mult decât atât, procedura de stabilire a unor relaţii durabile cu Uniunea Europeană este una absolut specifică Chişinăului. Mă întreb : cum percepe până la urmă populaţia acţiunile puterii de la Chişinău ca fiind antiromâneşti sau antieuropene? Are sau nu comunitatea europeană răspuns la o asemenea întrebare? Cu atât mai mult cu cât imediat după aderarea României la structurile euroatlantice şi la UE, Bucureştiul a fost declarat drept exponent principal în dialogul dintre Republica Moldova şi comunitatea vestică.

Iubiţi compatrioţi, cred că acesta atmosferă de sărbătoare ne este dată aici şi acum mai mult pentru a ne bucura de ea, pentru a o trăi cu demnitate şi pentru a o transmite cu grijă generaţiilor de mâine. Soluţionarea problemelor, interne, ca să le spun aşa, ţine de voinţa noastră. Tot de noi depinde dacă hotarele Uniunii Europene vor rămâne pentru timp prinse de apele Prutului. Tot de noi depinde în ce limbă vor vorbi mâine copiii noştri. Toate câte sunt, depind până la urmă de voinţa noastră. Nu e deloc uşor. Dar nu le-a fost uşor nici predecesorilor noştri. Ei au izbutit. Pentru că au purtat în cuget lumina dumnezeiască. Acea lumină pe care ne-au lăsat-o moştenire şi care ne arată acum calea spre adevăr.