În
data de 13 martie 2008, în comuna Săliştea, la bustul
academicianului David Prodan din incinta Şcolii Generale, care îi
poartă numele marelui istoric, a avut loc o frumoasă manifestare
prilejuită de împlinirea a 106 ani de la naşterea lui David
Prodan.
La
ceremonie au participat membri ai Fundaţiei „Alba Iulia 1 Decembrie
1918” şi ai revistei „Dacoromania”: ec. Ioan Străjan,
Gheorghe Anghel, Ilie Furdui, Ion Mărginean, primarul comunei –
Emil Aurel Stănilă, membri ai Fundaţiei culturale „David
Prodan”, - preot Ilie Liviu,
înv. Ionel Bozeşan, educatoarea, învăţătorii,
profesorii şi elevii Şcolii generale, numeroşi cetăţeni.
Programul
manifestărilor a cuprins evocări despre viaţa şi
activitatea acad. David Prodan, prezentarea operelor şi importanţa
deosebită a acestora pentru Transilvania şi întregul popor român,
iar în final un frumos recital de poezie şi cântece patriotice.
Evocarea
vieţii şi activităţii ilustrului academician a
reamintit auditorului că David Podan s-a născut la 13 martie
1902 în satul Cioara, actualmente Săliştea, din părinţii
Ilie Prodan şi Ana Moţu, ţărani mijlocaşi. A mai
avut fraţi şi surori pe Ana şi Saveta, iar Ion a murit de tânăr.
Şi mama sa a murit destul de repede având doar vârsta de 28 de ani.
Primele
patru clase le-a făcut la şcoala confesională din sat, în
acest timp a murit şi mama sa. Cunoscându-i greutăţile,
dar şi agerimea minţii, învăţătorul şi
preotul din sat l-au îndemnat să continue şcoala la un liceu
maghiar din Sebeş.
S-a
transferat la puţin timp, la Liceul „Kun” din Orăştie
– colegiul reformat, apoi la Liceul românesc „Aurel Vlaicu” unde îşi
ia examenul de maturitate. Pleacă la Cluj unde intră ca
translator la Direcţia Generală a Cărţii Funduare
(registrul cadastral).
S-a
înscris apoi la Facultatea de Litere, Secţia Lima Română
şi Istorie a Universităţii Daciei Superioare din
Cluj-Napoca luându-şi licenţa în istorie universală
şi arheologie, în anul 1924.
Ani
de-a rândul şi-a însuşit ştiinţele auxiliare ale
istoriei: literatura istorică românească şi maghiară,
paleografia latină şi românească, cronologia, heraldica
şi sigilografia.
Gustul
pentru cercetare şi documentare l-a atras din ce mai mult spre arhive
în cadrul cărora şi-a petrecut mii de zile şi nopţi
scormonind prin acte şi dosare evenimente şi personalităţi
ale trecutului.
Cunoaşterea
directă a vieţii grele ţărăneşti, a suferinţelor
moşilor şi strămoşilor, a luptei lor pentru libertate
socială şi naţională, l-au marcat profund, iar imensul
volum de date şi studii l-au sprijinit în elaborarea unor opere de o
inestimabilă valoare istorică. Primele sale lucrări au avut
ca temă istoria ţărănimii. Teza de doctorat intitulată
„Răscoala lui Horea în comitatul Cluj şi Turda”, a scris
apoi „Supplex Libellus Valachorum” – mai întâi ca un articol, apoi
cartea.
A
început călătorii în străinătate la Budapesta
(1930), Viena, Roma, Berna, Paris, Constantinopol, după care au apărut
lucrările: „Teoria migraţiei românilor din Principatele române
în Transilvania în secolul al XVIII-lea”, „Iobăgia în
Transilvania în sec. al XVI-lea”, „Răscoala lui Horea”, vol. I
şi II editat în anul 1979, „Transilvania şi iar
Transilvania”.
Lucrarea
„Memorii” în care îşi prezintă întreaga viaţă
într-un mod original şi atractiv, îl situează fără
exagerare alături de Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu.
În
cuprinsul operelor sale, David Prodan face referiri şi la viaţa
grea dusă de locuitorii satului său natal de-a lungul asupririi
de către nobili şi stăpânitorii austro-ungari, care au
generat momente de revoltă şi nesupunere, pentru care au fost
opresaţi şi pedepsiţi.
Astfel
în timpul stăpânirii familiei nobiliare Barksay Gabor şi a
descendenţilor acestuia, iobagii erau obligaţi să poarte
botniţe la culesul strugurilor, primeau 25 de lovituri cu bâta
pentru neascultare, spânzurarea în vârful Dealului Butoiului şi în
Pârâul Furcilor, pentru nesupunere.
Marele
istoric descrie cu multe amănunte cum s-a desfăşurat Răscoala
lui Horea la Cioara, când cete de răsculaţi pădureni
şi localnici au devastat magaziile şi bunurile moşierului
Barksay Gabor.
Un
spaţiu important a fost atribuit mişcărilor şi acţiunilor
călugărului Sofronie din Plăişorul Cioarei,
actualmente Mănăstirea „Afteia”, care primea copilaşi
la învăţătură „de pomană”, încredinţându-le
tainele cititului şi scrisului în limba română. Luptător
înflăcărat pentru păstrarea obiceiurilor şi crediţiei
strămoşeşti, Şofronie a stârnit furia autorităţilor
de atunci.
Împotriva
încercărilor autorităţilor habsburgice de catolicizare forţată
a românilor din Transilvania, Şofronie a reuşit să
coalizeze o mare parte a românilor din centrul Transilvaniei şi din
Munţii Apuseni, continuând acţiunea începută de Visarion
........... şi declanşând o adevărată răscoală,
împotriva căror austriecii au trimis armata condusă de
generalul Bukov, care a distrus cu tunurile peste 300 de biserici ortodoxe
din Transilvania.
Acţiunea
lui Sofronie, încununată cu Sinodul de la Alba Iulia, din februarie
1761, a salvat ortodoxia în Transilvania, determinând autorităţile
austriece să recunoască până la urmă existenţa
Bisericii româneşti.
Mişcarea
începută de Sofronie va continua, căpătând o şi mai
mare amploare, câţiva ani mai târziu, sub conducerea lui Horea, Cloşca
şi Crişan.
Celor
prezentate mai sus, putem adăuga alte elemente istorice care au
marcat profund istoria localităţii, a României şi cea
mondială, prin descoperire în anul 1820, în locul de hotar numit
„Sălişte”, a unuia dintre cele mai valoroase tezaure
geto-dacice de argint compus din 62 de piese aflat la Muzeul de antichităţi
imperiale de la Viena, iar în satul aparţinător Tărtăria
în anul 1961 au fost descoperite tăbliţele de lut ars care
reprezintă cea mai veche scriere din lume, fiind datate de 5.500-6.00
ani Î.D.H.
Toate
acestea ne îndreptăţesc de a fi mândri de trecutul istoric al
localităţii Cioara de personalităţile care l-au
marcat.
Înv. Ionel Bozeşan
secretarul
Fundaţiei Culturale
„David
Prodan” – Săliştea.
|