Despre Teofil Frâncu, autorul (în colaborare cu George Candrea) cărţii „Românii din Munţii Apuseni” (1888) spunea: „...Frumoasa-i carte despre românii din Munţii Apuseni, despre falnicii  cerbicoşii, neînduplecaţii moţi în care parcă trăieşte eroismul răbdător şi îndăratnic al străbunilor daci, fruntaşii neamurilor dunărene, aceia care fugiră de robia prin porţile largi ale morţii”... „Cartea, ai  cărei autori nu mai sunt astăzi nici unul vii, e una din cele mai bune lucrări de etnografie ce avem până astăzi (25 mai 1903 n.n.) cu privire la poporul nostru, cu care ne fălim”... „Cei doi moţi au scris cu pricepere şi cu drag despre moţii lor”... „Ei, moţii, şi uită mai greu decât alţii, adică nu uită nimic. Cărturarii ce se ivesc între dânşii şi trebuie să-i părăsească rămân totuşi necontenit cu gândul spre casă, spre văile înguste, spre munţii cu suişurile grele, spre gospodăriile curate, mulţumite în sărăcia lor muncitoare”... „Ca şi vechii daci din aceleaşi cuprinsuri, cari şi ei au pornit din această cetăţuie...”, pag. 5-6 din „Oameni care au fost”.

Povestea unui „Bătrân erou: Axentie Sever”: „Ioan Axentie Sever era fiu de ţăran”... „La izbucnirea agitaţiei revoluţionare (din 1848 n.n.) nu se afla în Ardeal, ci în ţară, unde Treboniu Laurian îl făcuse profesor de latină şi română, la Colegiul Sf. Sava, cred. Era dinainte câştigat pentru cauza neatârnării naţionale”... „Silit a se întoarce în Ardeal după neizbânda republicii de vară a României muntene, el s-a dovedit aici, unde mediul era altul şi se găseau săteni cu inima tare şi cugetul îndrăzneţ, om de faptă (s.n.). A fost printre cei care s-au luptat în Munţii Apuseni. Şi, când valurile tulburate se potoliră, a fost iarăşi printre aceia care au respins orice răsplată personală (s.n.) din partea împăratului, cerând numai pentru toţi ai săi (ca şi Avram Iancu - n.n.) fraţi de sânge şi ostaşii săi în luptă pentru drepturi şi demnitate, o stare de lucruri nouă şi despăgubiri pentru toate cele îndurate”... „În jurul său se organiza viaţa culturală românească, se dădeau lupte prin ziare pentru pasivismul de protestare sau activismul de înfruntare a duşmanului în instiuţiile statului celui nou (Austro-Ungaria - n.n.); pentru el toată această dezbatare, toată această măruntă muncă roditoare nu avea însemnătate. Era printre uriaşii ce nu vreau să ne târască în brânci după ce străbătuseră biruitori pe culmi” (pag. 151-153 din "Oameni care au fost").

                                                                  Ilie Furduiu