Nicolae Iorga a fost un alergător de viteză şi de cursă
lungă în domeniul culturii. Călătoriile sale nu erau
pentru distracţie, ci pentru cercetare. Bisericile, arhivele,
bibliotecile şi mai ales librăriile erau ţintele sale
preferate.
Viteza
cu care citea un text este greu de atins de alţii. Aceasta l-a
ajutat să acumuleze în timp scurt un bagaj de cunoştinţe
neegalat de altcineva.
Călătorind
de multe ori în Ardeal şi citind despre faptele cărturarilor
şi eroilor trăitori pe aceste meleaguri sau trecuţi
peste Carpaţi, a avut cuvinte de apreciere de o rară
frumuseţe despre ei.
|

Nicolae Iorga - istoric, scriitor, publicist,
critic literar si om politic (6 iun. 1871 - 27 nov. 1940) |
Despre
Teofil Frâncu, autorul (în colaborare cu George Candrea) cărţii
„Românii din Munţii Apuseni” (1888) spunea: „...Frumoasa-i
carte despre românii din Munţii Apuseni, despre falnicii
cerbicoşii, neînduplecaţii moţi în care parcă
trăieşte eroismul răbdător şi îndăratnic al
străbunilor daci, fruntaşii neamurilor dunărene, aceia care
fugiră de robia prin porţile largi ale morţii”...
„Cartea, ai cărei
autori nu mai sunt astăzi nici unul vii, e una din cele mai bune lucrări
de etnografie ce avem până astăzi (25 mai 1903 n.n.) cu privire
la poporul nostru, cu care ne fălim”... „Cei doi moţi au
scris cu pricepere şi cu drag despre moţii lor”... „Ei, moţii,
şi uită mai greu decât alţii, adică nu uită
nimic. Cărturarii ce se ivesc între dânşii şi trebuie să-i
părăsească rămân totuşi necontenit cu gândul
spre casă, spre văile înguste, spre munţii cu suişurile
grele, spre gospodăriile curate, mulţumite în sărăcia
lor muncitoare”... „Ca şi vechii daci din aceleaşi
cuprinsuri, cari şi ei au pornit din această cetăţuie...”,
pag. 5-6 din „Oameni care au fost”.


Alba Iulia - 6. 06.2008
|
Vizita la monumentele:

Axente Sever, Blaj, 15.05.2008

Avram Iancu, Blaj, 15.05.2008 |
Povestea
unui „Bătrân erou: Axentie Sever”: „Ioan Axentie Sever era fiu
de ţăran”... „La izbucnirea agitaţiei revoluţionare
(din 1848 n.n.) nu se afla în Ardeal, ci în ţară, unde
Treboniu Laurian îl făcuse profesor de latină şi română,
la Colegiul Sf. Sava, cred. Era dinainte câştigat pentru cauza neatârnării
naţionale”... „Silit a se întoarce în Ardeal după neizbânda
republicii de vară a României muntene, el s-a dovedit aici, unde
mediul era altul şi se găseau săteni cu inima tare şi
cugetul îndrăzneţ, om de faptă (s.n.). A fost
printre cei care s-au luptat în Munţii Apuseni. Şi, când
valurile tulburate se potoliră, a fost iarăşi printre aceia
care au respins orice răsplată personală (s.n.) din
partea împăratului, cerând numai pentru toţi ai săi (ca
şi Avram Iancu - n.n.) fraţi de sânge şi ostaşii săi
în luptă pentru drepturi şi demnitate, o stare de lucruri nouă
şi despăgubiri pentru toate cele îndurate”... „În jurul său
se organiza viaţa culturală românească, se dădeau
lupte prin ziare pentru pasivismul de protestare sau activismul de înfruntare
a duşmanului în instiuţiile statului celui nou (Austro-Ungaria
- n.n.); pentru el toată această dezbatare, toată această
măruntă muncă roditoare nu avea însemnătate. Era
printre uriaşii ce nu vreau să ne târască în brânci după
ce străbătuseră biruitori pe culmi” (pag. 151-153 din
"Oameni care au fost").
Ilie Furduiu
|
|