Localnică
fiind, din copilărie am colindat împrejurimile satului Costeşti
şi ale Cetăţuiei. După ce am pătruns în tainele
istoriei, mi-a încolţit în minte un gând : ,, oare pentru construcţia
cetăţii, dacii nu au luat
piatră şi din locul numit de localnici La Părete ",
fiindcă transportul se putea face foarte uşor la Cetăţuia
şi la Blidaru. Acest gând a fost pus în practică şi cu
ajutorul Domnului Profesor, Vasile Moga, s-au făcut determinări
petrografice pe cinci probe de roci sedimentare, la Departamentul de
Geologie al Facultăţii de Biologie şi Geologie, din cadrul
Universităţii ,, Babeş-Bolyai " Cluj-Napoca. Eşantioanele
trimise la analiză au fost denumite : Proba 1, Proba 2, Proba 3,
Proba 4 şi Proba 5, iar corespondenţa lor este următoarea :
Blidaru, Piatra Roşie, La Părete, Cetăţuia,
Sarmizegetusa Regia.
Pentru stabilirea proprietăţilor petrografice au fost
utilizate observaţiile şi determinările macroscopice (cu
ochiul liber, cu lupa şi cu microscopul binocular), şi teste cu
HCI. Probele constau din mai multe eşantioane.
Proba
1 - 4 eşantioane :
a.
Calcar oolitic grezos
-
Culoare alb-gălbui, structura compactă.
-
Fracţia detritică este alcătuită din cuarţ, mice,
minerale de culoare închisă
(melanocrate) - piroxeni.
-
Oolitele au corpusculi centrali (nucleul) format din cuarţ, feldspaţi,
mice sau bioclaste (resturi de organisme-foraminifere).
b.
Calcar oolitic grezos
-
Idem cu eşantionul ,, a ".
-
Această probă prezintă goluri (,,orificii") cu
diametrul de circa 0,5 cm, în care se păstrează resturi fosile
(gasteropode).
-
Reacţie puternică cu HCI. După reacţia cu HCI şi
eliminarea carbonatului, eşantionul prezintă o culoare mai roşietică
(dată de oxizii de fier).
-
Oolitele au nucleul alcătuit în principal din granule cuarţ
şi piroxeni.
c.
Idem
d.
Idem
-
Resturi fosilifere mai numeroase.
-
Reacţie puternică cu HCI.
-
Cuarţul apare ca şi corpusculi în interiorul oolitelor,
dar şi ca material detritic.
-
Prezintă o structură compactă, cu orificii (goluri)
de până la 5 mm diametru în care se găsesc resturi fosile.
Proba
2 - 4 eşantioane :
a.
Calcar oolitic grezos
-
Cu resturi fosile (foraminifere - miliolide).
-
Culoare roşietică.
-
Oolitele se găsesc în proporţie de 80-90Î. Cimentul
(matricea) este carbonatic.
-
Fracţia detritică este alcătuită din cuarţ,
mice şi feldspaţi.
b.
Calcar oolitic
-
Cu foarte multe resturi organice (lamelibranchiate, gastropode), păstrate
în goluri cu diametrul de
aproximativ 5 mm.
-
Materialul detritic este în cantitate mică.
-
Culoare gălbuie-roşietică oolitică, datorită
probabil unor depuneri de oxizi de fier în jurul oolitelor (procese de
limonitizare).
-
Structura este mai puţin compactă, probabil datorită îndepărtării
cimentului.
c.
Calcar grezos
-
Compact, oolitele sunt în cantitate mai mică.
-
Reacţia cu HCI e mai puţin puternică.
-
Materialul detritic : cuarţ, feldspat şi paiete de
muscovit.
-
Structura este compactă.
d.
Calcar oolitic
-
Structura este mai puţin compactă, datorită îndepărtării
cimentului.
-
Se observă resturi de organisme mici (foraminifere).
-
Culoare roşietică.
Proba
3 - 4 eşantioane :
a.
Calcar grezos oolitic
-
Culoare gălbui roşiatică, structura compactă.
-
Materialul detritic este în cantitate mai ridicată (Ă 30Î).
-
Resturi organice (valve de lamelibranchiate), gasteropode.
b.
Idem :
calcar detritic oolitic, oolite, cuarţ, piroxeni, biotit şi
resturi organice.
c.
Calcar oolitic grezos fosilifer
-
Oolite (35Î) cu corpusculi centrali formaţi din minerale
alogene (cuarţ, muscovit).
-
Fragmente de bioclaste şi foraminifere prinse într-o masă
carbonatică.
-
Liantul este carbonatic (55Î).
d.
Idem
-
În fracţia detritică apar mai multe minerale melanocrate (de
culoare închisă, piroxeni).
-
Culoare roşietică, datorită depunerilor limonitice pe
oolite sau fragmente organice.
-
După eliminarea matricei carbonatice se observă prezenţa
unor minerale de culoare
închisă
(melanocrate), de
dimensiuni mici,
probabil hidroxizi
secundari de mangan
şi fier.
Proba
4 - 3 eşantioane :
a,
b, c : Calcar oolitic grezos
-
Roca este compactă, structura masivă.
-
La unul dintre eşantioane se remarcă prezenţa în
rocă a unor goluri de dizolvare a
CaCO3
, unde s-au păstrat resturile fosile (gastropode).
-
Culoarea este cenuşiu gălbuie, alb-gălbuie (roşietică
la un eşantion).
-
Oolitele sunt vizibile cu ochiul liber şi au dimensiuni în
jur de 0,5 mm.
-
Oolitele reprezintă între 50-90Î din masa rocii.
-
Materialul detritic este format din cuarţ şi paiete de
muscovit (vizibile cu ochiul liber).
-
Apar resturi fosilifere : foraminifere (miliolide), dar şi
lamelibranchiate şi gasteropode mici.
-
Matricea (liantul) este carbonatică.
Proba
5 - 5 eşantioane :
a.
Calcar grezos oolitic (
microconglomeratic).
-
Conţine elemente
detritice cu
dimensiuni de
până la
2mm, de cuarţ, mică (muscovit).
-
După eliminarea cimentului calcaros, rămân vizibile
oolitele şi materialul detritic.
b.
Calcar oolitic grezos
-
Mai puţin compact.
-
Fragmentele detritice
sunt reprezentate
prin cuarţ,
mică şi minerale melanocrate (piroxeni, biotit).
-
Resturi organice-bioclaste (lamelibranchiate, gasteropode), păstrate
în goluri cu diametrul de circa 5mm.
c.
Calcar grezos
-
Eşantionul prezintă o faţă prelucrată (şlefuită).
-
Structura este compactă, masivă.
-
Elemente detritice : cuarţ, mică, feldspat.
-
Resturi organice : foraminifere, gastropode.
d.
Calcar oolitic grezos
-
Culoare cenuşiu-gălbuie, relativ compact.
-
Materialul detritic : cuarţ, mică şi piroxeni.
-
Oolitele reprezintă circa 70Î din masa rocii.
e.
Calcar grezos
(microconglomeratic) oolitic
-
Fragment de dimensiuni mici.
-
Există material
detritic în
cantitate mai
ridicată : cuarţ angular,
feldspat, mică
şi piroxeni.
-
Resturi organice : foraminifere, branchiopode, lamelibranchiate.
Concluziile
Domnului Doctor Horea Bedelean, Şef de lucrări la Departamentul
de Geologie al Facultăţii de Biologie şi Geologie din
cadrul Universităţii ,, Babeş-Bolyai " Cluj-Napoca
sunt următoarele :
,,
Eşantioanele analizate sunt în general calcare oolitice grezoase.
Procentul de oolite variază 10-15Î şi 55-70Î (până spre
90Î). Oolitele au nucleele centrale formate din minerale alogene (epiclaste)
de cuarţ, feldspat, piroxeni şi din bioclaste (fragmente de
foraminifere).
Materialul
detritic este constituit din cuarţ, feldspat, paiete de muscovit
şi piroxeni. Acesta se găseşte în proporţie variabilă
de 10-20Î (doar într-un eşantion este de Ă 30Î).
Liantul
(matricea) este carbonatic. În unele eşantioane, liantul dintre
oolite a fost îndepărtat. În unele probe apar urme de oxizi de fier
(limonitizări) şi oxi-hidroxizi de mangan.
Bioclastele
sunt formate din foraminifere şi din resturi de valve de
lamelibranchiate şi cochilii de gasteropode,
acestea din urmă
găsindu-se adesea
în mici
orificii formate
în rocă,
cu diametrul
de până la 5-6 mm.
Culoarea
este alb-gălbuie, cenuşiu-gălbuie sau în unele cazuri gălbui-roşietică
(determinată de prezenţa oxizilor de fier).
Materialul
analizat ar putea proveni din depozitele sedimentare de vârsta Miocen
(Sarmaţian) din zona Călan-Orăştie. Suita sarmaţiană,
care poate atinge peste 500 m grosime, include o alternanţă de
argile micacee, marne nisipoase, gresii nisipoase, calcare oolitice,
nisipuri cu lentile de prundişuri, intercalaţii de tufite şi
frecvente strate de cărbune. Conţinutul paleontologic are o faună
compusă din Ervilia dissita, Abra reflexa, Cardium obsoletum
vindobonense, Solen subfragilis, etc.1
În
formaţiunile din depresiunea Haţeg-Strei sunt menţionate
mai multe nivele de calcare. Astfel, pot exista mai multe surse de
provenienţă a acestor pietre de construcţie folosite la cetăţile
dacice. Depozitele sarmaţiene au o largă dezvoltare în partea
centrală a Depresiunii Haţegului, unde apar de-a
lungul cursurilor de apă şi în Depresiunea Streiului
unde aflorează în zonele de margine.
În
apropierea localităţii Sântă Măria de Piatră
(judeţul Hunedoara), în dealul Măgura, a existat, se pare, o
mini-carieră de astfel de calcare oolitice, pe care localnicii le-au
valorificat drept materiale de construcţie. În prezent aceste
calcare nu se folosesc. "
Post
scriptum menţionez faptul că s-a stabilit de la începutul
secolului XX, pe baza determinărilor petrografice, că materialul
constructiv din care sunt alcătuite zidurile cetăţilor din
Munţii Orăştiei provine din cariera de calcar de la Măgura
Călanului2,
dar conform determinărilor petrografice făcute în prezent pe
cele cinci probe de roci sedimentare, pot exista mai multe surse de
provenienţă a acestor pietre de construcţie folosite la cetăţile
dacice. O posibilă carieră de piatră din calcar ar putea fi
şi în zona cetăţii dacice de la Costeşti, în locul
numit ,, La Părete ", de unde localnicii au valorificat blocuri
de piatră drept materiale de construcţie pentru fundaţiile
caselor şi ale anexelor gospodăreşti. La demonstrarea
acestei ipoteze contribuie şi un argument, am putea spune, de natură
geografică. Astfel, din locul numit ,, La Părete ",
transportul pietrei la Cetăţuia şi la cetatea de la Blidaru
se putea face pe culmea dealului fără a fi nevoie să se
coboare în vale şi apoi să se urce la o altitudine de 561 m
şi respectiv 705 m.
As. univ. drd. Mirela - Elena Lăscoiu
Universitatea de Vest, Timişoara
1 Mutihac V., Structura
geologică a teritoriului României, Editura Tehnică, Bucureşti,
1990, p.296"300.
2
H. Daicoviciu, I. Ferenczi, I. Glodariu, Cetăţi şi
aşezări dacice în S-V Transilvaniei, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1989, p.52"53.
|