Localnică fiind, din copilărie am colindat împrejurimile satului Costeşti şi ale Cetăţuiei. După ce am pătruns în tainele istoriei, mi-a încolţit în minte un gând : ,, oare pentru construcţia cetăţii, dacii nu au  luat piatră şi din locul numit de localnici La Părete ", fiindcă transportul se putea face foarte uşor la Cetăţuia şi la Blidaru. Acest gând a fost pus în practică şi cu ajutorul Domnului Profesor, Vasile Moga, s-au făcut determinări petrografice pe cinci probe de roci sedimentare, la Departamentul de Geologie al Facultăţii de Biologie şi Geologie, din cadrul Universităţii ,, Babeş-Bolyai " Cluj-Napoca. Eşantioanele trimise la analiză au fost denumite : Proba 1, Proba 2, Proba 3, Proba 4 şi Proba 5, iar corespondenţa lor este următoarea : Blidaru, Piatra Roşie, La Părete, Cetăţuia, Sarmizegetusa Regia. 

      Pentru stabilirea proprietăţilor petrografice au fost utilizate observaţiile şi determinările macroscopice (cu ochiul liber, cu lupa şi cu microscopul binocular), şi teste cu HCI. Probele constau din mai multe eşantioane.

Proba 1 - 4 eşantioane :

a.   Calcar oolitic grezos

-  Culoare alb-gălbui, structura compactă.

- Fracţia detritică este alcătuită din cuarţ, mice, minerale de culoare închisă     (melanocrate) - piroxeni.

- Oolitele au corpusculi centrali (nucleul) format din cuarţ, feldspaţi, mice sau bioclaste (resturi de organisme-foraminifere).

b. Calcar oolitic grezos

-  Idem cu eşantionul ,, a ".

-  Această probă prezintă goluri (,,orificii") cu diametrul de circa 0,5 cm, în care se păstrează resturi fosile (gasteropode).

- Reacţie puternică cu HCI. După reacţia cu HCI şi eliminarea carbonatului, eşantionul prezintă o culoare mai roşietică (dată de oxizii de fier).

-  Oolitele au nucleul alcătuit în principal din granule cuarţ şi piroxeni.

c. Idem

d. Idem

-  Resturi fosilifere mai numeroase.

-  Reacţie puternică cu HCI.

-  Cuarţul apare ca şi corpusculi în interiorul oolitelor, dar şi ca material detritic.

-  Prezintă o structură compactă, cu orificii (goluri) de până la 5 mm diametru în care se găsesc resturi fosile.

Proba 2 - 4 eşantioane :

a. Calcar oolitic grezos

-  Cu resturi fosile (foraminifere - miliolide).

-  Culoare roşietică.

-  Oolitele se găsesc în proporţie de 80-90Î. Cimentul (matricea) este carbonatic.

-  Fracţia detritică este alcătuită din cuarţ, mice şi feldspaţi.

b. Calcar oolitic

- Cu foarte multe resturi organice (lamelibranchiate, gastropode), păstrate în goluri  cu diametrul de aproximativ 5 mm.

-  Materialul detritic este în cantitate mică.

-  Culoare gălbuie-roşietică oolitică, datorită probabil unor depuneri de oxizi de fier în jurul oolitelor (procese de limonitizare).

- Structura este mai puţin compactă, probabil datorită îndepărtării cimentului.

c. Calcar grezos

-  Compact, oolitele sunt în cantitate mai mică.

-  Reacţia cu HCI e mai puţin puternică.

-  Materialul detritic : cuarţ, feldspat şi paiete de muscovit.

-  Structura este compactă.

d. Calcar oolitic

- Structura este mai puţin compactă, datorită îndepărtării cimentului.

-  Se observă resturi de organisme mici (foraminifere).

-  Culoare roşietică.

Proba 3 - 4 eşantioane :

a. Calcar grezos oolitic

-  Culoare gălbui roşiatică, structura compactă.

-  Materialul detritic este în cantitate mai ridicată (Ă 30Î).

-  Resturi organice (valve de lamelibranchiate), gasteropode.

b. Idem : calcar detritic oolitic, oolite, cuarţ, piroxeni, biotit şi resturi organice.

c. Calcar oolitic grezos fosilifer

-  Oolite (35Î) cu corpusculi centrali formaţi din minerale alogene (cuarţ, muscovit).

-  Fragmente de bioclaste şi foraminifere prinse într-o masă carbonatică.

-  Liantul este carbonatic (55Î).

d. Idem

- În fracţia detritică apar mai multe minerale melanocrate (de culoare închisă, piroxeni).

- Culoare roşietică, datorită depunerilor limonitice pe oolite sau fragmente organice.

- După eliminarea matricei carbonatice se observă prezenţa unor minerale de culoare

închisă  (melanocrate),  de  dimensiuni  mici,  probabil  hidroxizi  secundari  de mangan şi fier.

Proba 4 - 3 eşantioane :

a, b, c : Calcar oolitic grezos

-  Roca este compactă, structura masivă.

-  La unul dintre eşantioane se remarcă prezenţa în rocă a unor goluri de dizolvare a     

CaCO3 , unde s-au păstrat resturile fosile (gastropode).

-  Culoarea este cenuşiu gălbuie, alb-gălbuie (roşietică la un eşantion).

-  Oolitele sunt vizibile cu ochiul liber şi au dimensiuni în jur de 0,5 mm.

-  Oolitele reprezintă între 50-90Î din masa rocii.

-  Materialul detritic este format din cuarţ şi paiete de muscovit (vizibile cu ochiul liber).

- Apar resturi fosilifere : foraminifere (miliolide), dar şi lamelibranchiate şi gasteropode mici.

-  Matricea (liantul) este carbonatică.

Proba 5 - 5 eşantioane :

a. Calcar grezos oolitic ( microconglomeratic).

-  Conţine   elemente  detritice  cu  dimensiuni  de  până  la  2mm, de cuarţ, mică (muscovit).

-  După eliminarea cimentului calcaros, rămân vizibile oolitele şi materialul detritic.

b. Calcar oolitic grezos

-  Mai puţin compact.

-  Fragmentele  detritice  sunt  reprezentate  prin  cuarţ,  mică şi minerale melanocrate (piroxeni, biotit).

-  Resturi organice-bioclaste (lamelibranchiate, gasteropode), păstrate în goluri cu diametrul de circa 5mm.

c. Calcar grezos

-  Eşantionul prezintă o faţă prelucrată (şlefuită).

-  Structura este compactă, masivă.

-  Elemente detritice : cuarţ, mică, feldspat.

-  Resturi organice : foraminifere, gastropode.

d.   Calcar oolitic grezos

-  Culoare cenuşiu-gălbuie, relativ compact.

-  Materialul detritic : cuarţ, mică şi piroxeni.

-  Oolitele reprezintă circa 70Î din masa rocii.

e. Calcar grezos (microconglomeratic) oolitic

-  Fragment de dimensiuni mici.

- Există  material  detritic  în  cantitate  mai  ridicată : cuarţ  angular,  feldspat,  mică şi piroxeni.

-  Resturi organice : foraminifere, branchiopode, lamelibranchiate.

Concluziile Domnului Doctor Horea Bedelean, Şef de lucrări la Departamentul de Geologie al Facultăţii de Biologie şi Geologie din cadrul Universităţii ,, Babeş-Bolyai " Cluj-Napoca sunt următoarele :

,, Eşantioanele analizate sunt în general calcare oolitice grezoase. Procentul de oolite variază 10-15Î şi 55-70Î (până spre 90Î). Oolitele au nucleele centrale formate din minerale alogene (epiclaste) de cuarţ, feldspat, piroxeni şi din bioclaste (fragmente de foraminifere).

Materialul detritic este constituit din cuarţ, feldspat, paiete de muscovit şi piroxeni. Acesta se găseşte în proporţie variabilă de 10-20Î (doar într-un eşantion este de Ă 30Î).

Liantul (matricea) este carbonatic. În unele eşantioane, liantul dintre oolite a fost îndepărtat. În unele probe apar urme de oxizi de fier (limonitizări) şi oxi-hidroxizi de mangan.

Bioclastele sunt formate din foraminifere şi din resturi de valve de lamelibranchiate şi cochilii de gasteropode,  acestea  din  urmă  găsindu-se  adesea  în  mici  orificii  formate  în  rocă,  cu  diametrul  de până la 5-6 mm.

Culoarea este alb-gălbuie, cenuşiu-gălbuie sau în unele cazuri gălbui-roşietică (determinată de prezenţa oxizilor de fier).

Materialul analizat ar putea proveni din depozitele sedimentare de vârsta Miocen (Sarmaţian) din zona Călan-Orăştie. Suita sarmaţiană, care poate atinge peste 500 m grosime, include o alternanţă de argile micacee, marne nisipoase, gresii nisipoase, calcare oolitice, nisipuri cu lentile de prundişuri, intercalaţii de tufite şi frecvente strate de cărbune. Conţinutul paleontologic are o faună compusă din Ervilia dissita, Abra reflexa, Cardium obsoletum vindobonense, Solen subfragilis, etc.1   

În formaţiunile din depresiunea Haţeg-Strei sunt menţionate mai multe nivele de calcare. Astfel, pot exista mai multe surse de provenienţă a acestor pietre de construcţie folosite la cetăţile dacice. Depozitele sarmaţiene au o largă dezvoltare în partea centrală a Depresiunii Haţegului, unde apar de-a  lungul cursurilor de apă şi în Depresiunea Streiului unde aflorează în zonele de margine.

În apropierea localităţii Sântă Măria de Piatră (judeţul Hunedoara), în dealul Măgura, a existat, se pare, o mini-carieră de astfel de calcare oolitice, pe care localnicii le-au valorificat drept materiale de construcţie. În prezent aceste calcare nu se folosesc. "

Post scriptum menţionez faptul că s-a stabilit de la începutul secolului XX, pe baza determinărilor petrografice, că materialul constructiv din care sunt alcătuite zidurile cetăţilor din Munţii Orăştiei provine din cariera de calcar de la Măgura Călanului2, dar conform determinărilor petrografice făcute în prezent pe cele cinci probe de roci sedimentare, pot exista mai multe surse de provenienţă a acestor pietre de construcţie folosite la cetăţile dacice. O posibilă carieră de piatră din calcar ar putea fi şi în zona cetăţii dacice de la Costeşti, în locul numit ,, La Părete ", de unde localnicii au valorificat blocuri de piatră drept materiale de construcţie pentru fundaţiile caselor şi ale anexelor gospodăreşti. La demonstrarea acestei ipoteze contribuie şi un argument, am putea spune, de natură geografică. Astfel, din locul numit ,, La Părete ", transportul pietrei la Cetăţuia şi la cetatea de la Blidaru se putea face pe culmea dealului fără a fi nevoie să se coboare în vale şi apoi să se urce la o altitudine de 561 m şi respectiv 705 m.                     

                  As. univ. drd. Mirela - Elena Lăscoiu

                  Universitatea de Vest, Timişoara

1  Mutihac V., Structura geologică a teritoriului României, Editura Tehnică, Bucureşti, 1990, p.296"300.

2  H. Daicoviciu, I. Ferenczi, I. Glodariu, Cetăţi şi aşezări dacice în S-V Transilvaniei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, p.52"53.