Şaguna a fost un dangăt de clopot uriaş care a trezit
din amorţire conştiinţe şi destine, a redat
speranţe şi vigoare, a pus plugul în brazdă şi
a desţelenit ceea ce ameninţa să devină o pârloagă.
IPS
. Dr. Antonie Plămădeală
|

|
În Duminica Tomii din anul 1848, se hirotoni în Biserica catedrală
din Carloviţ, întru episcop pentru eparhia ortodoxă română
din Ardeal, un arhimandrit tânăr şi frumos la înfăţişare.
În cuvântul lui ţiut cu această ocazie îşi propune ca
ţintă a vieţii sale: „.... Pe românii ardeleni din adâncul
lor somn să-i deştept şi cu voia către tot ce e adevărat,
plăcut şi bun să-i trag.” Acest tânăr arhiereu
purta numele de Andrei, numele apostolului celui întâi chemat.
Andrei
Şaguna din mila lui Dumnezeu a fost pentru noi românii din
Transilvania organizator providenţial, legislator, mare ierarh, cărturar,
părinte generos, vaşnic apărător şi conducător
al ortodoxiei româneşti.
Românii
din Munţii Apuseni ai Ardealului intraţi în istorie cu numele
de „moţi” s-au dovedit luptători nu numai cu lancea precum
Horea şi Iancu, ci şi pe tărâmul culturii spirituale.
A
fost mişcarea religioasă a lui Sofronie pentru dezrobirea
religioasă din Munţii Apuseni, şi „dezrobirea” obţinută
a fost subordonarea ortodoxiei transilvane, ierarhiei sârbeşti de la
Carloviţ.
A
fost Horea cu ai lui. L-au decapitat.
A
fost Avram Iancu. L-au silit la însingurare care 1-a măcinat ani îndelungaţi.
A
răsărit apărătorii ortodoxiei ….. şi a venit
Andrei Şaguna care a fost: „...cârmuitor de oameni şi îndreptător
de vremi. (Octavian Goga)”.
Printre
cei 40 000 de români ucişi în Revoluţia de la 1848-1849 au
fost şi preoţi şi învăţători. Multe sate
din Ţara Moţilor au fost incendiate, căzând prada focului,
micile şcoli care aveau elevi români. La 12 martie 1850 Mitropolitul
Andrei Şaguna organizează la Sibiu „Sinodul eparhial” la care participa şi
Avram Iancu pentru a dezbate şi problemele învăţământului,
ale culturii române în general. Abia acum se face un început de muncă
pe terenul învăţământului. Sub îndrumarea lui Şaguna,
şcolile româneşti ortodoxe şi-au sporit numărul de la
100 în 1848 să poată fi înregistrate în 1858 peste 600 de
şcoli confesionale ortodoxe cu peste 33 000 de elevi. Acest lucru 1-a
făcut toată viaţa. Mai întâi ca vicar 1846-1848, apoi ca
episcop 1848-1864 şi apoi ca mitropolit 1864-1873. Aşa a
procedat şi în Ţara Moţilor unde neştiinţa de
carte, în rândul românilor ortodocşi era foarte mare şi se
datora sărăciei, restricţiilor şi mai ales lipsei de
organizare.
Situaţia
şcolilor româneşti ortodoxe din Ţara Moţilor era
jalnică. Lipseau localurile de şcoli, învăţători,
manualele şcolare şi mai ales o instituţie care să dea
învăţătorilor cunoştinţele necesare. Rapoartele
primite de la protopopiate oglindesc pe deplin cele afirmate.
La
25 august 1850 se deschide la Sibiu „Tipografia eparhială”
întemeiata pe banii lui Şaguna. Aici se tipăresc
abecedare, cărţi şi istorioare biblice. La l ianuarie
1853 ia fiinţă ziarul „Telegraful Român”, singurul
ziar din România cu apariţie neîntreruptă până astăzi
şi care va găzdui în paginile sale şi problemele învăţământului.
|

|
Începând
cu anul 1855, Şaguna reorganizează învăţământul
teologic şi pedagogic din Sibiu, şi care va purta numele de „Seminarul
Andreian”. Pentru învăţătorii care se pregătesc
aici, Andrei Şaguna a înfiinţat începând cu anul 1854 peste
800 de şcoli primare - confesionale pentru ortodocşi. Sub îndrumarea
sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Braşov şi Brad.
Documentele din arhiva judeţului Alba demonstrează sprijinul bănesc
dat de moţii din Bazinul Arieşului pentru edificarea localului
din Brad. Contribuţia cea mai mare a avut-o Andrei Şaguna cu cei
2000 de fiorini dăruiţi gimnaziului. La inaugurarea gimnaziului
de la Brad a participat şi Avram Iancu care a rostit un frumos cuvânt
despre folosul culturii naţionale ce va fi chemat să o răspândească
şi acest gimnaziu între moţii din Zarand.
Mitropolitul
Andrei Şaguna era preocupat permanent de ridicarea culturală a
românilor din Ardeal. Împreună cu Ion Puşcariu se ocupă
de organizarea Astrei. La 15 noiembrie 1861, Andrei Şaguna este ales
primul preşedinte al Astrei, iar Timotei Cipariu primul vicepreşedinte,
George Bariţiu primul secretar. In Ţara Moţilor, Astra a
avut o activitate deosebită
datorită preoţilor şi învăţătorilor. La rândul
ei şcoala a fost permanent sprijinită prin acţiunile sale
de către Astra. Despărţământul Astra, Abrud-Cîmpeni
a avut o activitate deosebită în domeniul învăţământului.
S-a purtat permanent corespondenţă între Astra de la Sibiu
şi protopopiatul ortodox de la Cîmpeni.
În
calitatea sa de mitropolit al Ardealului cu sediul la Sibiu, Andrei Şaguna
a cerut protopopilor să raporteze care este starea învăţământului
în protopopiatele din Munţii Apuseni ai Ardealului. Iată ce răspunde
protopopul Tractului Zlatnei, cu sediul la Baia de Arieş, Iosif
Ighian, pentru anul şcolar 1853-1854. Redăm din acest raport:
La
şcoala din Zlatna au frecventat 33 de feţi (b) şi 8 fete.
La
şcoala din Abrud au frecventat 31 de feţi şi 31 de fete.
La
şcoala din Baia de Arieş au frecventat 54 de feti şi l fată.
La
şcoala din Vidra de Sus au frecventat 41 de feţi şi 1 fată.
La
şcoala din Albac au frecventat 31 de feţi şi nici o fată.
La
şcoala din Arada au frecventat 40 de feţi şi 8 fete.
La
şcoala din Certege au frecventat 17 feţi şi 6 fete.
La
şcoala din Poieni (Bucium) au frecventat 50 feţi şi 20
fete.
Această
statistică ne arată că la acea dată funcţionau în
Ţara Moţilor numai 17 şcoli în cele 46 de comune (parohii)
cât cuprindea protopopiatul. (XXX- Arhivele Statului. Alba Iulia.
Protopopiatul ortodox Cîmpeni. Dosar 1854, fila 130.)
Tot
protopopul Iosif Ighian îi trimite Mitropolitului Andrei Şaguna un
raport cu propuneri pentru Cercul Abrud, din care rezultă cum comunităţile
bisericeşti ale Cercului Abrud s-ar putea împărţi în 12
cerculeţe şcolare. În raportul protopopului din Cîmpeni trimis
în 28 martie 1872, protopopul Ioan Patiţa scria că: 1572
feciori şi 1598 copile de 6-12 ani, total 3170 sunt obligaţi a
frecventa şcoala. Cei cuprinşi între 13 şi 15 ani sunt:
649 feciori şi 502 copile, total 1151. Una dintre preocupările
protopopului Ioan Patiţia era şi aceea de a îndeplini nu numai
controlul cerut de Şaguna, ci şi dotarea şcolilor cu
materialele necesare. (XXX-Arhivele Statului Alba Iulia, Protopopiatul
Ortodox Român, Dosar 1873)
Părintele
Ioan Patiţa cu râvnă pentru carte şi doritor de a-şi
lumina poporul a fost promovat de Mitropolitul Andrei Şaguna în
august 1857 în treapta de protopop al Cîmpeniului. În această nouă
chemare a lucrat cu mult spirit de răspundere. A desfăşurat
o remarcabilă activitate culturală. De numele sau întru
luminarea parohienilor săi se leagă şi înfiinţarea
Şcoalei din Cîmpeni care a avut trei învăţători plătiţi
din fondul şcolar. După ce în parohia sa organizase învăţământul
şcolar lucrarea s-a extins şi în parohiile din subordine, înfiinţând
în toate comunele fonduri şcolare. Şcoli greco-orientale şaguniene
erau doar în Abrud, Zlatna, Bucium-Sat, Neagra şi Lupşa iar în
celelalte sate erau: „instrucţia de citit şi cântări
bisericeşti pentru cantori”.
Numai
după 1850 s-au deschis mai multe şcoli confesionale
greco-ortodoxe. S-au zidit şcoli comunale în Secătură,
Ponorel, Vidra de Jos şi Vidra de Sus şi Albac. S-a îngrijit să
aducă dascălii cei mai buni din jurul Sibiului, Braşovului,
Sighişoarei şi chiar din Dieceza Aradului. Aveau salariul
asigurat, ceea ce în acele timpuri puţine şcoli îşi
puteau permite. Convingerea lui era că numai prin şcoală se
va ajunge la o mai bună stare în Ţara Moţilor. Stăruise
ca părinţii să-şi trimită copii la şcoli mai
înalte pentru ridicarea poporului prin cultură.
Pentru
perfecţionarea personalului didactic din Transilvania, începând cu
anul 1863, se organizează primele conferinţe învăţătoreşti,
care erau conduse de un comisar consistorial. Ele constau fie în lecţii
model, fie în discuţii deschise asupra diferitelor metode si
procedee în vederea pregătirii noţiunilor de învăţat.
În anul 1865 a luat fiinţă Şcoala de învăţători
din Abrud, primele şcoli de fete organizate după modelul Şcolii
din Braşov înfiinţată în 1850 din iniţiativa „Reuniunii
femeilor române”.
Mitropolitul
Andrei Şaguna publică în 1865 la Sibiu lucrarea metodica
“Instrucţiune pentru învăţătorii din şcoalele
normale şi capitale de religie ortodoxă din Mare Principat al
Ardealului”. În 1869 Andrei Şaguna în baza legilor emite:
Statutul organic al învăţământului pentru şcoalele
românilor ortodocşi.
Deşi
şcolile pe vremea Mitropolitului Andrei Şaguna sporeau an de an,
cu zecile, cu sutele, Şaguna chema neîncetat pe intelectualii noştri
la un tot mai intens activism şcolar. După 17 ani de păstorire
el le spune acestora: Ceea ce ne lipseşte nouă românilor mai
mult decât pâinea de toate zilele este şcoala şi iar şcoala.(Telegraful
Român-Sibiu, nr. 50 /I863).
Din
faţa Sfântului Altar au vorbit credincioşilor în Duh şagunian
preoţi de pioasă amintire care au scris una dintre cele mai
luminoase pagini din istoria vieţii bisericeşti din Munţii
Apuseni. Amintim doar: Pr. Protopopi Iosif Ighian şi pr. Vasile Gan
din Baia de Arieş, pr. Ioan Patiţia, pr. Iosif Gomboş, pr.
Romulus Furdui din Cîmpeni, pr. Vasile Damian din Brad, pr. I. Teculescu
din Alba Iulia, pr. Petre Popovici din Abrud care se disting în mod
deosebit în lupta ce s-a dat pentru înlăturarea legii Apponyi ce
prevedea înfiinţarea la sate a şcolilor de stat cu limba de
predare ungurească. Cuvântul acestor apostoli era: ....”şcoala
românească trebuie construită şi întreţinută
din propriile puteri ale românilor”. Această atitudine era
alimentată şi de către distinşii profesori-moţi-ai
Şcoalelor Normale de învăţători de la Sibiu, prof.
dr. Petru Şpan fiu de ţăran din Lupşa şi prof.dr.
Vasile Stan din Sohodol.
Mitropolitul
Andrei Şaguna este pomenit cu evlavie şi cu cinstea care se
cuvine în Munţii Apuseni ai Ardealului.
Moţii
îi poartă o vie recunoştinţa, candelă aprinsă
peste veacuri. Toate parohiile din Ţara Moţilor au în plămada
lor ceva din spiritul Şagunian, iar preoţimea din acel timp
istoric şi până azi are în fibra sa duhovnicească măcar
o nervură de esenţă Şaguniană.
Din
lipsă de spaţiu nu putem face referire la tot binele făcut
moţilor de către mitropolitul Andrei Şaguna şi în
special la şcolile care funcţionau în 1873.
A
spune totul despre „Mesia ardelenilor”, deci şi al moţilor,
cum îl numea Slavici, este imposibil. Pentru aceasta ne-am mărginit
doar la faptele sale fără egal puse în slujba învăţământului
în Ţara Moţilor.
Mitropolitul
Andrei Şaguna este contemporanul nostru, fiind mereu actual. Nouă
moţilor nu ne rămâne decât să-i urmăm calea şi
sfaturile şi să-i fim recunoscători că a fost ctitor
de cultură şi şcoală românească în Munţii
Apuseni ai Ardealului, să ne aducem aminte mereu de cuvintele lui lăsate
ca un testament; „...să vă aduceţi aminte că
Dumnezeu este cu noi şi nu ne va lăsa, în veci”.
Obosit
de uriaşa sa muncă pentru care românii îl stimează şi
venerează, Mitropolitul Andrei Şaguna a adormit în domnul la 16
iunie 1873, împăcat de cele realizate lăsând celor din jur
sfatul părintesc de a trăi în bună înţelegere şi
dragoste frăţească unii cu alţii: „Toate sunt în
ordine - spunea El, Fiţi pe pace, aveţi-vă bine, nu vă
sfădiţi”.
Îşi
doarme somnul de veci la Răşinari. Mormântul lui este loc de
pelerinaj pentru noi şi generaţiile următoare ca să-i
aducem acolo, prinosul recunoştinţei noastre şi făgăduinţa
solemnă de a ne împărtăşi din potirul dragostei de
neam, de lege şi de pământul străbun din care s-a împărtăşit
el şi toţi cei din vremea lui.
Să
îngenunchem la mausoleul de la Răşinari şi să ne
aducem aminte că Şaguna nu e numai acolo, ci în tot ce a făcut
şi a lăsat, cu o uriaşă generozitate şi iubire,
Transilvaniei - Ţării Moţilor - şi ortodoxiei româneşti.
Pr. Eugen Goia
BIBLIOGRAFIE
SELECTIVĂ
1.
IPS
. Dr.
Antonie Plămădeală. Momentul Şaguna în istoria
bisericii Transilvaniei. Telegraful Român. Sibiu. Aug. 1996, şi
Andrei Şaguna în 1848, în Calendar de inimă românească.
2.
Pr. Prof. dr. acad. Mircea Păcurariu. Mitropolitul Andrei Şaguna
în Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Sibiu, 1978 şi Mitropolitul
Andrei Şaguna - sprijinitor al învăţământului românesc
din Transivania. Telegraful Român, Sibiu, nr. 5-6/1984.
3.
Prof. Ilie Furdui în Şcoala Albei - Repere istorice. Ed. Altip. Alba
Iulia. 2003.
4.
Traian Vedinaş. 1846- S-a ivit Şaguna . Telegraful Român. Sibiu
1991 şi Şaguna şi Revoluţia paşoptistă din
Transilvania, Telegraful Român , Sibiu, nr. 33-36/1991
5.
Eugen Hulea. Andrei Şaguna în anii revoluţiei din 1948-1949. îndrumătorul
pastoral Alba Iulia 1978.
6.
Ioan Lupaş . Din istoria Transilvaniei. Ed. Eminescu. Bucureşti,
1988.
7.
Pr. Gheorghe Bota. Mitropolitul Andrei Şaguna. îndrumătorul
bisericesc. Sibiu, 1973.
8.
Pr. Simion Radu. Mitropolitul Andrei Şaguna. Telegraful Român, nr.
23-24, 1983.
9.
Vasile Netea. Munţii Apuseni. Ed. Sport-Turism. Bucureşti. 1977.
10.
Nicolae Giosan. Românii
din Munţii Apuseni de la Horea şi Avram Iancu la Marea Unire din
1918. Ed. Altip. Alba lulia. 2001.
11.
Protopopiatul ortodox român. Arhivele Naţionale din Alba Iulia.
Dosar 1853, dosar 1854, dosar 1858.
12.
Andrei Şaguna . Circulara nr. 637/1852. Arhiva Bisericii ortodoxe din
Abrud-Sat. Dosar 1849-1880,
13.
Ion Rusu Abrudan. Moţii-calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit.
Cartea Românească. Bucureşti. 1928.
14.
Pr. Goia Eugen. Cuvânt şi suflet românesc. Ed. Gutenberg. Arad.
2003
|