România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Mitropolitul Andrei Şaguna   

1808-1873

Ctitor de cultură şi învăţământ românesc în Munţii Apuseni ai Ardealului

La 200 de ani de la naştere

 

 

            Şaguna a fost un dangăt de clopot uriaş care a trezit din amorţire conştiinţe şi destine, a redat speranţe şi vigoare, a pus plugul în brazdă şi a desţelenit ceea ce ameninţa să devină o pârloagă.

                  IPS . Dr. Antonie Plămădeală

 

 În Duminica Tomii din anul 1848, se hirotoni în Biserica catedrală din Carloviţ, întru episcop pentru eparhia ortodoxă română din Ardeal, un arhimandrit tânăr şi frumos la înfăţişare. În cuvântul lui ţiut cu această ocazie îşi propune ca ţintă a vieţii sale: „.... Pe românii ardeleni din adâncul lor somn să-i deştept şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi bun să-i trag.” Acest tânăr arhiereu purta numele de Andrei, numele apostolului celui întâi chemat.

Andrei Şaguna din mila lui Dumnezeu a fost pentru noi românii din Transilvania organizator providenţial, legislator, mare ierarh, cărturar, părinte generos, vaşnic apărător şi conducător al ortodoxiei româneşti.

Românii din Munţii Apuseni ai Ardealului intraţi în istorie cu numele de „moţi” s-au dovedit luptători nu numai cu lancea precum Horea şi Iancu, ci şi pe tărâmul culturii spirituale.

A fost mişcarea religioasă a lui Sofronie pentru dezrobirea religioasă din Munţii Apuseni, şi „dezrobirea” obţinută a fost subordonarea ortodoxiei transilvane, ierarhiei sârbeşti de la Carloviţ.

A fost Horea cu ai lui. L-au decapitat.

A fost Avram Iancu. L-au silit la însingurare care 1-a măcinat ani îndelungaţi.

A răsărit apărătorii ortodoxiei ….. şi a venit Andrei Şaguna care a fost: „...cârmuitor de oameni şi îndreptător de vremi. (Octavian Goga)”.

Printre cei 40 000 de români ucişi în Revoluţia de la 1848-1849 au fost şi preoţi şi învăţători. Multe sate din Ţara Moţilor au fost incendiate, căzând prada focului, micile şcoli care aveau elevi români. La 12 martie 1850 Mitropolitul Andrei Şaguna organizează la Sibiu „Sinodul eparhial” la care participa şi Avram Iancu pentru a dezbate şi problemele învăţământului, ale culturii române în general. Abia acum se face un început de muncă pe terenul învăţământului. Sub îndrumarea lui Şaguna, şcolile româneşti ortodoxe şi-au sporit numărul de la 100 în 1848 să poată fi înregistrate în 1858 peste 600 de şcoli confesionale ortodoxe cu peste 33 000 de elevi. Acest lucru 1-a făcut toată viaţa. Mai întâi ca vicar 1846-1848, apoi ca episcop 1848-1864 şi apoi ca mitropolit 1864-1873. Aşa a procedat şi în Ţara Moţilor unde neştiinţa de carte, în rândul românilor ortodocşi era foarte mare şi se datora sărăciei, restricţiilor şi mai ales lipsei de organizare.

Situaţia şcolilor româneşti ortodoxe din Ţara Moţilor era jalnică. Lipseau localurile de şcoli, învăţători, manualele şcolare şi mai ales o instituţie care să dea învăţătorilor cunoştinţele necesare. Rapoartele primite de la protopopiate oglindesc pe deplin cele afirmate.

La 25 august 1850 se deschide la Sibiu „Tipografia eparhială” întemeiata pe banii lui Şaguna. Aici se tipăresc abecedare, cărţi şi istorioare biblice. La l ianuarie 1853 ia fiinţă ziarul „Telegraful Român”, singurul ziar din România cu apariţie neîntreruptă până astăzi şi care va găzdui în paginile sale şi problemele învăţământului.

 

Începând cu anul 1855, Şaguna reorganizează învăţământul teologic şi pedagogic din Sibiu, şi care va purta numele de „Seminarul Andreian”. Pentru învăţătorii care se pregătesc aici, Andrei Şaguna a înfiinţat începând cu anul 1854 peste 800 de şcoli primare - confesionale pentru ortodocşi. Sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Braşov şi Brad. Documentele din arhiva judeţului Alba demonstrează sprijinul bănesc dat de moţii din Bazinul Arieşului pentru edificarea localului din Brad. Contribuţia cea mai mare a avut-o Andrei Şaguna cu cei 2000 de fiorini dăruiţi gimnaziului. La inaugurarea gimnaziului de la Brad a participat şi Avram Iancu care a rostit un frumos cuvânt despre folosul culturii naţionale ce va fi chemat să o răspândească şi acest gimnaziu între moţii din Zarand.

Mitropolitul Andrei Şaguna era preocupat permanent de ridicarea culturală a românilor din Ardeal. Împreună cu Ion Puşcariu se ocupă de organizarea Astrei. La 15 noiembrie 1861, Andrei Şaguna este ales primul preşedinte al Astrei, iar Timotei Cipariu primul vicepreşedinte, George Bariţiu primul secretar. In Ţara Moţilor, Astra a avut o activitate deosebită datorită preoţilor şi învăţătorilor. La rândul ei şcoala a fost permanent sprijinită prin acţiunile sale de către Astra. Despărţământul Astra, Abrud-Cîmpeni a avut o activitate deosebită în domeniul învăţământului. S-a purtat permanent corespondenţă între Astra de la Sibiu şi protopopiatul ortodox de la Cîmpeni.

În calitatea sa de mitropolit al Ardealului cu sediul la Sibiu, Andrei Şaguna a cerut protopopilor să raporteze care este starea învăţământului în protopopiatele din Munţii Apuseni ai Ardealului. Iată ce răspunde protopopul Tractului Zlatnei, cu sediul la Baia de Arieş, Iosif Ighian, pentru anul şcolar 1853-1854. Redăm din acest raport:

La şcoala din Zlatna au frecventat 33 de feţi (b) şi 8 fete.

La şcoala din Abrud au frecventat 31 de feţi şi 31 de fete.

La şcoala din Baia de Arieş au frecventat 54 de feti şi l fată.

La şcoala din Vidra de Sus au frecventat 41 de feţi şi 1 fată.

La şcoala din Albac au frecventat 31 de feţi şi nici o fată.

La şcoala din Arada au frecventat 40 de feţi şi 8 fete.

La şcoala din Certege au frecventat 17 feţi şi 6 fete.

La şcoala din Poieni (Bucium) au frecventat 50 feţi şi 20 fete.

Această statistică ne arată că la acea dată funcţionau în Ţara Moţilor numai 17 şcoli în cele 46 de comune (parohii) cât cuprindea protopopiatul. (XXX- Arhivele Statului. Alba Iulia. Protopopiatul ortodox Cîmpeni. Dosar 1854, fila 130.)

Tot protopopul Iosif Ighian îi trimite Mitropolitului Andrei Şaguna un raport cu propuneri pentru Cercul Abrud, din care rezultă cum comunităţile bisericeşti ale Cercului Abrud s-ar putea împărţi în 12 cerculeţe şcolare. În raportul protopopului din Cîmpeni trimis în 28 martie 1872, protopopul Ioan Patiţa scria că: 1572 feciori şi 1598 copile de 6-12 ani, total 3170 sunt obligaţi a frecventa şcoala. Cei cuprinşi între 13 şi 15 ani sunt: 649 feciori şi 502 copile, total 1151. Una dintre preocupările protopopului Ioan Patiţia era şi aceea de a îndeplini nu numai controlul cerut de Şaguna, ci şi dotarea şcolilor cu materialele necesare. (XXX-Arhivele Statului Alba Iulia, Protopopiatul Ortodox Român, Dosar 1873)

Părintele Ioan Patiţa cu râvnă pentru carte şi doritor de a-şi lumina poporul a fost promovat de Mitropolitul Andrei Şaguna în august 1857 în treapta de protopop al Cîmpeniului. În această nouă chemare a lucrat cu mult spirit de răspundere. A desfăşurat o remarcabilă activitate culturală. De numele sau întru luminarea parohienilor săi se leagă şi înfiinţarea Şcoalei din Cîmpeni care a avut trei învăţători plătiţi din fondul şcolar. După ce în parohia sa organizase învăţământul şcolar lucrarea s-a extins şi în parohiile din subordine, înfiinţând în toate comunele fonduri şcolare. Şcoli greco-orientale şaguniene erau doar în Abrud, Zlatna, Bucium-Sat, Neagra şi Lupşa iar în celelalte sate erau: „instrucţia de citit şi cântări bisericeşti pentru cantori”.

Numai după 1850 s-au deschis mai multe şcoli confesionale greco-ortodoxe. S-au zidit şcoli comunale în Secătură, Ponorel, Vidra de Jos şi Vidra de Sus şi Albac. S-a îngrijit să aducă dascălii cei mai buni din jurul Sibiului, Braşovului, Sighişoarei şi chiar din Dieceza Aradului. Aveau salariul asigurat, ceea ce în acele timpuri puţine şcoli îşi puteau permite. Convingerea lui era că numai prin şcoală se va ajunge la o mai bună stare în Ţara Moţilor. Stăruise ca părinţii să-şi trimită copii la şcoli mai înalte pentru ridicarea poporului prin cultură.

Pentru perfecţionarea personalului didactic din Transilvania, începând cu anul 1863, se organizează primele conferinţe învăţătoreşti, care erau conduse de un comisar consistorial. Ele constau fie în lecţii model, fie în discuţii deschise asupra diferitelor metode si procedee în vederea pregătirii noţiunilor de învăţat. În anul 1865 a luat fiinţă Şcoala de învăţători din Abrud, primele şcoli de fete organizate după modelul Şcolii din Braşov înfiinţată în 1850 din iniţiativa „Reuniunii femeilor române”.

Mitropolitul Andrei Şaguna publică în 1865 la Sibiu lucrarea metodica “Instrucţiune pentru învăţătorii din şcoalele normale şi capitale de religie ortodoxă din Mare Principat al Ardealului”. În 1869 Andrei Şaguna în baza legilor emite: Statutul organic al învăţământului pentru şcoalele românilor ortodocşi.

Deşi şcolile pe vremea Mitropolitului Andrei Şaguna sporeau an de an, cu zecile, cu sutele, Şaguna chema neîncetat pe intelectualii noştri la un tot mai intens activism şcolar. După 17 ani de păstorire el le spune acestora: Ceea ce ne lipseşte nouă românilor mai mult decât pâinea de toate zilele este şcoala şi iar şcoala.(Telegraful Român-Sibiu, nr. 50 /I863).

Din faţa Sfântului Altar au vorbit credincioşilor în Duh şagunian preoţi de pioasă amintire care au scris una dintre cele mai luminoase pagini din istoria vieţii bisericeşti din Munţii Apuseni. Amintim doar: Pr. Protopopi Iosif Ighian şi pr. Vasile Gan din Baia de Arieş, pr. Ioan Patiţia, pr. Iosif Gomboş, pr. Romulus Furdui din Cîmpeni, pr. Vasile Damian din Brad, pr. I. Teculescu din Alba Iulia, pr. Petre Popovici din Abrud care se disting în mod deosebit în lupta ce s-a dat pentru înlăturarea legii Apponyi ce prevedea înfiinţarea la sate a şcolilor de stat cu limba de predare ungurească. Cuvântul acestor apostoli era: ....”şcoala românească trebuie construită şi întreţinută din propriile puteri ale românilor”. Această atitudine era alimentată şi de către distinşii profesori-moţi-ai Şcoalelor Normale de învăţători de la Sibiu, prof. dr. Petru Şpan fiu de ţăran din Lupşa şi prof.dr. Vasile Stan din Sohodol.

Mitropolitul Andrei Şaguna este pomenit cu evlavie şi cu cinstea care se cuvine în Munţii Apuseni ai Ardealului.

Moţii îi poartă o vie recunoştinţa, candelă aprinsă peste veacuri. Toate parohiile din Ţara Moţilor au în plămada lor ceva din spiritul Şagunian, iar preoţimea din acel timp istoric şi până azi are în fibra sa duhovnicească măcar o nervură de esenţă Şaguniană.

Din lipsă de spaţiu nu putem face referire la tot binele făcut moţilor de către mitropolitul Andrei Şaguna şi în special la şcolile care funcţionau în 1873.

A spune totul despre „Mesia ardelenilor”, deci şi al moţilor, cum îl numea Slavici, este imposibil. Pentru aceasta ne-am mărginit doar la faptele sale fără egal puse în slujba învăţământului în Ţara Moţilor.

Mitropolitul Andrei Şaguna este contemporanul nostru, fiind mereu actual. Nouă moţilor nu ne rămâne decât să-i urmăm calea şi sfaturile şi să-i fim recunoscători că a fost ctitor de cultură şi şcoală românească în Munţii Apuseni ai Ardealului, să ne aducem aminte mereu de cuvintele lui lăsate ca un testament; „...să vă aduceţi aminte că Dumnezeu este cu noi şi nu ne va lăsa, în veci”.

Obosit de uriaşa sa muncă pentru care românii îl stimează şi venerează, Mitropolitul Andrei Şaguna a adormit în domnul la 16 iunie 1873, împăcat de cele realizate lăsând celor din jur sfatul părintesc de a trăi în bună înţelegere şi dragoste frăţească unii cu alţii: „Toate sunt în ordine - spunea El, Fiţi pe pace, aveţi-vă bine, nu vă sfădiţi”.

Îşi doarme somnul de veci la Răşinari. Mormântul lui este loc de pelerinaj pentru noi şi generaţiile următoare ca să-i aducem acolo, prinosul recunoştinţei noastre şi făgăduinţa solemnă de a ne împărtăşi din potirul dragostei de neam, de lege şi de pământul străbun din care s-a împărtăşit el şi toţi cei din vremea lui.

Să îngenunchem la mausoleul de la Răşinari şi să ne aducem aminte că Şaguna nu e numai acolo, ci în tot ce a făcut şi a lăsat, cu o uriaşă generozitate şi iubire, Transilvaniei - Ţării Moţilor - şi ortodoxiei româneşti.

                                          Pr. Eugen Goia

 

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 

1. IPS . Dr. Antonie Plămădeală. Momentul Şaguna în istoria bisericii Transilvaniei. Telegraful Român. Sibiu. Aug. 1996, şi Andrei Şaguna în 1848, în Calendar de inimă românească.

2. Pr. Prof. dr. acad. Mircea Păcurariu. Mitropolitul Andrei Şaguna în Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Sibiu, 1978 şi Mitropolitul Andrei Şaguna - sprijinitor al învăţământului românesc din Transivania. Telegraful Român, Sibiu, nr. 5-6/1984.

3. Prof. Ilie Furdui în Şcoala Albei - Repere istorice. Ed. Altip. Alba Iulia. 2003.

4. Traian Vedinaş. 1846- S-a ivit Şaguna . Telegraful Român. Sibiu 1991 şi Şaguna şi Revoluţia paşoptistă din Transilvania, Telegraful Român , Sibiu, nr. 33-36/1991

5. Eugen Hulea. Andrei Şaguna în anii revoluţiei din 1948-1949. îndrumătorul pastoral Alba Iulia 1978.

6. Ioan Lupaş . Din istoria Transilvaniei. Ed. Eminescu. Bucureşti, 1988.

7. Pr. Gheorghe Bota. Mitropolitul Andrei Şaguna. îndrumătorul bisericesc. Sibiu, 1973.

8. Pr. Simion Radu. Mitropolitul Andrei Şaguna. Telegraful Român, nr. 23-24, 1983.

9. Vasile Netea. Munţii Apuseni. Ed. Sport-Turism. Bucureşti. 1977.

10. Nicolae Giosan. Românii din Munţii Apuseni de la Horea şi Avram Iancu la Marea Unire din 1918. Ed. Altip. Alba lulia. 2001.

11. Protopopiatul ortodox român. Arhivele Naţionale din Alba Iulia. Dosar 1853, dosar 1854, dosar 1858.

12. Andrei Şaguna . Circulara nr. 637/1852. Arhiva Bisericii ortodoxe din Abrud-Sat. Dosar 1849-1880,

13. Ion Rusu Abrudan. Moţii-calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit. Cartea Românească. Bucureşti. 1928.

14. Pr. Goia Eugen. Cuvânt şi suflet românesc. Ed. Gutenberg. Arad. 2003