In prezent
componentă a oraşului Teiuş, localitatea Peţelca
este situată la intersecţia meridianului de 23°44; longitudine
estică cu paralela de 46°13' latitudine nordică, în
partea central-vestică a României, în sectorul nord-estic al
judeţului Alba, pe versantul stâng al văii râului Mureş.
la o altitudine medie de 290 m. La est, teritoriul aşezării
se învecinează cu cele ale satelor Şoimuş şi
Bucerdea Grânoasă, la sud cu ale Căpudului şi
Cisteiului, la vest cu cel al oraşului Teiuş, iar la nord
cu cele ale satelor Beldiu şi Meşcreac. |

|
Cu excepţia reliefului care impune
unele restricţii Dl. Gloduri (448,5 m), Dl. La Cruce (410,9 m). Dl.
Perii Căpudului (414 m) etc. care se înscriu în Dealurile Lopadei
şi pe care se extind vatra şi moşia satului, sunt alcătuiţi
din roci plastice, argile şi marno-argile, intercalate cu pietrişuri
şi nisipuri, au versanţii cu pante mari fapt pentru care sunt
afectaţi de alunecări de teren, şiroire şi eroziune în
suprafaţă şi a apei freatice aflată în cantităţi
reduse, condiţiile naturale sunt favorabile locuirii; a) climatul
este continental-moderat cu influente foehnale, cu temperaturi medii
anuale de circa 9°C şi precipitaţii înjur de 550 mm/an; b) reţeaua
hidrografică este bogată, reprezentată de râul Mureş
(cu debitul mediu de circa 80 m3/s) şi de pârâul Valea Peţelcii (cu regim
semipermanet pe aproape întreaga lungime a cursului); c) vegetaţia
forestieră iniţială (păduri nemorale) a fost înlocuită
cu pajişti secundare xerofile şi mezoxerofile valorificate ca fâneţe
şi păşuni; d) soluri cu fertilitate medie (pseudorendzine,
brune eu-mezobazice, negre clinohidromorfe şi aluviale) utile pentru
cultivarea plantelor.
Peţelca, sat de agricultori români, a fost
atestat documentar, pentru prima dată, în anul 1264, sub numele de
terra Bolcholka. Toponimul „Sălişte” care denumeşte
trupul nordic al localităţii ne îndreptăţeşte să
afirmăm că satul a fost întemeiat şi a evoluat (cel puţin
parţial) într-o poiană rezultată în urma defrişării
pădurii. Patru decenii mai târziu, în anul 1303, localitatea apare
cu numele de Pachalca, o formă destul de apropiată de cea actuală,
care confirmă faptul că denumirea sa a suferit o serie de
modificări.
Mai multe secole la rând, referirile la satul Peţelca
lipsesc, începând din secolul XVIII, informaţiile despre localitate
sunt tot mai numeroase şi mai complexe, în anul 1733, în conscripţia
episcopului Ioan Inocenţiu Micu, Peţelca (..Peczelka”) număra
20 de familii (circa 100 locuitori), iar în cea a generalului Bukkow („Dismembraţia
legii”), dintre anii 1760-1762, satul („Paczalka”) număra 39 de
familii de români (aproximativ 200 persoane), din care 31 ortodoxe şi
8 unite.
În anul 1835, sub păstorirea preotului Iosif Domşa
(1824-1849) a fost construită prima biserică a satului, din lemn,
iar în 1872, în timpul preotului Ilie Luca (1861-1884) a fost înfiinţată
o şcoală confesională. Numărul elevilor care i-au
frecventat cursurile a crescut aproape continuu până în perioada
interbelică: 55 în 1876. 51 în 1880, 90 în 1896. 86 în 1900
şi 114 în 1932. în această instituţie şi-au desfăşurat
activitatea o serie de dascăli precum Nicolae Ignat, George David
şi Iuliu Domşa.
La 13 mai 1848 spiritul revoluţionar şi
solidaritatea locuitorilor - români şi maghiari - s-a manifestat
pregnant, aceştia sărind cu mic cu mare în apărarea unui tânăr
ungur arestat de autorităţi. Animaţi de acest elan revoluţionar,
locuitorii din Peţelca se vor fi înrolat ca luptători în
Legiunea I „Blăjana” organizată de prefectul Ioan Axente-Sever.
În această calitate vor fi participat la sângeroasele încleştări,
din octombrie 1848, de la Noşlaca, Sâncrai şi Ciumbrud.
Între anii 1855-1857 preotul satului Iacob Domşa
a îndeplinit funcţia de administrator protopopesc al Districtului
Protopopesc Băgau. Aceeaşi funcţie, precum şi cea de
viceprotopop al aceleiaşi instituţii a fost îndeplinită,
între 1864-1879, de parohul Peţelcii, Elie (Ilie) Luca.
În anul 1900 în Peţelca locuiau 647 persoane -
620 (95.8%) români, 3 (0,4%) maghiari şi 24 (3,8%) de alte naţionalităţi
-, iar în 1910. 610 persoane.
În prima parte a secolului XX satul se prezenta ca o aşezare
rurală răsfirată, constituită din gospodării
situate la distanţe relativ mici unele de altele, separate de grădini.
În cazul localităţii Peţelca structura şi textura
vetrei au fost impuse de relief în proporţie covârşitoare.
Astfel, fiind situată doar pe versantul din stânga Mureşului,
gospodăriile au fost ridicate numai pe porţiunile mai netede, pe
suprafeţele care asigurau o relativă stabilitate. Dacă în
anul 1930 în sat se găseau 128 de gospodării locuite, în a
doua parte a secolului XX numărul lor a scăzut continuu: 126
gospodării în anul 1966, 121 în 1978, 102 în 1992 şi numai 78
în 2002. În funcţie de forma vetrei satului, în preajma anului
1950 Peţelca avea aspect poligonal (romboidal), cu trenă stradală
simplă, radială. Suprafaţa perimetrului construibil ocupa
circa 460.000 m2, iar reţeaua stradală însuma 4.100 m şi
acoperea 20.500 m .
Izbucnirea primului război mondial a însemnat
pentru locuitorii satului, ca pentru toţi cei din teritoriile româneşti
aflate sub stăpânire străină, darea unei jertfe de sânge
nedorite pe câmpurile de luptă ale Europei în Serbia, Bosnia-Herţegovina,
Italia şi Galiţia.
După Marea Unire din l Decembrie 1918, Peţelca,
la fel ca toate localităţile ţării, s-a bucurat din
plin de binefacerile regimului democrat-constituţional instaurat în
România. In anul 1930 populaţia satului număra 657 locuitori
(656 români şi un maghiar), din care 47,5% erau tineri între O
şi 19 ani.
În timpul celui de-al doilea război mondial
locuitorii satului Peţelca şi-au adus şi contribuţia
lor de sânge pe fronturile din est şi vest, iar după
instaurarea regimului comunist asupra satului s-au abătut
vicisitudinile dictaturii (confiscarea averilor, naţionalizări
şi colectivizarea), întinse pe durata a peste patru decenii, până
în decembrie 1989. Totuşi, în această perioadă a fost
construită o şcoală nouă, a fost instalată o moară
electrică pentru mălai şi a fost ridicată o nouă
biserică ortodoxă, iar muncitorii şi elevii făceau
naveta, cu autobuzul, în special la Teiuş şi Aiud.
Ca urmare a colectivizării forţate a satului
şi a industrializării ţării, în Peţelca s-a
declanşat un proces de scădere continuă a numărului de
locuitori. La procesul de depopulară a aşezării au
contribuit şi acele persoane care s-au stabilit definitiv în aşezările
mari cu capacităţi economice din Culoarul Mureşului (Aiud,
Teiuş, Alba Iulia). Astfel, dacă în anul 1956, conform recensământului
din 21 februarie, aici locuiau 596 persoane (295 bărbaţi şi
301 femei), la recensământul din 1966 au fost înregistraţi 497
locuitori (245 bărbaţi şi 252 femei), iar în anul 1977,
numai 452. In 1986 localitatea număra 363 persoane, iar în 1992,
numai 280 (138 bărbaţi şi 142 femei), din care tinerii sub
20 de ani ocupau o pondere de doar 18,2%. Din lipsă de copii şcoala
din sat a fost închisă.
Evoluţia numerică
a populaţiei satului Peţelca
ANUL
NUMĂR LOCUITORI
1733
cca. 100*
1760-1762
cca. 200*
1896
cca. 600*
1900
610
1930
657
1932
673
1956
596
1966
497
1977
452
1986
363
1992
280
2002
202
*valorile se referă doar la locuitorii de etnie
română
Procesul de îmbătrânire demografică a început
să genereze o presiune a populaţiei vârstnice asupra celei
adulte şi a crescut numărul pensionarilor (193 persoane, în
anul 1992) în raport cu populaţia activă (120 persoane, din
care 67 funcţionau în agricultură. 36 în industrie, 5 în
transporturi şi 12 în alte ramuri economice). Procesele de îmbătrânire
şi depopulare a satului au fost şi sunt cauzate şi de condiţiile
naturale ostile (frecvente alunecări de teren în vatra satului,
inundaţii în lunca Mureşului, relativa lipsă a apei
potabile) şi de izolare (lipsa unui pod fix peste Mureş şi
a unor curse regulate de autobuz spre Teiuş şi Aiud).
În a doua parte a secolului XX s-a înregistrat şi
o transformare majoră a satului. Casele vechi au fost extinse sau
demolate şi construite altele noi (cele mai multe în vinclu, cu trei
camere), din cărămidă şi acoperite cu ţiglă.
Sub multe au fost construite pivniţe. Gospodăriile aveau curţi
duble şi au fost împrejmuite cu garduri din lemn, fier, cărămidă
sau prefabricate din beton. După anii ’50, străzile au fost
pietruite în mai multe rânduri, iar în anii ’60 satul a fost
electrificat.
Multe dintre tradiţiile laice au avut de suferit.
Nunţile şi botezurile s-au abătut în bună măsură
de la vechile ritualuri, urmând un curs firesc de modernizare. Dintre
obiectele şi obiceiurile legate de ritualul nunţii au dispărut:
steagul (brad împodobit cu o năframă cu franjuri şi cu
panglici de diferite culori) - purtat de un fecior (stegar) pregătit
de naş - şi mersul terfarilor (mersul cu daruri al socrilor mici,
împreună cu rudele lor, la casa mirelui).
Nu se mai practică ritualul „Sângeorgiului”’.
In trecut, în ziua de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), după ieşirea
de la biserică, un flăcău învelit în ramuri verzi şi
încadrat de alţi doi tineri, băteau la porţi şi urau
de belşug. Gazdele, după ce îi udau cu apă, îi omeneau.
In acest timp copiii din sat se urzicau (se loveau cu urzici).
Folclorul coregrafic şi muzical din sat se încadrează
în stilul sud-transilvănean. Intre creaţiile coregrafice locale
cel care a dus faima satului în anii ’70 şi ’80 a fost jocul „haidăul”.
Grupul de dansatori din sat (acum desfiinţat) a obţinut cu acest
frumos dans mixt nenumărate premii şi a efectuat o serie de
turnee în ţară şi străinătate (Cehoslovacia,
Polonia, Ungaria ş.a.).
După revoluţia din decembrie 1989, în
intervalul 1992-2002 populaţia satului a scăzut cu 78 persoane
ajungând la 202 locuitori. Din aceştia 197 erau români, 3 maghiari
şi 2 rromi. În cazul celor 78 de familii existente în august 2002
se constată predominanţa în onomastica numelor de familie a
celor de Domşa (25 familii; 32%), Ciortea (16 familii; 20,5%) şi
Popa (6 familii; 7,6%).
Dramatic este faptul că dacă numărul
populaţiei va continua să scadă în ritmul actual şi
autorităţile nu vor identifica măsuri de stagnare,
localitatea Peţelca va fi în pericol de a deveni total depopulată
în intervalul 2015-2020.

|
Casa traditionala cu tarnat (pridvor) din satul
PETELCA |
Prof. drd. Ioan MĂRCULEŢ
Asist, cercet. drd. Cătălina
MĂRCULEŢ
Bibliografie
selectivă
1.
Ardelean L (1994), Oraşul Teiuş - schiţă monografică,
Ed. SC.
ALT
1P SA, Alba lulia.
2.
Bunea A. (1900), Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu
Klein (l 728-1751). Blaj.
3.
Ciobanu V. (1926), Statistica românilor din Ardeal făcută de
administraţia austriacă la 1760-1762, Cluj.
4.
Mazere N. (1909), Supliment la harta etnografică a Transilvaniei, Iaşi,
5. Mărculeţ
I., Mărculeţ V.. Mărculeţ Cătălina (1998).
Monografia localităţii Peţelca, judeţul Alba. Ed. Cătălina
Mărcuieţ. Bucureşti.
6. Mărculeţ
L, Mărculeţ Cătălina. Mărculeţ V. (2003). Peţelca
(judeţul Alba). Natură-istorie-societate. Blaj.
7. Mărculeţ
I.. Mărculeţ Cătălina (2004), Istoria unui sat ce se
stinge: Peţelca - 740 de ani de atestare documentară, în
Agricultura României, Anul XV, Nr. 29 (706), Bucureşti.
8.
*** Recensămintele populaţiei României din 1930, 1956, 1966,
1977, 1992 şi 2002, Bucureşti.
9.
***Şematismul Arhidiecezei Metropolitane greco-catolice a Alba Iuliei
şi Făgăraşului pentru, anii 1865, 1876, 1880, 1896,
1900. Blaj.
|
|